Garderobă - 5 reguli personale

Nu m-au interesat niciodată ultimele tendințe și în general zona asta de modă și stil personal nu e printre pasiunile mele, nu sunt în măsură să dau sfaturi extraordinare în materie de piese adaptate la siluetă sau alte treburi de tipul ăsta. În schimb, am un minim interes în a mă simți bine în hainele pe care le port și prin asta înțeleg și să-mi placă mie ce văd în oglindă și să nu mă plictisesc imediat de ce am, ba chiar să mă entuziasmeze cât mai multe dintre haine, încălțări și accesorii, să folosesc cât mai des toate lucrurile.

Așa că s-a conturat un interes tot mai mare în ultimii ani în construirea unei garderobe ideale pentru mine și au apărut niște reguli personale în scopul ăsta. Am trecut și eu prin situația aia în care aveam senzația că n-am niciodată ce să port, deși rafturile și umerașele erau pline. Am pățit și să adun lucruri în care nu mă simțeam bine sau să trec prin perioade în care cumpăram mult și prost. Sunt câțiva ani de când au fost date uitării toate situațiile alea, mai de grabă am acum momente în care nu știu ce să port mai întâi la începutul unui sezon...

De aceea am zis să aștern aici aceste reguli personale, care sunt într-o mare măsură banale, evidente, dar privind în jurul meu văd multe femei (că la bărbați nu mă bag) - femei „obșnuite”, nu dive - care încă trec prin senzația că n-au niciodată cu ce să se îmbrace, deși cumpără săptămânal lucruri noi. Poate îi e cuiva de folos...

Produsul lunii - Rimel Avon Mark roz/roșu !?

Am decis ca în rubrica „Produsul lunii” să scriu lunar mai detaliat despre câte un produs care îmi place foarte mult și pe care vreau să-l recomand în mod special. Uneori o să scriu despre un produs pe care îl folosesc și îmi place de ani, dar care nu are încă un articol pe blog, alte ori despre o descoperire mai recentă, dar întotdeauna doar despre acelea pe care le consider foarte bune, cel puțin raportat la nevoile și așteptările mele.

Am făcut o pauză de la articolele din rubrica asta, nu am avut inspirația să scriu despre nimic în ultimele luni, deși sunt înconjurată de produse care-mi plac și despre care n-am apucat să aștern în scris o impresie mai detaliată. Acum m-a lovit brusc cheful de a scrie despre mai multe, însă am zis să încep cu un produs mai ciudățel descoperit recent - un rimel roz, vișiniu, roșu... nici nu știu la ce culoare să-l încadrez, fiindcă arată diferit în funcție de lumină. Oricum, e o nuanță pe care n-am mai întâlnit-o la un rimel și pentru că mi-a plăcut mult mai mult decât mă așteptam când l-am luat am decis să-l aduc în atenție.

Lecturile lunii - Mai 2020

Am creat această rubrică cu scopul de a scrie despre toate cărțile pe care le citesc, fără a se vrea a fi vreo analiză literară și nici măcar o recenzie, ci doar o scurtă impresie personală, fără a dezvălui mai mult decât e cazul din subiect - nu mai mult decât o fac cei de la editură sau poate nici măcar atât, așa că nu veți găsi aici „spoilere”.

Când știu că s-au adunat într-o lună mai multe lecturi extraordinare, pe care nu știu cum să le descriu cât mai bine pe scurt astfel încât să fiu cu adevărat convingătoare în recomandarea lor... inconștient amân să scriu articolul din rubrica asta. De asta scriu abia acum - destul de târziu - despre cărțile pe care le-am citit în mai, pentru că mi s-au părut geniale unele dintre ele și pe deasupra având niște părți dintr-o serie e cam greu să transmit prea mult fără să dau vreun spoiler din părțile anterioare, însă o să încerc.

Libertate | Raftul cu amintiri - Mai 2020

S-a vorbit în ultimele luni despre libertate mai mult decât de obicei, am strecurat și eu pe undeva ideea că modul în care ne-a fost îngrădită libertatea e normal să ne afecteze atât în practică, dar și psihologic, iar ceea ce mi-a lipsit mie cel mai mult a fost libertatea de deplasare și de a merge în natură, fiindcă niciunde nu mă simt mai liberă decât în mijlocul naturii. Cât timp trăim într-o societate oricum nu suntem complet liberi și încă reușește să mă surprindă în mod neplăcut cum mulți oameni nu pricep că libertatea proprie (inclusiv aia de exprimare) se termină acolo unde începe libertatea celuilalt.

E ciudat cum pandemia asta m-a făcut să realizez că eu deja practicam foarte des distanțarea socială fără să-mi fie impusă, în afară de câte un concert, party sau alte evenimente de tipul ăsta... chiar nu văd de ce ai considera înghesuiala o distracție în sine. N-am priceput niciodată de ce caută oamenii locurile aglomerate chiar și în natură sau de ce consideră mai distractiv să stea pe o plajă plină de necunoscuți lipiți unul de altul decât să aibă un colț de plajă doar pentru ei, unde să fie liberi și nestingheriți să se plimbe sau să se joace în valuri.

E liber fiecare să își petreacă timpul și vacanțele unde poftește, dar poate dacă oamenii s-ar apropia mai mult de natură la modul real n-ar mai exista atât de multe mizerii - la propriu și la figurat - pe lumea asta. Sunt multe de spus despre lipsa de respect a oamenilor față de semeni, de natură și animale, dar mă opresc de data asta, hai să vorbim și despre lucruri mai frumoase...

Alberobello, Italia - loc de basm pentru orice vârstă

Nu am ales întâmplător să public acest articol la data de 1 iunie, mi s-a părut foarte nimerit simbolic pentru că Alberobello e un orășel ce pare desprins dintr-un basm, care te face să uiți pentru câteva ore că nu mai ești copil - sau cel puțin așa a fost pentru mine. M-am entuziasmat de la prima casă trullo văzută și până la ultima, am țopăit ca un copil și am făcut o mulțime de fotografii. Orașul are și o istorie interesantă, dar la asta am avut timp să mă gândesc mai târziu, nu era timp de seriozități acolo...

Alberobello se află în Puglia, regiune ușor de localizat pe hartă chiar în „tocul cizmei” și unde sunt multe orașe frumoase de vizitat, dar acesta e poate cel mai special. Am fost acolo pe final de ianuarie anul acesta, erau destul de mulți turiști chiar și atunci, îmi imaginez că vara se stă la coadă pentru poze în locurile cele mai fotogenice.