O listă parțială, personală și subiectivă, prin care vreau să dau mai departe niște idei sau recomandări, care poate vă vor ajuta în privința unor alegeri de vara asta, ori poate chiar vă stârnesc cheful pentru anumite lucruri sau activități. Am conceput lista cu focus pe necesități, deși în majoritatea cazurilor sunt în același timp mici plăceri și bucurii, mai de grabă din cele de zi cu zi, nu neapărat de vacanțe sau evenimente mai speciale.
Am văzut de foarte multe ori oameni supărați că au vizitat un loc și nu arăta ca în poze, concluzia fiind de obicei că erau prea editate fotografiile văzute și asta a indus în eroare - ceea ce poate să fie adevărat, uneori prelucrarea anumitor detalii în poze sau chiar și pe video poate crea așteptări greșite, însă nu e unicul motiv pentru care realitatea nu coincide întotdeauna cu ceea ce vedem online.
Mă țin de mult să adun câteva motive suplimentare și câteva recomandări pe direcția asta, cu scopul de a nu ne sabota singuri cu așteptări nerealiste. O să mă refer strict la locuri, aplicabile la vacanțe, plimbări, locuri de vizitat de oriunde, din natură, rural sau urban - nu mă bag la alt gen de editări. Înainte de a concepe lista, dau pe scurt și concluzia: realitatea nu e una singură!
Reluând ideea acestui articolul din ianuarie, pe care în februarie l-am sărit, vreau să adun aici câteva momente și motive de bucurie din prima lună de primăvară, care sper să ofere inspirație celor care poate au nevoie. Dacă nu, măcar să vă încânte puțin vizual. Deși martie a început strâmb, cu sentimente foarte neplăcute din cauza a ce se întâmplă în lume, cu o ninsoare târzie și deloc dorită în București, apoi cu câteva zile de boală și izolare, plus altele venite buluc pe care nu le mai numesc, a doua parte a lunii martie am reușit să revin la o stare mult mai bună, fizic și mai ales psihic.
Am compensat în ultimele săptămâni cu adunat multe momente de bucurie, ceea ce m-a readus într-o stare energică, am reînceput să dorm mai bine, după ce picasem iar în problema mea cu insomnia, din fericire doar provizoriu, ba chiar am reușit și să mă organizez mai bine, în ciuda faptului că mi-am dat programul peste cap dese ori pentru a mă putea plimba și pentru a sta afară cât mai mult, să mă bucur de soare și de natura care prinde viață - dar astfel m-am încărcat cu energie și toate s-au legat mai bine.
Continui seria articolelor cu citate din cărțile pe care le-am citit de-a lungul timpului, de data asta oprindu-mă asupra unor cărți scrise de neurologi sau alți medici din domenii adiacente - am și un neurochirurg, iar la final și un psihoterapeut. Pentru că mă fascinează aceste cărți și aș vrea să conving și alte persoane să le dea o șansă, dar și pentru că mi-am notat multe citate inspiraționale din ele, am vrut să adun câteva frânturi aici.
Dacă vă stârnește curiozitatea vreo carte o să găsiți link către ea direct pe nume - cu greu le-am mai găsit pe undeva, nu știu cât timp o să mai fie disponibile, interesul nu pare să fie prea mare pe zona asta.
Am amânat articolul ăsta mai întâi din motive evidente - expuse aici - iar apoi, realizând că am pierdut câteva dintre ele, mă întrebam dacă are rost să mai fac articolul ăsta. În cele din urmă am decis, după cum se vede, să vă povestesc totuși despre ce mi-a rămas. Cum am pierdut restul? Simplu: eu strâng într-un loc ambalajele goale de la produsele despre care vreau să povestesc aici, înainte de a le duce la reciclat, iar alături pe cele care merg direct la reciclat (de la ape de gură, detergenți etc) și cumva am reușit să duc din greșeală și niște produse interesante pentru corp și ten. Aia e, merita să povestesc și despre unele dintre ele, dar poate altădată, dacă o să le am iar.
Citind ce scriam acum mai bine de două săptămâni - în articolul Pregătită de primăvară - îmi pare foarte îndepărtat tot entuziasmul meu față de primăvară, dintr-un moment în care părea că totul merge spre bine. E incredibil cât de repede ni se poate schimba „universul” în care trăim, într-o zi e liniște și pace, în următoarea e războiul lângă noi. Deși am încercat să mă adun în câteva ore de la primele știri citite și să mă implic cât, cum și unde pot, adevărul e că în parte încă mai procesez și azi că asta e realitatea în prezent.
Încerc să-mi reiau activitatea pe blog, dar nu pot s-o fac ca și când nu s-a întâmplat nimic, așa că vreau să aștern mai întâi câteva gânduri și aici - cu referire mai mult la trăiri și umanitate, că pentru analize de război există oameni competenți pe asta.
Numele meu este Mihaela, pentru prieteni sunt Ella, am 28 de ani și sunt din București. Scriu cu entuziasm despre călătorii, lecturi și cosmetice, iar uneori aștern în scris și frânturi din viața mea. Iubesc natura, animalele, cărțile și rujurile.
