Week in photos #126

Nu-mi vine să cred că mai e doar o săptămână până când oficial vine vara, dar cum aș putea să cred așa ceva dat fiind ce primăvaro-toamnă am avut? Deși m-am bucurat de anotimpul ăsta din plin, cum poate n-am făcut-o niciodată, admirând aproape în fiecare zi pomii înfloriți, floricelele colorate de peste tot, iarba de un verde intens, am ascultat ciripitul păsărelelor și, atunci când au fost, am profitat cum am putut mai bine de zilele însorite. Dar parcă a și plouat cam mult, iar luna mai n-a fost pe atât de caldă pe cât ar fi trebuit. Nici nu știu de ce mai înșirui toate poveștile astea, de parcă nu le-ați cunoaște deja, dar asta mi-a venit în minte, chiar nu-mi vine a crede că vara bate la ușă, deși mă bucur.

Lecturile lunii - Aprilie 2017

E greu să public articolul acesta cu lecturile lunii la timp, la începutul următoarei luni, mai ales atunci când am prea multe cărți foarte bune, despre care e greu să rezum totul într-o părere scurtă, în doar câteva rânduri să scriu puțin și despre poveste, scriitură și despre ce mi-a transmis mie. Nu mă plâng, că nu mă pune nimeni s-o fac, doar încerc să explic de ce scriu atât de târziu postările astea, în caz că se întreabă cineva. Fiindcă m-am lungit destul la fiecare carte în parte, n-o s-o mai lungesc și cu introducerea...

Week in photos #125

Dacă fac abstracție de zilele foarte reci de săptămâna trecută, când mai că eram pe punctul să-mi scot iar cizmele la înaintare, pot spune că am avut o săptămână tare faină, am recuperat spre finalul ei, când și vremea a fost în favoarea mea... cât de cât. A fost o săptămână destul de obositoare, dar bogată în plimbări și descoperiri, așa că nu are rost să mă plâng de somn prost și alte chestii plicticoase, mai bine trec la părțile bune.


În ciuda faptului că străzile Centrului Vechi din București le-am bătut de nenumărate ori, admirând fiecare clădire în parte, fie ea binișor amenajată sau lăsată în paragină, totuși era un loc unde nu intrasem niciodată - la Mănăstirea Stavropoleos. Am trecut pe lângă ea de nenumărate ori și-i tot admiram arhitectura, dar mereu eram în grabă. În sfârșit am intrat și am admirat curtea foarte frumoasă și bineînțeles că am făcut o grămadă de poze. N-am avut lumina cea mai bună, dar tot cred că se poate înțelege cât de fain arată.


O surpriză a săptămânii a fost să dau peste floricelele astea superbe. Eram doar în treacăt prin Cișmigiu, dar mi-au sărit imediat în ochi de la distanță și m-am dus glonț să le admir și fotografiez. Singura problemă e că n-am reușit să le identific, le-am mai văzut și cu alte ocazii dar n-am nici cea mai vagă idee cum se numesc - dacă știți, vă rog să-mi spuneți și mie, că oricum nu mă las până nu aflu. Cândva mă mulțumeam doar să admir natura, însă de ceva vremea vreau să aflu și cât mai mult despre... tot.


Am citit în sfârșit celebra carte a lui Orwell, care m-a fascinat, mi-a plăcut la nebunie. Între timp am început o altă carte și mi-a luat puțin să mă acomodez cu o scriitură și o poveste mai... „normale”.


În weekend se anunțau ploi, furtuni și temperaturi joase, dar după ce a plouat puțin sâmbătă dimineață a ieșit un soare orbitor, așa că am ieșit la o plimbare în Carol, parcul copilăriei mele, în care mai revin ocazional, chiar dacă nu mai e favoritul meu din capitală. În mod normal n-ar mai avea cu ce să mă surprindă, că-i cunosc toate colțișoarele, dar s-a nimerit să dăm peste un Festival Urban și o mare nebunie, la care nu mă așteptam. A fost fain, în ciuda aglomerației.


Iar dacă tot eram acolo, mi-am amintit și de „Castelul Vlad Țepeș” și am dat o fugă să-l vedem. Ajunși la el, ne-am dat seama că deja trecusem de un milion de ori pe lângă el, dar de la șosea nu-l remarcasem din mașină, iar din parc e mai greu de ochit din cauza pomilor. Nu se vizitează, e bază militară acum, dar merită o „vizită exterioară”, eu l-am admirat din toate unghiurile, iar pentru câteva am făcut ceva eforturi să ajung aproape...


Duminică am pornit la drum într-o scurtă escapadă, iar prima oprire am făcut-o la Salina Slănic Prahova, care a fost destul de fain amenajată în ultimii ani. M-am bucurat de drumul zbuciumat și de aerul din interior, dar la întoarcere am crezut că o iau razna până am reușit să ne îmbarcăm într-un autocar pentru a ne întoarce, era o aglomerație de nedescris, iar oamenii se împingeau ca oile, fără să le pese măcar de mămicile cu copii în brațe. Organizarea proastă și nesimțirea sunt la ele acasă în Românica, așa că n-avem decât să le ignorăm, unde n-avem ce face...


După ce am cumpărat câteva prostioare și am mâncat un kurtos bunicel, am pornit mai departe spre Câmpina, unde-mi doream să ajung de ceva vreme, pentru două obiective anume. În drum ne-am bucurat de un peisaj superb, iar subsemnata a vrut musai și o oprire, pentru a mă delecta mai bine cu peisajul de un verde crud, completat perfect de cerul cu nori pufoși.


Am ajuns apoi, în sfârșit (de mult tot amânam), la Castelul Iuliei Hașdeu. Deși micuț, mi s-a părut drăguț amenajat, iar povestea Iuliei ascultată la ghidul audio aproape m-a făcut să plâng, deși în mare parte o cunoșteam, dar e altul sentimentul când te afli acolo. Mi s-a părut interesant și exteriorul, iar micuțul părculeț din curte e foarte drăguț.


În ultimul moment am ajuns și la Casa Memorială Nicolae Grigorescu, unde programul era în mod normal până la ora 16, dar am avut noroc să mai putem intra deși era vreo 16:30. Mi-a plăcut și exteriorul casei, iar dintre picturile expuse în interior câteva m-au impresionat în mod deosebit, m-am bucurat să le văd în original. N-am din păcate poze din interior, pentru că taxa foto de 50 lei mi s-a părut exagerată și știu oricum că nici cu ea plătită nu e permisă fotografierea anumitor picturi.


Ne-am încheiat scurta escapadă în centrul orașului, la un local pe malul lacului, de unde priveliștea era foarte frumoasă, mai ales după ce a început o ploaie măruntă. Am avut noroc să nu plouă toată ziua, așa că deja nu mai eram deranjați de schimbarea de vreme. Tot drumul la întoarcere a plouat de nu ne mai auzeam între noi, dar mie  îmi place ploaia când sunt pe drum, așa că nu am fost deranjată deloc.

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea săptămânii așa. Adunasem inițial mai multe poze din toată săptămâna, dar am mai tăiat din ele ca să nu devin plictisitoare, însă puteți să vedeți ceva mai multe și pe Instagram - @ellabeautycorner sau direct aici

Cum a fost săptămâna trecută pentru voi? Cum vă împăcați cu vremea asta ciudată?

Wishlist de vară

Într-o vreme postam dese ori pe blog ce mai am pe lista de dorințe, însă n-am mai făcut asta de foarte mult timp, pentru că de luni bune am încercat să stau departe de tentațiile materiale - haine și cosmetice, în mod special - și chiar nu mi-a fost pe cât de greu aș fi crezut cândva, am atât de multe încât am învățat să mă bucur mai mult de ele și banii să se duc mai bine spre anumite experiențe, mult mai importante decât niște lucruri care riscă să ajungă doar parte dintr-o colecție. Evident că mi-am mai satisfăcut câte un mic moft femeiesc, dar mult mai rar decât o făceam în trecut.

Revenind, că deja risc să deviez de la subiect, acum că se apropie vara parcă începe iar să îmi crească lista de dorințe cu tot felul de haine și accesorii de sezon, că deh... în fiecare vară intru în shopping mood, am mai zis asta. Așa că azi vă prezint câteva lucruri care mă cam tentează, produsele folosite ca exemplificare fiind de pe Zaful, site de pe care n-am comandat încă (important de precizat), dar de la care am tot văzut lucruri pe la alte fete prin blogosferă care arătau foarte bine.

Rochii maxi

De fapt, nu orice fel de rochie lungă până-n pământ, că din astea mai am, n-ar fi ceva special, ci rochii maxi cu crăpătură pe o parte. Am tot văzut fel și fel de astfel de modele care mi-au plăcut mult și mă tentează destul de tare, mai ales că sunt și practice pentru vacanțele mai active, precum umblatul prin oraș sau când petrec mult timp pe drumuri, în mașină - fustele și rochile lungi sunt preferatele mele pentru asta, mai ales cele din materiale lejere și răcoroase, mă simt în ele mai bine decât în orice altceva. Cam ce fel de modele mi-ar plăcea vedeți mai jos, cele cu imprimeu floral fiind favorite mele.

Week in photos #124

Am fost atât de supărată ieri când am constat că am pierdut unele dintre pozele făcute săptămâna trecută, încât eram hotărâtă să sar peste articolul ăsta, dar m-am răzgândit azi, mai am totuși destule poze să vă arăt. Îmi pare rău în special de pozele cu wisteria, aveam câteva care-mi plăceau mult și altele nu mai pot face fiindcă au început să se ofilească între timp. Mai am doar vreo două pe telefon, nu la fel de reușite însă. Asta e, să-mi fie învățătură de minte să fiu mai atentă atunci când mă apuc să fac ordine printre poze.

Week in photos #123

Să public postarea asta marți în loc de luni s-a tot întâmplat în ultima perioadă, dar deja o să ajung să scriu în weekend despre săptămâna anterioară, în ritmul ăsta. Eh, până o să reușesc eu să mă organizez mai bine, public când apuc, în ideea că niște poze cu locuri și lucruri faine pot fi admirate oricând. Mi-a fost oricum și greu să selectez pozele de săptămâna trecută, erau împrăștiate prin o mie de foldere și am multicele din weekend dintre care nu prea știam ce să aleg, dar gata, trec la poze...

Week in photos #122

Mă gândeam zilele astea că deja s-a scurs aproape o treime din anul ăsta, nu chiar pe nesimțite, s-au întâmplat destule în ultimele patru luni, nu e cazul să mă plâng că a trecut timpul pe lângă mine, dar tot a trecut parcă prea repede. Nu mă mai plânsesem de mult de treaba asta, cred că e efectul faptului că vremea nu mi-a permis să fac tot ce-mi doream săptămâna trecută - am sesizat că ne plângem de trecerea prea rapidă a timpului doar atunci când n-am făcut tot ce ne doream, când am avut prea multe zile monotone la rând (sau, mai rău, chiar săptămâni, luni, ani - asta sper să nu experimentez).