Produsul lunii - Melkior BLUE Lash mascara

Am decis ca în rubrica „Produsul lunii” să scriu lunar mai detaliat despre câte un produs care îmi place foarte mult și pe care vreau să-l recomand în mod special. Uneori o să scriu despre un produs pe care îl folosesc și îmi place de ani, dar care nu are încă un articol pe blog, alte ori despre o descoperire mai recentă, dar întotdeauna doar despre acelea pe care le consider foarte bune, cel puțin raportat la nevoile și așteptările mele.

În această primă lună de vară am decis rapid că trebuie să scriu despre un produs recent lansat, care se și încadrează destul de bine la produse de sezon și care mie-mi place mult mai mult decât m-aș fi așteptat înainte să-l încerc. A fost o vreme în care tot testam rimeluri colorate, însă puține au fost cele care să facă ceva cât de cât pe genele mele firave, așa că am abandonat de câțiva ani ideea de a folosi acest tip de produs. Din acest motiv nu m-ar fi interesat să încerc nici rimelul Melkior Blue Lash, dar mi-a fost servit sub nas și prea bine arăta nuanța intesă de pe perie...

5 locuri preferate din Cipru

Despre întreaga experiență în Cipru, cu toate locurile văzute și câteva informații utile, am scris deja în articolul Cipru în extrasezon, iar în postarea de față vreau să detaliez despre 5 locuri preferate. Sunt niște alegeri cât se poate de subiective, raportat la cât am apucat să văd, dar și la modul în care le-am găsit în vizita din ianuarie, fiindcă vara sunt cu siguranță mult mai aglomerate toate aceste locuri. N-am ales locațiile care mi-au plăcut ca experiență - ca de exemplu Nicosia sau flamingo în mediul lor natural - ci acele locuri care mi-au plăcut cel mai mult ca peisaj. Ordinea e aleatorie și se pare că deși am văzut și alte zone ale insulei, locurile care mi-au plăcut cel mai mult sunt grupate în două părți - Paphos și Ayia Napa.

Bucuriile copilăriei | Raftul cu amintiri - Mai 2019

Uitându-mă printre pozele făcute luna trecută, gândul mi-a zburat la copilărie, la bucuriile de atunci și la cât de entuziasmată eram de vară... Așa a venit simplu și firesc gândul de a așterne în scris câte ceva pe subiectul ăsta, mai ales că abia a trecut și 1 iunie. Cred că în fiecare dintre noi încă mai există ceva din copilul de altădată și poate ar trebui să-l lăsăm mai des să „își facă de cap”. Nu o să mă convingă nimeni că să te entuziasmezi de ceva bătând din palme, să râzi cu gura până la urechi sau să te joci e un semn de imaturitate. Eu zic că e doar o manifestare simplă a bucuriei, pe care de ce să ți-o reții? Uneori oamenii mari iau viața prea în serios...