Sunt pregătită de primăvară încă de la început de februarie, numai cu flori delicate în minte și cu gândul la haine sau rujuri colorate, dar cine mă poate judeca? Mi-am luat doza de zăpadă în Sighișoara, pe final de ianuarie, după care am revenit la un București călduț și însorit, așa că a fost inevitabil entuziasmul pentru următorul sezon. Cum deja am început să citesc afară, în razele călduțe ale soarelui, iar ghioceii sunt peste tot, cred că nu e prea devreme să adun niște alegeri și idei de lucruri primăvăratice: locuri în care găsim flori, rujuri și farduri sau haine pe care abia aștept să le port. Doar un mic rezumat, ca inspirație pentru perioada următoare.
Pregătită de primăvară | Gânduri și idei
Anul cu cele mai puține cumpărături
Fără să-mi propun asta, am constatat privind în urmă că 2021 a fost anul cu cele mai puține cumpărături din viața mea de adult, cel puțin pe zonele de înfrumusețare și garderobă. Am tot văzut provocări privind gardorba cu limitarea cumpărăturilor la un anumit număr de piese, însă eu n-am făcut asta, am vrut doar să cumpăr cât mai puține noutăți și mi-a ieșit mai bine decât speram. Ce concluzie am tras din această „abstinență” - pe care probabil că nu o s-o mențin pe termen lung chiar atât de drastică - las în continuare.
Sighișoara iarna - revedere cu zăpadă
Deși iarna nu este anotimpul meu preferat și nici zăpada n-o iubesc peste măsură, Sighișoara m-a entuziasmat mai mult în varianta de iarnă, cu ninsoare liniștită și un strat generos de zăpadă așternut peste clădirile colorate, decât a făcut-o în sezonul cald. Cu siguranță m-a influențat faptul că nu văzusem deloc zăpadă până la finalul lunii ianuarie, poate că-mi era și dor de micuțul orășel, după ani buni de când nu-l mai văzusem, dar chiar cred că i se potrivește tare bine atmosfera liniștită din zilele și serile de iarnă.
Vizitasem Sighișoara în trecut oarecum pe fugă, aveam de mult pe listă să stau mai mult acolo, pentru plimbări mai relaxate și liniștite, iar finalul lunii ianuarie a părut momentul ideal. Deși eu sunt de acum deja cu gândul la primăvară și probabil că nu sunt singura, am vrut să rămână experiența și impresiile aici, măcar de luat în calcul pentru o iarnă viitoare.
Experiența mea cu insomnia - ce m-a ajutat
Am avut o „relație” atât de lungă cu insomnia - chiar așa părea, ca o relație, una toxică - încât nu știu exact care a fost punctul în care a pornit totul și nici cum am ajuns să am probleme atât de serioase cu somnul încât să-mi afecteze starea fizică, starea psihică și în general calitatea vieții într-o măsură îngrijorătoare. Anul trecut pe vremea asta încă nu-mi aminteam cum e să mă simt odihnită cu adevărat, aveam o putere de concentrare foarte scăzută și aveam în general o stare proastă.
Din motivul ăsta nu mai tolerez atât de ușor glorificarea oboselii și a lipsei de somn. Înțeleg perfect că sunt situații în care nu e o alegere, însă nu e nici un motiv de mândrie - de parcă e mai „cool” cine doarme mai puțin. E mai mult ceva de compătimit decât de lăudat. Însă în articolul de față nu vreau să fac nicio analiză abstractă a ideilor nocive pe care ni le luăm din societate, vreau doar să vorbesc concret despre ce m-a ajutat pe mine să rezolv problema.