Alsacia, Franța - 5 locuri ca rupte din basme

Alsacia mi-a captat pentru prima oară atenția acum destul de mult timp prin imaginile faimoase din decembrie, cu orașele frumos decorate de sărbători, însă ulterior am realizat că regiunea înseamnă mult mai mult decât acele decoruri, iar în afară de Colmar și Strasbourg mai sunt și alte orașe/sate de văzut.

Eu nu sunt o împătimită a târgurilor de Crăciun, îmi plac și totuși nu atât de mult încât să călătoresc special pentru ele, așa că mi s-a părut mai atractivă o călătorie prin Alsacia într-o altă perioadă, pentru alte lucruri pe care le are de oferit regiunea.

Nu plănuiam să merg neapărat în vară, cred că preferam toamna sau primăvara, însă a fost o alegere din scurt pentru a înlocui un plan care a picat pentru călătoria de ziua mea. A fost bine și așa, nu mi-au știrbit prea mult din bucurie aglomerația și căldura, fiind mult mai rezonabilă la capitolele astea față de alte destinații din Europa.

Verona - încă un oraș care m-a cucerit în Italia

Pe lista mea cu locuri pe care îmi doream să le văd în Italia, Verona nu se număra printre primele, nici pe departe. A fost o alegere destul de spontană de a lega în aceeași călătorie Verona și Veneția, dar uneori alegerile mai puțin analizate se dovedesc printre cele mai fericite. Pentru că mi-a plăcut Verona, mi-a plăcut mult.

Nu mă așteptam să fie un orășel atât de colorat și de cochet, habar n-am cum de n-am fost mai receptivă la imagini și informații despre acest oraș, mai ales că am un interes foarte crescut pentru Italia. Poate că a fost totuși mai bine așa, să mă las mai mult surprinsă la fața locului.

Când realitatea e alta decât în poze

Am văzut de foarte multe ori oameni supărați că au vizitat un loc și nu arăta ca în poze, concluzia fiind de obicei că erau prea editate fotografiile văzute și asta a indus în eroare - ceea ce poate să fie adevărat, uneori prelucrarea anumitor detalii în poze sau chiar și pe video poate crea așteptări greșite, însă nu e unicul motiv pentru care realitatea nu coincide întotdeauna cu ceea ce vedem online.

Mă țin de mult să adun câteva motive suplimentare și câteva recomandări pe direcția asta, cu scopul de a nu ne sabota singuri cu așteptări nerealiste. O să mă refer strict la locuri, aplicabile la vacanțe, plimbări, locuri de vizitat de oriunde, din natură, rural sau urban - nu mă bag la alt gen de fotografii. Înainte de a concepe lista, dau pe scurt și concluzia: realitatea nu e una singură!

Sighișoara iarna - revedere cu zăpadă

Deși iarna nu este anotimpul meu preferat și nici zăpada n-o iubesc peste măsură, Sighișoara m-a entuziasmat mai mult în varianta de iarnă, cu ninsoare liniștită și un strat generos de zăpadă așternut peste clădirile colorate, decât a făcut-o în sezonul cald. Cu siguranță m-a influențat faptul că nu văzusem deloc zăpadă până la finalul lunii ianuarie, poate că-mi era și dor de micuțul orășel, după ani buni de când nu-l mai văzusem, dar chiar cred că i se potrivește tare bine atmosfera liniștită din zilele și serile de iarnă.

Vizitasem Sighișoara în trecut oarecum pe fugă, aveam de mult pe listă să stau mai mult acolo, pentru plimbări mai relaxate și liniștite, iar finalul lunii ianuarie a părut momentul ideal. Deși eu sunt de acum deja cu gândul la primăvară și probabil că nu sunt singura, am vrut să rămână experiența și impresiile aici, măcar de luat în calcul pentru o iarnă viitoare.

Eco Graffiti | Murale care purifică aerul

Interesul meu față de genul ăsta de artă stradală s-a transformat treptat într-o mică pasiune, lucru pe care l-am conștientizat cu adevărat pe măsură ce tot mai mulți oameni care mă știu doar din online au început să-mi trimită sugestii cu picturi murale interesante pe care le-au găsit - lucru pe care îl apreciez! Din moment ce îmi plac mult și din punct de vedere artistic/estetic, e lesne de înțeles că m-a bucurat să aflu că există o vopsea specială care purifică aerul și pot avea astfel și o mică utilitate practică picturile realizate cu aceasta.

Evident, efectul nu e uriaș, n-am început brusc să respirăm aer curat în București (ha! ce glumă) de la câteva picturi de genul ăsta, însă orice ajutor în problema poluării - chiar și unul minuscul - îl consider binevenit. Există deja mai multe picturi murale realizate cu astfel de vopsea prin diverse orașe din România - și mai urmează - așa că am decis să dedic un articol întreg subiectului, mai ales că articolul meu cu Picturi murale din București e deja cam lung, l-am tot actualizat în ultimul an.

Vulcanii Noroioși, Buzău - vara sau iarna?

De multe ori de-a lungul timpului am vrut să scriu despre locuri din România care mi se par frumoase sau măcar interesante, dar n-am făcut-o cu multe dintre cele care mă gândeam că sunt bine cunoscute de toată lumea și vizitate deja de cei mai mulți, însă am realizat că e o impresie înșelătoare, întotdeauna o să se găsească persoane care n-au vizitat anumite locuri și poate au nevoie de un îndemn sau niște informații în plus. Azi m-am oprit asupra Vulcanilor Noroioși, că tot ne bate iarna la ușă și știu că nu e un loc la care s-ar gândi prea multă lume să meargă iarna, deși pentru „senzații tari” e o opțiune de luat în calcul.

Cele două experiențe - vară și iarnă - sunt foarte diferite, eu prima oară am văzut Vulcanii Noroioși într-o iarnă, iar apoi i-am revizitat vara și fiecare variantă mi-a oferit o altă experiență. Am făcut împărțirea pe astea două sezoane, după cum le-am vizitat, însă se poate face și între perioadă uscată și perioadă cu ploi sau ninsori, fără să mai conteze anotimpul exact.

10+ locuri la maxim 100 km de București

O mulțime de locuri frumoase se găsesc și prin împrejurimile Bucureștiului, câteva sunt deja foarte populare, altele în schimb sunt puțin cunoscute. Am decis să mă opresc la 100 km de oraș fiindcă altfel se extindea prea mult lista, nu sunt oricum decât o parte, acelea care mi se par mie mai speciale / importante. Așadar sunt locuri de vizitat în weekenduri mai leneșe sau chiar într-o ieșire de câteva ore din București, iar numărul de km din paranteze sunt orientativi, luați cu aproximație pornind din centrul orașului, evident că fiecare o să facă mai mult sau mai puțin în funcție de locul exact de pornire.

Matera, Italia - un oraș fascinant

În Matera mi-am dorit să ajung pentru istoria orașului - fiind unul dintre cele mai vechi din lume, ba chiar cel mai vechi oraș locuit fără întrerupere, spun unele surse - dar fără să bănuiesc că mă va impresiona atât de mult și vizual. De fapt mai corect spus e că m-a lăsat fără cuvinte în repetate rânduri, e în top cele mai fascinante locuri văzute vreodată.

Tocmai pentru că mi-a plăcut atât de mult și pentru că știu din propria experiență că oricât ai citi și oricâte poze ai vedea nu-ți faci decât o impresie vagă despre ce e acolo, am tot amânat să scriu articolul ăsta, m-am apucat de mai multe ori și l-am abandonat pentru că doar ajungând acolo poți pricepe ce e atât de special la o aglomerare de clădiri vechi și prăfuite. Mi-am zic că fac ce pot în a convinge că merită, mai ales pentru pasionații de istorie, dar nu numai.

Sibiu - de ce îmi place și pentru ce revin

Am spus cu fiecare ocazie că orașul meu preferat din România e Sibiu, mi-a plăcut de la prima vizită și încă nu m-am săturat să-l revizitez, cu fiecare ocazie mai descopăr ceva nou sau redescopăr farmecul locurilor deja cunoscute. De fiecare dată când am ajuns prin Sibiu am legat vizita și de niște locuri noi pentru mine din împrejurimi, dar m-am bucurat și de aceleași locații/zone pe care le-am văzut de la prima vizită. Nu afirm că e cel mai frumos oraș din țară, e ceva prea subiectiv ca să cred în astfel de clasamente bătute în cuie, poate alți oameni iubesc mai mult Brașovul, Timișoara, Oradea sau orice alt oraș, îmi plac și mie mai multe, dar în mod cât se poate de subiectiv Sibiu rămâne preferatul meu.

Dat fiind că îmi place atât de mult orașul ăsta din Transilvania, am decis că e cazul să-i ofer un articol pe larg, poate mai sunt persoane care nu l-au vizitat sau care au făcut-o prea pe fugă și nu știu de toate locurile de mai jos, care mă fac pe mine să îmi doresc și acum să-l revizitez, măcar în scurte opriri.

O plimbare de dimineață în Polignano a Mare | Italia

Am știu că în Puglia vreu să revin într-o zi înainte de a pleca de acolo, prima vizită a fost scurtă și doar am „gustat” din câteva orășele cochete și care mai de care mai interesante, din atmosfera relaxantă și din mâncărurile delicioase cu fructe de mare sau pește. Vreau mai mult și pe îndelete, mi-a plăcut foarte mult regiunea asta a Italiei. În Polignano a Mare am ajuns în ultima dimineață din acea mini vacanță, mai aveam câteva ore la dispoziție și n-am vrut să-l ratăm - bine am făcut. Luați în calcul că imaginile sunt dintr-o dimineață de iarnă, în sezon sunt mult mai aglomerate toate locurile, dar mai ales plaja.

Ohrid, Macedonia de Nord

Am vizitat orașul Ohrid de pe lacul cu același nume pentru că părea opțiunea cea mai bună pentru o oprire de o noapte la întoarcerea din Albania, mai exact din Vlore, unde am avut ultima oprire. N-aveam așteptări prea mari, iar în cele din urmă mi-a plăcut atât de mult partea istorică din Ohrid încât mi-a părut rău că n-am avut la dispoziție decât o seară și apoi vreo jumătate de zi să ne bucurăm de el și de priveliștile superbe de pe lac. Nu-i nimic, o să mai revenim cândva cu siguranță, oricum Macedonia de Nord e o țară subapreciată, data viitoare aș vrea să văd mult mai multe.

Câteva informații practice: granița se poate trece și doar cu buletinul, chiar dacă nu sunt parte din UE, ce trebuie verificat în schimb e asigurarea mașinii, unele nu au Macedonia de Nord inclusă, caz în care va trebui plătită. Se poate face asta și la graniță. Dacă planificați vacanța din timp și trebuie oricum reînoită până atunci asigurarea mașinii e mai convenabil și mai simplu direct una care să includă și țări precum Macedonia sau Bosnia. Noi așa am procedat. Despre situația pandemiei nu sunt multe de spus, în 2021 au scos restricțiile de acces, însă nu se știe când și ce modificări mai apar.

București înflorat - primăvara 2021

Am făcut de mai mulți ani o tradiție din a mă bucura de cât mai multe dintre florile superbe de primăvară, am făcut și drumeții pentru a căuta ghiocei sau brândușe, am bătut și drumuri mai scurte sau mai lungi cu mașina pentru câte un câmp de flori, iar prin București deja mi-am format un obicei din a ieși în anumite locuri primăvara special pentru flori. În primăvara anului trecut am ratat aproape toate florile mele preferate - din motive pe care nu cred că mai trebuite să le menționez - așa că anul ăsta m-am bucurat și mai intens de primăvară. Primul titlu care mi-a venit în gând pentru articol a fost „Recuperând primăvara pierdută în 2020”.

Am zis cu fiecare ocazie că primăvara e perioada cea mai frumoasă pentru a te plimba sau a vizita Bucureștiul, multitudinea de flori înfrumusețează locurile, iar temperaturile nu sunt sufocante. Pentru că am și fotografiat multe dintre florile pe care le-am văzut m-am gândit să le adun pe blog, să rămână pentru posteritate și chiar dacă acum, pe final de mai, le-a cam trecut sezonul sau sunt chiar de mult dispărute, poate totuși ajută și informațiile practice de mai jos pentru un an viitor. Ori poate măcar încântă puțin niște priviri, chiar există studii ce demonstrează efectul benefic pe care-l au florile asupra stării psihice.

20+ Picturi murale din București | Street Art

Articol actualizat ultima oară în ianuarie 2022

Interesul meu pentru genul ăsta de artă mi-a fost stârnit la vizita în Berlin de acum câțiva ani - mi s-au părut foarte interesante nu doar picturile în sine de pe clădiri, dar și modul în care acestea transformă niște cartiere banale, de regulă cu blocuri neinteresante, într-o zonă numai bună de făcut plimbări pentru a admira superbele picturi. De atunci am început să caut picturi murale în tot mai multe destinații și nu puteam să le ignor tocmai pe cele din orașul în care trăiesc - iar de câțiva ani au apărut tot mai multe astfel de picturi pe clădirile din București, care mai colorează și înveselesc niște zone altfel gri și urâțele.

În articolul de față am vrut să adun doar picturile de pe clădiri care mi s-au părut frumoase, colorate și câteva chiar cu un mesaj de transmis. Am încercat să le grupez cât de cât pe zone, dar clar nu sunt de văzut toate în aceeași zi. Acolo unde fotografiile mele sunt mai vechi și s-au mai șters o să menționez.

Cărți cu dor de ducă - 6 jurnale de călătorie

Pasiunea pentru călătorii merge mână-n mână cu cea pentru lectură pentru mine, una o inspiră pe cealaltă și viceversa - cărțile îmi stârnesc interesul de a vizita anumite locuri de pildă, dar și faptul că mă îndrăgostesc de o țară sau un loc îmi poate stârni interesul față diverse cărți sau anumiți autori. Nicio carte nu oferă experința de la fața locului, dar nici fizic n-am cum să mă întorc în timp și să văd locuri care nu mai există sau unde s-au produs între timp schimbări majore, în schimb prin lectură pot face asta.

Deși ce am scris mai sus e valabil foarte bine și pentru cărți de ficțiune, azi vreau să vă recomand 6 jurnale de călătorie, toate povești reale, unele de aventură și stabilit recorduri prin Amazon sau Antartica, altele frânturi din experiențe de viață prin Iran sau Provence. Din păcate se găsesc foarte greu aceste cărți, am scotocit tot Internetul ca să dau de ele - iar regretul e dat tocmai de faptul că ar merita să se bucure de mai multă popularitate.

Librăria Cărturești Carusel, București

Călătoriile mele din 2020

Primul gând a fost ca de data asta să sar peste retrospectiva călătoriilor din 2020 fiindcă au fost prea puține și „modeste”, dar dacă tot am făcut obiceiul ăsta de câțiva ani mi-am zis să păstrez tradiția și să apreciez și atât cât a fost. Abia am apucat să scot puțin capul din țară și n-am umblat prea mult nici măcar prin România, nu ne-a prins tocmai în cea mai energică periodă toată nebunia asta de pandemie, ca să mai căutăm motiv de frustrări și nervi cu eventuale planuri făcute și anulate. De la un punct am zis că nu strică un an în care să mă focusez mai mult pe alte plăceri și pasiuni, pe care le neglijam în favoarea călătoriilor, dar am mai strecurat și mici plecări cât să nu o iau razna. A ieșit după cum urmează...

10 locuri interesante din Hunedoara

În fiecare an îmi setez de la început câteva repere privind destinațiile în care îmi doresc cel mai mult să ajung, însă din cauza pandemiei s-au dat aproape complet peste cap ideile mele pentru 2020. Totuși, măcar planurile pentru România au rămas în picioare, iar Hunedoara era în fruntea listei - de câțiva ani aveam în cap să petrecem câteva zile în Țara Hațegului, să vizităm mai multe prin județul Hunedoara, iar anul ăsta i-a venit rândul, deși tot au mai rămas locuri de văzut cu altă ocazie, dar cele mai mari dorințe au fost satisfăcute. Unele dintre aceste locuri sunt ceva mai puțin cunoscute, așa că m-am gândit să pun la un loc ce am văzut prin județul Hunedoara.

 

Racoș, Brașov - vulcanul stins și împrejurimile

Complexul Geologic Racoș era pe lista mea de câțiva ani, am mai avut câteva tentative de a vizita zona, însă abia pe începutul ăsta de vară s-a concretizat. Mi-a plăcut foarte mult ce am găsit acolo, e unul dintre cele mai speciale locuri văzute prin România - rămășițele vulcanului și lacul mi s-au părut cele mai impresionante, însă și coloanele de bazalt și castelul din sat au completat perfect vizita. Mă surprinde că ceva atât de interesant e încă puțin promovat și implicit cunoscut, de aceea am decis să-i dedic un întreg articol, cu speranța că o să conving doar oameni civilizați să viziteze locurile astea.

Alberobello, Italia - loc de basm pentru orice vârstă

Nu am ales întâmplător să public acest articol la data de 1 iunie, mi s-a părut foarte nimerit simbolic pentru că Alberobello e un orășel ce pare desprins dintr-un basm, care te face să uiți pentru câteva ore că nu mai ești copil - sau cel puțin așa a fost pentru mine. M-am entuziasmat de la prima casă trullo văzută și până la ultima, am țopăit ca un copil și am făcut o mulțime de fotografii. Orașul are și o istorie interesantă, dar la asta am avut timp să mă gândesc mai târziu, nu era timp de seriozități acolo.

Alberobello se află în Puglia, regiune ușor de localizat pe hartă chiar în „tocul cizmei” și unde sunt multe orașe frumoase de vizitat, dar acesta e poate cel mai special. Am fost acolo pe final de ianuarie anul acesta, erau destul de mulți turiști chiar și atunci, îmi imaginez că vara se stă la coadă pentru poze în locurile cele mai fotogenice.

O zi în Cheile Dobrogei, maci și mare

Într-o dimineață de luni, după ce tocmai ieșisem din starea de urgență, ne-am trezit cu gândul să ne mutăm izolarea în munți pentru o zi, să facem o drumeție mai lungă... numai că vremea cam urâtă ne-a făcut să ne răzgândim în ultimul moment. Așa că am pornit-o spre Constanța, scopul principal fiind teoretic Cheile Dobrogei, deși în realitate gândul meu era numai la superbele câmpuri de maci. Dacă primăvara asta brândușele - florile mele preferate - le-am ratat din cauza restricțiilor, nu puteam să ratez și macii. Am decis că o să oprim puțin să vedem și marea și cam asta a fost „reconfigurarea” traseului. A fost foarte liber peste tot, dar probabil fiindcă era luni, de asta am și ales acea zi, de îmbulzeală nu ne era deloc dor.

Micile plăceri din călătorii...

De când pandemia ne-a țintuit în loc și ne-a lăsat într-o mare incertitudine privind călătoriile viitoare... rare au fost zilele în care să nu răsfoiesc printre pozele din trecut. Mi-am retrăit momentele și experiențele frumoase sau amuzante, iar dincolo de peisaje fabuloase, obiective importante, experiențe și gastronomie, am devenit și mai conștientă de toate micile plăceri din călătorii, de lucrurile acelea mărunte care mă bucură și de care mi-e teribil de dor acum. Am mai spus-o că nu consider că o călătorie ar trebui să fie despre lucruri de bifat, iar situația asta ar putea să ne facă mai conștienți de ce ne bucură cu adevărat când pornim la drum...

De aceea vreau să vă provoc și pe voi să scotociți prin amintiri și prin poze vechi, să scoateți de acolo din micile plăceri care v-au bucurat, dar care poate au fost date uitării pe parcurs. O să încep eu cu o avalanșă de fotografii cu astfel de plăceri simple și pe care le asociez totodată cu senzația de libertate, fiindcă - nu-i așa? - asta ne lipsește cel mai mult tuturor.