Focus pe schimbări și progrese mici

Mai e atât de puțin din anul ăsta și fără să-mi propun asta am început să fac în gând tot felul de retrospective de câteva săptămâni, ba chiar am început să vizualizez ce-mi doresc de la anul următor și cum l-aș vedea în cel mai ideal mod, dar păstrând o mare doză de realism.

Cuvântul care a definit anul ăsta a fost schimbare - am mai vorbit vag și aici despre schimbări - și am încercat să mă focusez în paralel pe cele exterioare și cele interioare, dar le-aș mai putea împărți și între schimbări imediate și schimbări din viitor. Pentru că unele sunt mai ușoare și cu rezultate rapide, în timp ce altele necesită timp, efort și răbdare, iar la capitolul răbdare mai am de lucrat.


Mi-am pierdut anul ăsta motivația, răbdarea și uneori chiar speranța de nenumărate ori, așa că am încercat ca pentru fiecare dorință care necesită mai mult timp s-o împart în pași mici de urmărit, de văzut un progres, mi se pare cel mai bun mod de a menține motivația pe termen lung. Între timp am aflat că există și explicații pentru asta în neurologie, mi-a prins bine confirmarea.

Încă sunt departe de „linia de sosire” la câteva puncte, însă știu că am făcut multe progrese față de acum un an, când mă aflam în una dintre cele mai proaste perioade din viață în foarte multe sensuri, eram inclusiv secătuită de energie și parcă nu-mi mai ieșea nimic. Parte dintre progresele pe care le putem ignora cu ușurință sunt cele cu privire la modul în care ne simțim fizic și psihic, deși ar trebui să fie printre cele mai importante, așa că încerc să mă obișnuiesc să mă focusez și pe asta.

Dacă nu luam și partea asta în calcul nu realizam că pe parcursul anului mi-am recăpătat energia, am început să mă simt tot mai bine pe măsură ce am făcut schimbări în stilul de viață, am început să fiu mai organizată și eficientă pe unele zone, mi-am schimbat perspective, mă stresez mai puțin și mă interesează tot mai puțin ce cred alții - nu e ceva ce ați încadra la progrese sau schimbări în mod normal, nu? Poate n-ar strica să analizați și lucruri de genul ăsta, indiferent că descoperiți progres, stagnare sau regres.

Am făcut și schimbări exterioare și mai urmează, am ceva „pe listă” după care tânjesc și de care mă agăț cu gândul de câte ori am momente sau zile mai proaste. Nu știu dacă e cel mai indicat lucru să procedez așa, însă o fac cu moderație, nu uit să mă bucur de ce am aici și acum, fiindcă știu că e o capcană în care putem cădea cu ușurință: tot așteptând o schimbare sau îndeplinirea unei dorițe să nu ne mai bucurăm de ce avem deja. Nu încurajez asta, din contră.

Poate cel mai mare câștig al anului a fost însă tot ce am învățat: din experiențe, din cărți, din greșelile mele, din greșelile altora, exersând la capitole mai practice, din analizarea deciziilor proaste din trecut, uneori chiar și din ce văd în jur. Dacă e ceva ce nu-mi doresc pentru viitor e să rămân blocată în idei fixiste și obișnuințe.

Eu mă schimb, prioritățile mi se tot schimbă cu timpul, așa că focusul meu în schimbări e păstrarea unei flexibilități. Asta e ceva ce au în comun multe dintre schimbările și dorințele despre care vorbesc, dar pe care (momentan) prefer să nu le numesc, nu pe toate. Iar asta nu din superstiție, ci pentru a nu pune o presiune mai mare pe mine.

Mi-aș dori unele lucruri să vină mai rapid? Da, categoric.
Se poate ca după ce obțin ceva să constat că nu e ce-mi doream? Nu e exclus.
Am avut parte și de eșecuri? Fără discuții!
Pot interveni lucruri noi în ecuție, inclusiv alte schimbări de perspectivă? Foarte probabil.
Se poate și mai multă energie? Cu siguranță!

Există însă un gând care a rămas cu mine neschimbat pe parcursul anilor: nu vreau să ajung la capătul vieții plină de regrete că m-am lăsat dusă de valul rutinei și al obișnuințelor, că n-am făcut foarte multe lucruri pe care mi le doream. Cu gândul ăsta pe fundal am trecut prin mai multe capitole și sper să-l păstrez cu mine.

Dacă ați ajuns până aici sper că ați găsit articolul ca pe un îndemn să analizați anul curent și dintr-o altă perspectivă decât cea a realizărilor „clasice”, poate chiar am reușit să vă dau idei spre un mod mai eficient de a vă trasa niște scopuri pentru anul viitor. Dincolo de lucrurile imprevizibile și de situații pe care nu le putem controla, depinde de noi pe ce ne focusăm...


4 comentarii

  1. si mie mi-e teama de rutina si cateodata chiar nu o putem evita. pe de alta parte, in momentele in care simt energie si dorinta puternica de schimbare, incerc sa ma las dusa de val si incerc sa fac lucruri noi. cumva, secretul cred ca in sta in dozarea rutinei si-a aventurii, dar inca ma mai dumiresc si eu ce si cum :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sigur că rutina are rostul ei, chiar e foarte benefică în multe privințe, am învățat s-o accept după ce am tot fugit de rutină mulți ani, numai să nu ne lăsăm pradă ei încât să nu mai schimbăm nimic ce ne nemulțumește doar din... comoditate, lene etc.
      Exact așa cred că e cel mai bine în viață, să căutăm un echilibru satisfăcător în tot ce se poate. :D

      Ștergere
  2. Da, de cele mai multe ori facem lucrurile doar de amorul artei. Dar zic eu ca oe masura ce trec anii, ne mai dumirim ca e important sa avem si grija de noi. rutina e buna, o ok uneori sa stii ce ai de făcut, insa trebuie sa fie si o doza de nebunie, de spontaneitate, sa ne facem viata mai frumoasă.cred ca lucrurile se schimba pe parcursul anilor.e important sa ne stim noi prioritățile

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De amorul artei sau pentru a face pe plac altora mult prea des. :D
      Rutina are utilitatea ei atâta timp cât nu devine simplă comoditate care să ne împiedice din a face cu adevărat ce ne dorim. Chiar am făcut o rutină din tot ce ține de stil de viață - mese, somn, sport etc - asta e ceva bun, chiar de dorit, la alte capitole însă e de analizat periodic care obiceiuri merită păstrate și care nu.

      Ștergere