De acasă... | Raft cu amintiri - Martie 2020

M-am uitat să văd ce am scris despre luna februarie, mai ales cu ce gânduri am încheiat acea postare și așa cum îmi aminteam vag... spuneam că abia aștept să apară florile de primăvară și să reîncep să merg în drumeții. Niște dorințe atât de mărunte cândva - să ies în parc să admir florile, să dau o fugă scurtă la munte pentru o drumeție și pentru brândușe - dar care acum au devenit brusc lucruri la care nu mai avem acces. Nu mai menționez și toate celelalte planuri pe care le aveam. E neplăcut psihologic pentru toată lumea modul în care această pandemie ne-a îngrădit libertatea, dar măcar de am încerca să învățăm ceva din toată situația asta neplăcută.

Nu îmbrățișez acea idee cum că „eram fericiți și nu știam”, fiindcă nu mi se aplică, știam asta, dar poate că acum sunt și mai conștientă de cât de multe lucruri frumoase am trăit, prețuiesc și mai mult toate amintirile, toate locurile văzute și experiențele trăite. Însă deocamdată stau acasă și încerc să-mi petrec timpul cât mai plăcut, mă bucur de pasiunile și plăcerile care-mi sunt accesibile și în casă, iar azi vreau să împărtășesc cu voi din ele...


Am privit cum natura prinde viață prin împrejurimile casei, am admirat zilnic un pom superb înflorit pe care-l vedeam de la geamul dormitorului (la trecut pentru că s-a scuturat între timp) și la fel m-am bucurat de orice floricică din grădină. Tânjesc după pajiștile cu brândușe și ghiocei de pe munte, dar poate o să am ocazia să-mi iau revanșa primăvara viitoare, deocamdată mă bucur de ce am.

Mi-am continuat programul de exerciții acasă, s-a nimerit bine că din ianuarie deja îmi făcusem un obicei din asta, așa că la capitolul ăsta nu a trebuit decât să continui cu ce făceam. Mi-a prins tare bine, nu pot înlocui nevoia de a face plimbări lungi, dar măcar îmi pun în mișcare oasele și musculatura.


Am citit multicel și mi-am făcut provizii de cărți, în poză e prima comandă (Libris), între timp am mai dat alta și pe Elefant. Eu oricum încerc să dedic cât mai mult timp lecturii în general, nu e nici asta o noutate completă, dar încerc în perioada asta să citesc și mai mult decât de obicei - nu neapărat mai multe cărți, dar și profitând să citesc mai multe dintre acele cărți lungi și greoaie. Despre ce am citit urmează să vă povestesc în următorul articol.

M-am uitat la seriale în martie cât n-am făcut-o toată iarna, n-am început nimic nou pentru că eram în urmă cu multe și deocamdată m-am pus la zi cu trei seriale:
- The Flash - ultimul sezon, atât cât au apucat să tragă înainte să oprească filmările din motive evidente, mi s-a părut cam slăbuț, dar părea să devină mai interesant în ultimele episoade;
- Super Girl - cu vreo două sezoane eram în urmă, merge de fundal în timp ce fac altceva, dar parcă devine tot mai plictisitor, nu că ar fi fost wow vreodată;
- A man with a plan - e singura comedie simpatică pe care o mai am, am terminat în vreo două zile ultimul sezon. 

Acum mă uit la sezonul doi din You, mai am puțin din el și mi se pare foarte forțată acțiunea, dar și ceva mai amuzantă și mi-a stârnit curiozitatea suficient cât să-l continui. Dacă aveți sugestii de seriale interesante le aștept în comentarii, deși „material” încă am destul, dar nu strică să am rezerve.


M-am jucat mult cu Max, nu știu dacă neapărat mai mult decât de obicei, dar cu siguranță e una dintre bucuriile cele mai mari în perioada asta să-l am în preajmă și să mă joc cu el. O să mai insist și cu dorința de a-i face niște fotografii mai frumoase, dar nu am mari șanse, mereu își ia mocuța de fraier când vreau să-i fac poze și nici nu stă într-un loc o clipă.

Am scotocit mult prin amintiri, m-am uitat la poze și filmări, am visat la locuri noi, dar și la multe revederi, iar după cum spuneam în introducere... am devenit și mai conștientă de cât de multe amintiri frumoase am și cât de mult contează. Mi-e dor de drumuri lungi cu mașina, mi-e dor de peisajele și sentimentul plăcut din avion, mi-e dor să vizitez locuri noi, să merg în drumeții și să mă plimb pe malul mării, iar incertitudinea asta, faptul că n-am idee când o să mai fie toate astea posibile nu-i deloc plăcută, dar încerc să mă mențin cât mai optimistă.


M-am bucurat de orice lucru mărunt și am încercat să mențin o oarecare normalitate, chiar am purtat mărțișoare și acasă, m-am dat cu parfum aproape zilnic, iar la îngrijirea pielii n-am schimbat nimic, poate chiar am și mai bine grijă de tenul meu, nu mai am scuze să sar peste vreun pas uneori. Poza cu mâna e de pe 1 martie, înainte de o petrecere, când era normal să se adunea multă lume într-un loc, să vorbim despre ieșiri și vacanțe, dar merge și pentru a reprezenta ce vreau să spun...

Am mâncat niște căpșuni surprinzător de bune pentru perioada asta, în general am mâncat multe fructe cu poftă, dar și mucenici, ciocolată și alte mici plăceri delicioase de genul ăsta.

Mi-am propus să îmi reiau de acum activitatea pe blog, poate o să scriu și articole practice de călătorie care vor rămâne nepublicate până ce așa ceva o să fie iar posibil, dar o să scriu și lucruri pe care le consider potrivite pentru publicat în perioada asta. Eu una îmi doresc să văd în online și altceva decât știri despre Covid-19, cred că avem nevoie de asta pentru sănătatea psihică, la fel de importantă ca cea fizică.

Pentru voi cum a fost luna martie? V-ați adaptat cât de cât situației actuale?

4 comentarii

  1. De vreo 3 minute ma tot uit la taste sa las un comentariu si nu imi vin cuvintele. Eu am incercat sa raman focusata pe frumos, dar cu o doza mare de realism si sa-mi creez o stare de normalitate (atat cat se poate in contextul asta) care sa ma ajute sa trec mai usor prin toate.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hai că am avut și eu același blocaj la răspuns... E un subiect sensibil, am încercat să arăt mai mult partea mea optimistă în articol, că de teorii apocaliptice e deja plin internetul. Rămân totodată realistă, nu mă aștept să reintrăm peste noapte în acea normalitate pe care o cunoșteam, cred că o să fie treptată schimbarea spre tot mai bine.

      Ștergere
  2. Nu știu neapărat dacă m-am adaptat situației... Am noroc ca ies din casa totuși pentru a-l scoate pe aki. Altfel, cu toată activitatea mea indoor, citit, scris, gătit, jucat cu aki, exerciții fizice chiar... Nu as fi rezistat. Sincer, nici nu știu dacă mai rezist mult

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Savurez și eu la maxim alergatul cu Max, mă bucuram și înainte de joaca cu el, dar acum și mai mult. Te înțeleg cu rezistatul cam greu, nu mi-e ușor nici mie să renunț la atâtea activități și să nu schimb peisajul deloc, dar ne luăm noi revanșa când s-o putea.

      Ștergere