Lecturile lunii - Octombrie 2020

Am creat această rubrică cu scopul de a scrie despre toate cărțile pe care le citesc, fără a se vrea a fi vreo analiză literară și nici măcar o recenzie, ci doar o scurtă impresie personală, fără a dezvălui mai mult decât e cazul din subiect - nu mai mult decât o fac cei de la editură sau poate nici măcar atât, așa că nu veți găsi aici „spoilere”.

Vremea asta urâțică din ultima vreme m-a îmbiat mai mult la citit decât la scris și așa m-am pomenit la jumătatea lui noiembrie fără să fi apucat să scriu despre cărțile citite în octombrie. Cum nu e niciodată prea târziu pentru a scrie despre niște cărți bune, așa cum le consider pe toate trei de mai jos, m-am urnit azi să vă zic câteva vorbe despre ele. Am stat mult cu nasul în cărți, ceea ce poate nu pare, dar prima cartea e lungă și mi-a luat destul de mult timp s-o termin - dar a meritat tot acel timp dedicat.



Jurnale
, de John Fowles
 
Fiind un autor care mi-a plăcut foarte mult - i-am citit aproape toate cărțile - am fost foarte curioasă ce a scris în jurnalele lui de-a lungul unei bune părți din viață (începe de la 24 ani și ultimele sunt cam de pe când avea 64-65 ani) și cred că doar așa își are rostul această lectură. Dacă nu l-ați citit pe Fowles deloc sau v-ați rezumat doar la Colecționarul, de pildă, probabil că nu ar prezenta vreun interes lectura aceasta. Jurnalele au fost publicate în engleză în două părți, însă această carte le reunește pe toate, cu bucăți tăiate pe alocuri.

Am descoperit în primele pagini un tânăr inadaptat, arogant și bolnăvicios, dar am început să-l „recunosc” pe Fowles în jurnalele din perioada petrecută în Insula Spetses din Grecia, locul care a inspirat romanul Magicianul. Tot acolo și-a cunoscut viitoarea soție, o relație la care citind cartea asta devii părtaș până la finalul jurnalului - zbuciumată relație cred că e puțin spus.

Am mai aflat și de frustrarea pe care i-a produs-o nevoia de a lucra când tot ce-și dorea era să scrie, sărăcia în care a trăit o perioadă, eșecurile de care a avut parte inițial și apoi cum succesul tot mai mare a devenit oarecum o povară. Mi-a oferit cartea asta și perspective noi pentru unele dintre romanele lui, m-a făcut curioasă și de ecranizări - deși Fowles n-a fost încântat de ele mai deloc, chair dacă a lucrat personal la scenarii (Magicianul considera că e un film prost și doar Iubita locotenentului francez destul de bun).

Ce am scris până acum sunt doar mici frânturi, unele dintre gândurile cele mai intime pe care le-a așternut în jurnale pot șoca pe alocuri, dar nimic nu mi-a schimbat părerea bună față de Fowles ca scriitor - măcar acum știu că nu l-ar fi înduioșat deloc remarca asta. A fost un om dur, dar asumat, n-a avut nici pe departe o viață perfectă, dar a avut o viața extraordinar de complexă - mai ales cea interioară.
 

Ce-am găsit al meu să fie
, de Stephen King
 
Ziceam în articolul precedent cu lecturi că mi-a plăcut prima parte din seria Bill Hodges - Mr. Mercedes - și că aveam luată următoarea parte. Mi-a plăcut cum a construit și aici acțiunea, mai lentă decât în romanul anterior, dar într-un fel mai complexă și cu la fel de mult suspans tocmai pentru că s-au realizat mai târziu toate conexiunile din poveste. În primele cam 150 pagini nici nu apare Hodges, acțiunea e împărțită între cea cu un criminal dus cu căpșorul, obsedat de autorul faimos al unei serii și în celălalt plan e una dintre familiile afectate de masacrul comis de „Mr. Mercedes”.

Care e legătura dintre acele două planuri, când și cum intră în joc Bill Hodges (ăsta nu e spoiler, e evident după numele seriei), vă las să aflați din carte în caz că o veți citi. Ce vreau să mai spun e că marea surpriză e la final (mai urmează o parte) și că îmi plac subiectele la care te face să reflectezi pe parcursul poveștii, nu cred că mi le imaginez doar eu, mi se pare că e ceva mai mult decât un thriller plin de suspans. La fel mi s-au părut și alte cărți ale lui King.


Mythos - Miturile Greciei repovestite
, de Stephen Fry
 
Îndrăznesc să recomand cartea asta oricui, indiferent de preferințe de gen sau stil, că știi deja multe despre miturile și legendele Greciei antice sau că n-ai habar de ele... cred că poate să fie la fel de savuroasă cartea pentru orice. Pe mine mă fascinează toate aceste povești din antichitate, pe multe dintre ele deja le știam, o parte dintre locurile simbolice le-am și văzut, dar simțul umorului și faptul că a adaptat totul la un stil și limbaj modern face să fie o poveste captivantă.

Dialogurile imaginate cu zeii vorbind ca în secolul curent mi-au provocat câteva hohote de râs și în plus am aflat destul de multe lucruri noi. Ca un mic exemplu - habar n-aveam că acea des pomenită cutie a Pandorei nu era de fapt o cutie în povestea inițială, ci un vas. E o lectură ușoară, relaxantă și captivantă, care mi-a plăcut mult mai mult decât speram. O să iau și partea următoare (Eroii) cândva, categoric.


 

Ați citit vreuna dintre cărți? Ce lecturi interesante ați avut în ultima vreme?

8 comentarii

  1. Cu rusinica de rigoare recunosc ca nu am citit nicio carte scrisa de Stephen King. Nu stiu de ce mi-e teama ca n-o sa ma inteleg cu stilul lui dar in acelasi timp sunt foarte multe titluri care imi starnesc curiozitatea.
    Ma tenteaza mult Mythos - Miturile Greciei repovestite.
    Multumim pentru recomandari. :D
    O saptamana frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nici eu n-am apucat să citesc prea multe cărți de Stephen King (și ohooo, câte sunt), dar chiar cred că te-ar prinde seria asta cu Bill, cel puțin din câte îți știu eu gusturile. Din ce am apucat eu să citesc cu Mr Mercedes aș recomanda să începi. Mythos merită și ea din plin.
      Cu mare drag! O săptămână cât mai frumoasă și ție!

      Ștergere
  2. Magicianul si Colectionarul am citit si eu, mai demult si Iubita locotenentului francez, dar as mai citi din cartile lui, Fry mi-a placut si mie, recent am luat un bookreader kindle asa ca voi putea citi mai mult si mai usor. Aseara am terminat de citit Alias Grace, de Margaret Atwood, o carte scrisa dupa un caz real, care mi-a placut mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Din ce am mai citit eu de Fowles - Omida mi s-a mai părut foarte interesantă, Mantisa m-a lăsat cu sentimente amestecate, iar Copacul pe mine m-a prins și mi-a plăcut mult (nu e roman, sunt un soi de gânduri despre natură și relația cu aceasta, el fiind și naturist). Sper că n-am uitat ceva. Daniel Martin vânez de mult și mai am necitit Turnul de abanos. Sper că n-am uitat ceva. Magicianul rămâne însă preferatul meu.
      Mă bucur că ți-au plăcut și ție cărțile de Fry. Pe Margaret Atwood amân s-o citesc de foarte mult timp, dar mereu mă iau cu altele. :))

      Ștergere
  3. Atunci Omida va fi urmatoarea... Si pe mine m-a prins tare Magicianul can am citit-o

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E mai ciudățică, dar sper să-ți placă. Acum văd că am scris de două ori „sper că n-am uitat ceva” :))

      Ștergere
  4. King e the all mighty pentru mine, îl ador si daca as avea o biblioteca doar pentru cărțile lui, ar fi tare bine. Mythos mi-a placut tare mult, sa citesti si cartea a doua -eroii

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E fix pe gustul tău, înțeleg de ce îți place atât de mult. Dacă pe mine m-a prins...
      Da, am zis că am în plan și Eorii, deși mi-au spus unele persoane care au citit-o că nu e la fel de reușită ca Mythos, dar o să văd, sunt oricum curioasă.

      Ștergere