Chișinău, Republica Moldova

Uneori mă lovește inspirația pentru scris în cele mai ciudate momente. Am scris mare parte din articolul de mai jos acum mai puțin de două săptămâni, în timp ce priveam zgribulită la înghețul de afară și aflându-mă în așteptarea orei pentru a pleca spre aeroport, respectiv spre o destinația mai caldă. Așa m-am apucat să aștern în scris câteva impresii despre Chișinău, unde am fost într-un weekend foarte cald de vară, mai precis în august 2017...

Îmi doream să vizitez Chișinăul de mulți ani, în parte pentru că îmi place să văd și locuri care nu sunt în mod normal căutate de masele de turiști, dar și pentru că aveam o curiozitate reală față de Republica Moldova, pe care mă surprinde să văd cât de puțini români o au. N-a fost o excursie organizată din timp, ci doar o decizie luată în pripă, în care am alocat două zile pentru oraș și o a treia pentru niște tentative - cam eșuate - de a vedea câte ceva și prin împrejurimi. Au fost de ajuns cele două zile pentru a vizita fără grabă și pentru a interacționa destul de mult cu oamenii, iar în ciuda faptului că ne-a lăsat amândurora impresia de oraș de provincie, care încă își caută o identitate, totuși ne-am simțit tare bine în oraș și mai jos vă spun ce mi-a plăcut.


Bulevardul Ștefan cel Mare

Pe bulevardul larg și incredibil de liber se găsesc câteva dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Chișinău. Unul dintre acestea e Grădina publică Ștefan cel Mare, în care am ajuns printr-o altă intrare, dar la cea de pe bulevardul mai sus numit se găsește și statuia cu Ștefan cel Mare, cu un stativ mai mare decât statuia în sine. Mai mult mi-a plăcut fântâna din interiorul parcului și tot de acolo se întinde o alee cu personalități din Moldova care cu siguranță sunt cunoscute oricărui român - Mihai Eminescu, George Enescu, Ion Creangă etc. Separat de aceștia e și o statuie cu Pușkin.

Pe același bulevard se află și Arcul de Triumf, mititel, dar interesant. A fost construit la 1841 pentru a comemora victoria armatelor rusești asupra turcilor. În interiorul arcului se află un clopot construit din metalul de la tunurilor turcilor, capturate în război. Tot acolo se află Catedrala Mitropolitană și de partea cealaltă a drumului Casa Guvernului, o construcție urâtă, înfrumusețată totuși de florile din față.








Muzeul Național de Istorie și Arheologie

Pentru exponate și chiar câteva încăperi superbe merită cu siguranță vizitat, mai ales că biletul de intrare are un preț modic, dar trebuie să spun că un muzeu mai dezordonat ca ăsta n-am văzut niciodată. Nu pare să existe aproape nicio logică în modul în care au fost așezate exponatele, pe același colț se găsesc icoane, arme și diplome de merit ale unor copii, ca exemplu. În încăperea denumită „evoluția ceasului” sunt niște exemplare splendide, multe ceasuri elvețiene, dar nu într-o ordine clară, deși ar trebui să fie vorba de... evoluție. Însă recomand oricum muzeul pentru tot ce e de văzut.






Complexul Memorial Eternitate

Memorialul a fost ridicat în cinstea soldaților sovietici care au murit în Al Doilea Război Mondial în lupta pentru recuperarea teriotoriului Basarabiei. Mi s-a părut foarte interesant realizat monumentul, fiecare pușcă (asta reprezintă) este pentru câte un an al războiului. Toată zona din complex mi-a plăcut, cu florile, pomii și băncuțele așezate sub pomi, care fac ca locul să fie numai bun de o plimbare relaxată. Ne-am fi bucurat și noi mai mult de loc dacă nu era o caniculă care ne-a gonit cam repede.





Muzeul Național de Etnografie

De fapt clădirea acestuia e cea care m-a impresionat, e poate cea mai frumoasă clădire pe care am văzut-o în Chișinău și am căutat-o în mod special, fiindcă citisem pe undeva că e un monument arhitectural de importanță națională. Are vitralii și sculputuri în lemn minuțios realizate, iar pictura colorată de pe clădire cred că se poate observa și din poze cât de frumos e realizată. N-am vizitat interiorul muzeului, presupun că n-am fi văzut ceva complet nou față de ceea ce e în muzeele similare de la noi și era oricum închis la acel moment.




Valea Morilor - Castelul de Apă

Mi-a plăcut că orașul are multe parcuri și primul în care am ajuns - pur întâmplător, ne-a ieșit în cale - a fost Valea Morilor, cu un lac de 34 hectare pe care cineva chiar stătea la pescuit. Parcul ăsta cred că rămâne cel care mi-a plăcut cel mai tare, poate tocmai pentru că nu e asfaltat și amenajat prea mult. La una dintre intrările în parc se află monumentul soților Aldea-Teodorovici și o clădire interesantă, care n-am reținut ce reprezenta. Tot pe undeva în apropierea parcului am dat de Castelul de Apă, o clădire cu o arhitectură care nu poate trece neobservată, aceasta fiind nu un castel, ci prima instalație modernă a orașului pentru aprovizionarea cu apă. Păcat că au trântit reclama aia alături...
Aldea-Teodorovici

Citeste mai mult: adev.ro/pbbwki
monumentul soţilor Aldea-Teodorovici

Citeste mai mult: adev.ro/pbbwki
monumentul soţilor Aldea-Teodorovici

Citeste mai mult: adev.ro/pbbwki
monumentul soţilor Aldea-Teodorovici

Citeste mai mult: adev.ro/pbbwki








Mâncarea și La plăcinte

Numai pentru mâncare și n-ar fi fost degeaba excursia asta, am mâncat numai bine și foarte bine la fiecare local și asta la prețuri foarte mici. Mi s-a părut delicios chiar și borșul încercat, deși nu sunt deloc o fană a ciorbelor de regulă; iar murăturile alea au fost geniale, de la saramură, ca la mama acasă (sunt de la localul de peste drum de Muzeul de Istorie - recomand!). În rest, ca preparate, am încercat orice ne-a făcut cu ochiul din meniu și totul ne-a plăcut. Am încercat și berea Chișnău, țin minte că era bună, deși nu ceva ieșit din comun.

Poate tocmai pentru că la noi nu-mi place deloc localul La plăcinte, am zis să le dăm o șansă și „la ei acasă” și am fost chiar plăcut surprinși - deși tot nu sunt cea mai sănătoasă opțiune, totuși de o masă merge, pentru a vedea diferențele de gust și de atmosferă. Cel puțin așa a fost experiența noastră, mai bună decât ne așteptam.




Grădina botanică și shopping în mallDOVA

Tot un fel de parc e și grădina botanică, nu prea erau plăcuțe care să specifice la ce plante ne uităm și mare parte din suprafață e ocupată de lacuri, pomi și flori ici-colo. Oricum prețul de intrare e mai mult simbolic, așa că ne-am bucurat de plimbare... până când a început brusc o ploaie torențială. În nici 10 minute mergeam cu picioarele prin apă, așa că am fugit și noi în mall, ca tot omul. Dincolo de numele ingenios nu e nimic deosebit acolo, doar magazine bine cunoscute, însă am intrat într-un market să studiem ce e la raft și știu că am făcut câteva mici cumpărături la prețuri de nimic în unele cazuri.





Lumina, unde-i lumina?

Am avut un mic șoc în prima seară, când am descoperit că stâlpi de iluminat sunt doar pe câteva bulevarde și străzi, iar în rest era beznă. Poate nu mi-ar fi rămas atât de bine întipărit în minte detaliul ăsta dacă am fi plecat cu mașina, dar în prima zi am preferat s-o lăsam la cazare, fiind oricum destul de aproape de centru, iar pe seară am luat și decizia de a merge pe alt drum. N-a fost foarte amuzant pe moment, când trebuia să mergem cu lanterna, harta și cumpărăturile grele (bere, suc) după noi și să ne învârtim în cerc de vreo trei ori pentru că... beznă. Nici n-aveam acces la internet (nefiind un stat membru UE ne-ar fi taxat prea mult), trebuia să ne descurcăm cu o hartă offline, care n-a fost cea mai strălucită, fiind pregătită doar pentru drumurile cu mașina.


Impresii generale și câteva sfaturi

E foarte ciudat că oamenii vorbesc româna și totuși mulți sunt foarte greu de înțeles - nu e vorba de accent, pur și simplu ne-am lovit de cuvinte sau expresii necunoscute, unii stâlcesc și prea mult limba, iar alții am aflat ulterior că mai traduc expresii mot a mot din rusă și din cauza asta n-avea niciun sens pentru noi. Am întâlnit însă și mulți care vorbeau exclusiv rusa. Am întâlnit și bine cunoscutele mesaje de pe clădiri cu „Moldova e România”, dar și câte unul mai glumeț, ca cel cu „Moldova e Elveția”.

Nu m-am simțit totuși într-o altă țară, am avut în cea mai mare parte a timpului sentimentul că vizitez un oraș din România - și e cam greu să nu se întâmple asta când tot dai de statui ba cu Ștefan cel Mare, ba cu Vasile Alecsandri sau Eminescu. Mi-a plăcut că e liniștit, verde și oamenii sunt drăguți în general - de exemplu o femeie de la un chioșc care vorbea doar rusa nu s-a lăsat până nu m-a făcut să înțeleg din semne să iau apă mai din spatele frigiderului, dacă vreau mai rece. Contrastul dintre sărăcie și bogăție e destul de mare, iar multe vile sunt păzite, în timp ce alături stă una aproape să pice. Nu e un oraș superb, unde să te minunezi la fiecare pas de câte ceva, dar e fain de o vizită scurtă.

Bani am schimbat imediat cum am trecut granița, nu știu dacă e cel mai bun curs, dar cât de rău poate să fie? Se poate trece doar cu buletin, nu mai e obligatoriu pașaportul de câțiva ani pentru români, dar recomand a vă informa despre regulile privind cantitățile de alcool, țigări și alimente care pot fi trecute granița înapoi în România. Chiar se verifică, cineva în fața noastră s-a tânguit mult timp pentru vinul luat de la o cramă, iar nouă s-a apucat să ne bată prin portiere... dar n-a avut ce să găsească. Cred că e lesne de înțeles din ce motiv fac asta, nu mai explic, dar nu pot să nu sugerez că și așteaptă ceva... dacă înțelegeți unde bat.





Împrejurimile orașului

Majoritatea turiștilor ajung în Republica Moldova pentru crame și am fi vrut să vizităm și noi măcar una, chiar am ajuns la porțile Castelului Mimi doar ca să aflăm că luni și marți e închis. Am mai avut o tentativă și la o cetate mai micuță pe care am găsit-o în reabilitări și n-am prea avut ce să vedem, dar cireașa de pe tort a fost lavanda... Aflasem că sunt multe câmpuri de lavandă în împrejurimile Chișinăului, au chiar o sărbătoare pe începutul verii când merg îmbrăcați în alb la ele, doar că după mult timp pierdut prin niște hârtoape îngrozitoare am aflat că... era culeasă. Așa că m-am ales cu o poză într-un câmp de lavandă, doar că fără lavandă - cine mai are așa ceva, ă? N-a fost să fie cu succes ziua aia, dar nu-i nimic, că vrem să mai revenim cândva special pentru o excursie focusată pe crame și cetăți. Nu știu când, dar e pe listă...


Ați fost în Chișinău/Republica Moldova? Ce experiențe ați avut?

12 comentarii

  1. Foarte interesant articolul tau! N-am fost la Chisinau pana acum, m-ar tenta doar pentru o scurta plimbare, cum zici si tu, si mai mult pentru a cumpara unele produse. :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc, mă bucur că-l consideri astfel! Haha, n-am ratat nici noi șansa de a face câteva cumpărături. Acum realizez că am uitat să zic de bomboanele Bucuria, dar cred că e evident că am luat. :))

      Ștergere
  2. Am fost în Chișinău de trei ori, ultima dată chiar acum la sfârșit de an. Dacă vrei să-mi citești impresiile:https://angelacalatoreste.ro/turist-in-chisinau-ghid-complet/

    Pe mine mâncarea moldovenească m-a câștigat, mi-a placut tot ce-am mâncat. La Plăcinte am mâncat de multe ori și la prețuri bune, doar că ... uite acum, am observat că prețurile nu mai sunt așa mici ca în urmă cu doi ani. Se cam apropie de ale noastre, iar benzina e aproape ca-n România.
    Dar da, De-o plimbare merge! Aaa și pentru crame. Le-am vizitat pe: Cricova, Mileștii Mici, Castel Mimi și Pivnițele Brănești. Super fain!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ți-am citit postarea și o să mai revin asupra ei când o să ne decidem să facem o excursie pentru crame.
      Serios? Țin minte că benzina era mai ieftină, nu mai zic de mâncare...
      Nici n-ai idee cât m-am ofticat că am ajuns la poarta Castelului Mimi, dar n-am putut intra. :(

      Ștergere
  3. mie mi-a placut maxim in chisinau, e un oras al contrastelor, un oras relativ tanar mi s-a parut. drumul pana acolo e teroare, ce ne plangem noi, dar ce e la ei... am mancat si noi la placinte si mi-a placut mult! am fost la muzee, in mall (unde nu m-am putut apropia de nimic, erau niste scoruri...), mi-a parut rau ca am stat doar 2 zile. ar mai fi mers cateva. ulterior am aflat si eu despre crame si chiar cred ca mai organizam o escapada macar si pentru asta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmm, nu l-aș cataloga drept „tânăr”, nici nu prea e, nici nu mi s-a părut că arată, ba chiar din contră... dar fiecare privește prin propriile „filtre”.
      N-am mai zis nimic de drumuri, deși era de povestit câte ceva și despre asta. Cu siguranță merită pentru crame, prea sunt lăudate chiar și de oameni cu pretenții și experiență pe zona asta.

      Ștergere
  4. Luna viitoare plec la Chisinau, asa ca articolul asta mi-e super folositor. Pare foarte frumos, sunt chiar curioasa. La partea cu drumurile m-am speriat putin, dar trecem noi si de ele pana la urma :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur dacă îți e de folos! Pe unde am mers noi a fost destul de ok, cu bucăți mai proaste, dar se și lucra la drum - poate acum e mai bine sau poate s-a stricat mai rău, asta nu știu. :)) Groaznic a fost prin satele din împrejurimile orașului.

      Ștergere
  5. Am uitat sa intreb: iti trebuie pasaport pt Rep. Moldova?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, am scris și în articol că se poate trece cu buletin de câțiva ani.

      Ștergere
  6. Citez: E foarte ciudat că oamenii vorbesc româna.... Serios? Am impresia uneori ca romanii nu prea fac istorie, sau nu mai citesc stiri, sau nu se documenteaza. Oameni buni, vorbim ROMANA in Republica Moldova. Invatam ROMANA de la creşă pînă la facultate, obligatoriu. Unii o mai stîlcesc ca aşa e dat să fie, din cauza istoriei. M-a dezamăgit acest comentariu....


    Citez: Am avut un mic șoc în prima seară, când am descoperit că stâlpi de iluminat sunt doar pe câteva bulevarde și străzi, iar în rest era beznă.... NU e atît de dramatic cum ai comentat. Orasul este iluminat, dar mai sunt portiuni neiluminate, este din cauza mentenantei proaste. Am dat si de strazi in Bucuresti fara lumina, asa ca e ok.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă învață și să citiți un text până la capăt și să-l înțelegeți? Citez tot „E foarte ciudat că oamenii vorbesc româna ȘI TOTUȘI mulți sunt foarte greu de înțeles”. Crezi că mă așteptam să se vorbească franceză? Ciudat mi s-a părut modul general în care se exprimă mulți, deși vorbesc teoretic româna, nu ideea în sine că se vorbește română.

      Atât de „dramatic” mi s-a părut cu lumina și asta am povestit. Nu sunt singura, mi-au confirmat și alții. Mai există și în București astfel de străzi, dar spre periferie și mult mai puține, nu la doi pași de centrul orașului. Mi s-a părut interesant de menționat, nu o tragedie sau ceva dramatic.

      Nu am făcut articolul ăsta ca să critic, ci ca să exprim o experiență și niște impresii PERSONALE! Cred că le-am exprimat cu mult mai multă indulgență decât majoritatea românilor care vin și susțin doar că „e nașpa în Chișinău, n-ai ce face”. Nu mai interpreta „dramatic” niște constatări.

      Ștergere