Îmi vine greu să scriu postarea asta cu sinceritate, e mai simplu să las
doar impresia din social media, aceea că luna ianuarie a fost perfectă, cu
excursii și locuri frumoase, multe cărți și diverse mici bucurii,
lucrui reale de altfel, dar umbrite de evenimente și momente mai puțin
fericite. Încerc să fac fiecare articol cât mai pozitiv posibil și la
fel am să procedez și azi, dar fără să vă mint că a fost totul perfect. N-a fost, această primă lună din an a adus și vești mai puțin bune, dar mi-a lăsat și un gol imens, pe care nu pot să-l umplu cu nimic, pot doar să mă țin ocupată și să aștept să mă obișnuiesc cu el...
Am zis deja de multe ori că nu sunt cea mai bună prietenă cu iarna, însă fac eforturi să-i văd părțile frumoase, tocmai de aceea am dat o mică fugă la munte pe început de an, să mă bucur de peisajul alb. Nu mi-am făcut curaj nici de data asta să schiez, deși v-am zis mai de mult că vreau să încerc, dar măcar am ajuns pe pârtie... să mă plimb. Tot e un început, să știți că e prima oară când am făcut asta, deși iubesc muntele și drumețiile tot mai mult de câțiva ani, dar atunci când nu e zăpadă (prea multă, măcar).
Am scris acum o lună că Rocky nu era bine, însă atunci eram pozitivă pentru că părea să învingă boala, însă până la urmă l-a doborât... iar mie încă nu-mi vine să cred că nu mai e, încă îl caut din priviri și îi simt cumplit de tare lipsa. Asta a fost ultima poză pe care am apucat să i-o fac, când eram aproape convinsă că e bine... Nu vreau să intru în multe detaii pentru că nu pot, la fiecare câteva cuvinte trebuie să mă opresc, am vrut chiar să nu pomenesc nimic, însă nu puteam să fac nici asta. Nu m-a putut consola nici faptul că am făcut tot ce a fost posibil, nici că s-a dus liniștit și fără suferință, singurul gând care m-a alinat puțin a fost acela că a fost un câine răsfățat și foarte iubit.
Dacă am fost incoerentă în paragraful anterior îmi pare rău, dar n-am să recitesc bucata asta. Nu știu cum funcționează alții sau câți mă veți înțelege, însă pentru moment prefer să îmi țin mintea cât mai mult ocupată cu altceva... de asta am și ales să nu pomenesc nimic despre asta în ultimele două săptămâni.
Cărțile și călătoriile nu sunt doar o mare pasiune din care poți învăța multe, dar și un bun refugiu când lucrurile nu merg... cum vrei tu, când n-ai puterea să schimbi unele lucruri. Iar în ianuarie mi-am găsit refugiu în paginile cărților dese ori, în mare parte am ales lecturi mai ușoare, dar despre ce am citit și niște scurte impresii o să scriu separat într-un articol, ca de obicei. Profit aici să vă spun și de alte activități, cărora le-am dedicat însă mult mai puțin timp, mai exact:
- am văzut un singur film și ăla a fost atât de slab și lipsit de substanță încât am și uitat cum se numea, încă nu știu cum am reuși să-l văd până la capăt fără să adorm (am întrebat la cineva cu memorie mai bună și e vorba de IO, proaspăt apărut pe Netflix).
- nu m-am uitat la vloguri deloc, am vizionat doar un scurt clip de la Tati și câte un mic filmuleț pe FB sau Insta; am citit în schimb ceva mai multe articole pe bloguri, în mod special de călătorie, dar și de carte și beauty.
- am început serialul You și am ajuns cu el la zi, sunt foarte curioasă ce au de gând cu al doilea sezon, deocamdată îmi place, e ciudat și în același timp foarte actual, urmează un oarecare tipar al altora cu crime, dar te și face să te gândești serios la cât și cum expui în online; în rest am mai ajuns la zi cu Legends of tomorow, eram în urmă rău, dar să fiu sincer... de un sezon jumate mi se pare tot mai stupid.
Cam cu asta mi-am ocupat în special serile, uneori chiar și o mai mare parte dintr-o zi de weekend. La capitolul seriale am mai vizionat și din altele, dar doar câte 1-2 episoade din cele unde ne ținem la zi. Nu cred că mai încep vreunul nou luna asta, aș vrea să mai ajung la zi cu Suits și Lost in space.
Am primit atâtea bunătăți de prin alte țări cât să-mi fie și mai tare stârnită dorința de a călătorii - de parcă e posibil mai mult. În imagine sunt dulciuri din Ucraina, o țară pe care de multicel timp vreau s-o vizitez, am mai primit dulciuri ciudățele din Japonia, o altă țară la care visez de mult, în plus mi s-a reaprins dorul de Germania cu bere și ciocolată... Sunt singura căreia îi place să primească din alte țări lucruri de degustat? Am luat la rândul nostru dulciuri de câte ori am avut ocazia... chiar una recentă.
S-a nimerit să avem o călătorie stabilită chiar acum, când aveam nu doar dorința obișnuită, dar și o mare nevoie de a pleca, de a umple câteva zile cu umblat continuu... În plus, am plecat fix pe înghețul ăla cumplit din București, cum n-am văzut de când sunt și am ajuns la soare și căldură în Cipru, o țărișoară care mi-a plăcut mult mai mult decât mă așteptam. Mediterana arată splendid din câteva locuri, peisajele sunt superbe, mâncarea bună, vremea tare frumoasă... cu ceva noroc, că nu-i chiar mereu atât de cald iarna. Am avut și mici peripeții pe avion, a fost amuzant și cu condusul pe dos, dar despre toate astea vă povestesc într-un articol de călătorie - sau mai multe, că nu știu dacă mă pot limita doar la unul.
Așa cum vă spuneam și pe Facebook, am profitat de ocazie să fac și câteva poze drăguțe cu părul în vânt, pentru că am plecat cu gândul ca la cât mai scurt timp după ce ne întoarcem să-l tund... chiar e cazul. Era de mult, de fapt. Șocul suprem a fost să descopăr că am câteva fire albe, de bine ce mă bucuram că scap de tot părul cândva vopsit și rămân cu nuanța mea naturală pentru o vreme. Mda, parcă văd că ajung forțat să mă vopsesc, dar deocamdată nu e cazul decât de foarfecă. Cele mai multe poze le-am făcut la Stânca Afroditei, unul dintre locurile cele mai frumoase de pe insulă... aici vedeți o mică bucățică de sus.
Am lăsat Cipru în urmă zgribulită la gândul temperaturilor de acasă, dar pare că am adus ceva soare strecurat în bagaj, că zilele astea a fost anormal de cald. M-am bucurat și nu prea, nu-i normal deloc, dar asta e... Am putea să facem mai multe pentru mediu, dar nu vreau să intru în subiectul ăsta acum, poate vreodată o s-o fac separat de alte subiecte. Până reușesc eu să pun de un articol aș vrea să vă mai scriu despre alte 2-3 locuri vizitate în alți ani, deocamdată am nevoie să se așeze puțin amintirile din ultima vacanță, așa că între timp vă aștept pe Instagram pentru poze - ellabeautycorner sunt eu.
Ca de final... un lucru mic de care mă bucur e că am reușit să public pe blog aproape tot ce mi-am propus, de fapt doar cu un articol am rămas neterminat din tot ce mi-am dorit să apară în ianuarie. N-am să fac promisiuni mărețe pentru perioada următoare, vă spun doar că încerc să fiu mai organizată cu activitatea de pe blog.
Sper ca această primă lună din an să fi fost și pentru voi presărată cu momente frumoase și poate fără altele... dureroase.
Să aveți un februarie așa cum vi-l doriți!
Imi pare rau pentru Rocky, stiu cum e sa pierzi un suflet drag si iti inteleg perfect starea...
RăspundețiȘtergereSi eu am fix aceeasi relatie cu cartile. Sunt cel mai bun aliat atat in momente placute cat si in momente mai putin placute.
Oh, Cipru... Imi soresc si eu sa vizitez aceasta tarisoar minunata. Poate intr-o zi voi reusi sa o bifez.
Sa ai o luna extraordinara, incarcata cu vesti bune!
Pupici
Mulțumesc! E cel mai greu când pierzi pe cineva drag, e mai ușor de dus o durere fizică sau o problemă personală.
ȘtergereMă bucur că avem aceeași relație de durată cu lecturile!
Îți doresc să ai cât mai curând ocazia să vizitezi Cipru, pentru noi a fost o surpriză foarte plăcută!
Mulțumesc, asemenea! :*
Imi pare rau pentru Rocky. nici nu vreau sa ma gandesc cum e sa pierzi un suflet atat de drag. sper doar sa fii tare si sa treci peste.
RăspundețiȘtergereti-am admirat imaginile din cipru si te invidiez, zau! mi-ar placea sa merg si eu macar 2-3 zile pe acolo.
dulciuri nu primesc, ca nu am de la cine... din pacate. ce mai ciupesc atunci cand ajung prin vreun magazin de bomboane bucuria sau chestii de genul.
Nu prea avem de ales în astfel de situații, într-un fel sau altul trecem peste pentru că viața merge înainte. Cu timpul probabil că o să mă obișnuiesc cu golul rămas, el rămâne oricum viu în amintirile mele...
ȘtergereDacă scopul e de a vizita, merge de minune ca destinație de iarnă, iar prețurile sunt foarte mici în perioada asta - la avion, cazare etc.
Hmm, eu parcă văd tot mai mult în jur oameni care prind gustul călătoriilor și uite așa mă aleg și eu cu dulciuri ba din destinații dragi, ba din unele la care visez.
Imi pare rau de pierderea ta...inteleg foarte bine prin ce treci...O sa treci peste si o sa iti amintesti momente frumoase cu el.
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru gândurile bune!
Ștergere