Cipru în extrasezon

Cipru este o destinație aleasă de cei mai mulți pentru concediu tipic la plajă, însă insula Afroditei poate fi la fel de bine potrivită pentru o vacanță activă, are multe peisaje spectaculoase pe coasta Mării Mediterane sau prin munți, precum și sate pitorești, orașe drăguțe și situri arheologice. Dat fiind faptul că vara căldurile sunt copleșitoare, o excursie în extrasezon mi se pare mult mai potrivită dacă scopul e de a vedea această țărișoară, temperaturile fiind foarte plăcute chiar și iarna. Am fost în Cipru pe final de ianuarie și am avut parte de vreme perfectă pentru umblat și vizitat, cu soare și doar foarte scurte reprize de ploaie, cu păsări flamingo și plaje goale, de care ne-am putut bucura în liniște.

A fost o surpriză foarte plăcută această insulă, pentru noi a fost una dintre acele alegeri spontane, dar orice așteptare ne-a fost depășită, de la peisaje și atmosferă, până la infrastructură și curățenie, toate au făcut ca această vacanță să ajungă printre favoritele noastre. Ce am văzut, cum ne-am organizat și alte câteva informații utile, vă prezint în continuare, cu avertismentul că se va lăsa cu foarte multe poze!


Generalități - vreme, organizare și deplasare

După cum am menționat din introducere, vremea e frumoasă, temperaturile anunțate au fost în medie în jur de 16-18 grade, însă se simțeau ca mai multe și în soare era mult mai cald, în vreo două zile chiar îmi venea să mă arunc în mare ca să mă răcoresc în jurul orei prânzului, când soarele ardea foarte tare. A mai și plouat, dar nu cred că a ținut niciodată mai mult de 10 minute, după care ieșea soarele. Doar seara se lăsa destul de rece, simțeam nevoia să-mi trag geaca pe mine.

În mare am intrat doar cu picioarele și apa părea călduță, însă probabil că pe măsură ce înaintezi e tot mai rece, am văzut oameni care intrau cu totul, dar nu se îndepărtau prea mult de mal. Cu siguranță nu e de mers iarna și nici măcar în prima parte a primăverii cu ideea că o să faci prea multă plajă, dar cu puțin noroc poți strecura și astfel de activități. Un dezavantaj mai mare e faptul că se întunecă destul de devreme, în ianuarie cam după ora 17:00, pe la 18 fiind deja beznă, dar cu un program cât mai matinal rămâne destul timp de umblat.

Vegetația e tipică pentru clima mediteraneană, am văzut superbe flori de bouganvillea înfrumusețând gardurile, palmierii sunt pretutindeni prin orașe, pe faleze sau pe marginea drumurilor, iar de portocali și lămâi nu mai zic, am văzut multe livezi foarte mari și nu lipsesc nici din curțile oamenilor.




Cipru a fost colonie britanică destul de multă vreme și asta le-a lăsat în dar condusul pe partea stângă, cu volan pe dreapta, dar în ciuda acestui detaliu recomand, dacă e posibil, închirierea unei mașini, e cel mai bun mod de a te deplasa. Chiar dacă trasportul în comun e și el bine pus la punct, totuși depinzi de programul lor (foarte limitat iarna) și mai sunt și locuri la care e cam greu de ajuns astfel. Noi am închiriat online o mașină mititică de la compania Sixt (totul a fost ok) cu garanție de 800 euro blocată pe cardul de credit - nu se acceptă de debit! Există și companii care acceptă fără garanție, dar cum nu le-am testat nu o să fac recomandări în sensul ăsta.

Având autostrăzi care leagă aproape toată țara, șosele bune chiar și pe munte, indicatoare amplasate în special în intersecții, care să-ți reamintească pe care parte să conduci, chiar nu e prea greu cu condusul „pe dos”, durează doar câteva ore acomodarea - scriu acum în numele lu Dan, care conducea pentru prima oară cu volan pe dreapta, eu am fost doar copilot. În plus, plăcuțele cu numărul de înmatriculare sunt roșii la toate mașinile închiriate, să te știe tot cipriotul încă de la distanță că ești străin - și sunt toleranți dacă te văd dezorientat.

În ciuda a tot ce citisem, nouă localnicii ni s-au părut chiar civilizați în trafic, n-am văzut pe nimeni să depășească prea mult limita de viteză nici pe autostrată, asta deși nu prea se dau amenzi, se practică mai mult avertismentele. Singura lor problemă e cu parcatul fix unde au chef, dar asta e altă poveste. Aceste impresii sunt valabile pentru partea cipriotă, în partea ocupată de turci am fost prea puțin și n-am trecut cu mașina.



Pentru că am aterizat pe aeroportul din Paphos și tot de acolo urma să ne întoarcem, am ales ca prima și ultima noapte să ne cazăm în acest oraș, dar celelalte nopți ne-am cazat în Larnaca, fiind un punct mai bun de plecare spre tot ce ne doream să vedem. Insula nu e foarte mare, dar am preferat să scutim timp pierdut degeaba pe drumuri.

Să trec acum și la ceea ce am văzut în Cipru, deși despre locurile care mi-au plăcut cel mai mult cred că o să fac un articol separat, deocamdată trec scurt prin toate... grupate pe regiuni (în paranteze sunt numele locale).

Regiunea Paphos (Pafos):

Orașul Paphos

Nu ne-am focusat prea mult pe vizitat orașele, am preferat să vedem mai mult din natură, dar câte puțin ne-am plimbat și prin orașele principale din insulă. Ce mi-a plăcut în Pafos, al cărui centru istoric l-am văzut în prima zi doar în treacăt, din mașină, dar pe care l-am luat și la pas în ultima zi, e faptul că au fost realizate pe clădiri foarte multe picturi murale superbe - asta cred că are legătură și cu faptul că Paphos a fost Capitală Europeană a Culturii în 2017. În rest orașul e drăguțel, pustiu pe alocuri iarna, dar și cu zone ceva mai animate, cu localuri și cafenele faine. Cel mai mult mi-au plăcut însă alte părți din regiunea Paphos.








Mormintele Regilor

În oraș am vizitat doar Mormintele Regilor, un sit arheologic destul de extins pe un deal verde cu pini, măslini, palmieri și cactuși, cu priveliște către mare și destul de puține ruine față de cât de întins e locul. În ciuda numelui, n-au fost îngropați regi aici, ci doar nobili din zonă. Singurul lucru care nu mi-a plăcut e faptul că nu există prea multe plăcuțe cu informații. Ca o persoană fascinată de tot ce înseamnă istorie și ruine mi s-a părut un loc interesant de văzut. Mai există și alte situri istorice în oraș.





Dimitrios Shipwreck și Edro 3 Shipwreck

Tot de la Mormintele Regilor am văzut în prima dimineața Epava Dimitrios, aflată destul de departe în larg, dar mai apoi am văzut-o mai de aproape și din drumurile cu mașina.

Însă o epavă și mai impresionantă din zonă e Edro 3, aflată în aproapierea orașului - nu doar pentru că e foarte aproape de mal, dar și peisajul mi s-a părut spectaculos, cu stâncile roșcovane și nuanța mării foarte frumoasă care se izbește cu forță de ele. Noi am fost într-o dimineață înnorată, în soare cred că arată totul și mai frumos. Nu ratați locul ăsta dacă ajungiți prin Paphos!






Stânca Afroditei

Se află la vreo 25 km de orașul Paphos și e de departe unul dintre locurile care mi-au plăcut cel mai mult în Cipru. Din păcate pozele de mai jos sunt insuficiente pentru a reda toată frumusețea, dar cred că vă puteți face o mică idee. Conform legendei, Afrodita - zeița frumuseții și a iubirii - ar fi luat naștere din valurile înspumate ale mării, în urma unei confruntări dintre fratele acesteia (Cronos) și tatăl lor (Uranus). Întreaga poveste e mai lungă și mai există și alte legende, cum ar fi că îți vei găsi (sau că ți-ai găsit deja?) alesul dacă vei găsi o piatră în formă de inimă pe plajă sau că vei fi veșnic frumoasă de te vei scălda în marea de aici.

Zona mi-a plăcut foarte mult și dincolo de toate aceste povești, chiar dacă marea n-avea în acel moment cea mai spectaculoasă nuanță, dar peisajul era oricum superb, în special privit de pe Stânca Afroditei propriu zisă - cățărarea nu e chiar cea mai ușoară, dar a meritat efortul! Cred că de aici am văzut varianta cea mai nervoasă a Mediteranei, am avut un adevărat spectacol de valuri tot timpul petrecut aici. Mi-au plăcut și plajele de lângă stâncă, una cu pietre mari, cealaltă cu nisip aproape negru.






Limassol (Lemesos)

Din punctul meu de vedere, orașul ăsta e cel mai puțin interesant și merită văzut doar într-o oprire scurtă. Noi am profitat să-l vedem după ce am vizitat Stânca Afroditei, era localitatea cea mai apropiată în care să ne oprim pentru a mânca, înainte de drumul ceva mai lung până la cazarea din a doua noapte. Centrul istoric ni s-a părut poate cel mai pustiu și destul de puțin interesant, zona cea mai drăguță e cea din jurul portului, unde se găsesc și multe localuri și unde chiar am mâncat foarte bine - și pisicile de pe lângă noi de asemenea. Am dat pe înserat și de cetate - toate orașele au câte una sub denumirea de castel - și de un turn, nelipsit nici el din vreun oraș.





Regiunea Larnaca (Larnaka):

Păsări flamingo pe Lacul sărat

Cel mai interesant din Larnaca a fost pentru mine Lacul sărat, unde pe timpul iernii sunt foarte multe păsări flamingo - între noiembrie și martie - și chiar dacă nu stau aproape de oameni, tot e o experiență drăguță să le vezi în mediul lor natural. Nu faceți însă ca majoritatea vizitatorilor, să vă opriți la primul loc de lângă lac, de acolo o să vedeți doar niște puncte mici în depărtare. Noi am înaintat de acolo pe potecă, până am ajuns la zone unde păsările erau foarte aproape de mal - doar că pe măsură ce ne strecuram prin iarbă spre ele, se îndepărtau ușorși totuși le-am văzut destul de bine.




Orașul Larnaca

Prin oraș am petrecut mai mult timp seara, după ce se întuneca, fiind o idee bună pentru cazare pe timpul iernii și pentru că e destul de animat prin partea centrală, majoritatea localurilor și a magazinelor fiind deschise, inclusiv multe magazine cu suveniruri, deși acestea se închid mai devreme. Am reușit totuși să dăm o raită prin oraș și pe timpul zilei, dar în maxim 2 ore deja văzusem tot ce am considerat mai interesant - plaja și faleza, cetatea de pe plajă și Biserica Sf Lazăr, plus alte biserici și străzi drăguțe. Nu mi s-au părut extraordinare plajele din Larnaca, doar niște întinderi de nisip și cam atât.






Stațiunea Ayia Napa (Agia Napa):

Pe cât de animată sau poate chiar aglomerată e stațiunea în sezon, pe atât de pustie e iarna. Majoritatea hotelurilor și a localurilor erau închise, dar nu ne-a împiedicat nimic să vedem câteva dintre cele mai frumoase locuri din stațiune.

Nissi Beach

Mulți susțin că Nissi Beach ar fi cea mai frumoasă plajă din Cipru și cred că am înțeles de ce, chiar dacă nu le-am văzut pe toate ca să pot emite astfel de opinii categorice, dar nisipul alb și foarte fin, plus nuanța incredibilă a mării fac ca plaja asta să fie superbă, deși îmi imaginez că vara e prea aglomerată pentru gustul nostru - de fapt sunt destul de sigură după câteva poze văzute. Însă așa, cu  doar câte un om ici-colo, mi s-a părut minunată și am petrecut ceva timp aici plimbându-mă pe malul mării și jucându-mă în nisipul fin.





Love Bridge

Îmi imaginam că acest pod al iubirii e ceva de văzut rapid, însă la fața locului am descoperit o zonă stâncoasă destul de extinsă de unde Mediterana ni s-a arătat în toate nuanțele posibile pe măsură ce ne plimbam pe stânci. Și în cazul ăsta e cam greu să redau toată frumusețea în doar câteva imagini, dar fiind printre locurile mele preferate sigur mai detaliez și altă dată, când o să postez și fotografii mai multe. Deocamdată recomand să faceți tot posibilul să mergeți în timpul zilei și de preferat când e soare, pentru a vă bucura de un peisaj mai spectaculos.





Peste drum e și un fel de parc cu sculpturi interesante:


Cape Greco

De la Love Bridge n-am mai avut prea mult de mers cu mașina până la zona din jurul stâncii ce poartă numele de Capul Grecului și chiar era păcat să ratăm locul ăsta, chiar dacă nu prea eram echipați de drumeții - și cam asta se face aici. Din câte am văzut, traseul care duce pe vârf nu e foarte dificil, însă am ales totuși să facem un soi de drumeție până pe malul mării, nefiind siguri dacă avem timp pentru vârf cât încă mai era lumină. Nu știu ce priveliște am ratat de sus, dar partea stâncoasă de pe coasta mării a fost mai frumoasă și interesantă decât ne așteptam, așa că n-am regretat alegerea și poate va exista cândva o altă ocazie să cucerim și Cape Greco.





Nicosia (Lefkosia)

Vizita în Nicosia a fost mai mult pentru experiență, fiind ultima capitală divizată din lume am considerat că e de neratat, dar nu ne-am făcut niciun plan cu obiective turistice, am mers doar să luăm la pas orașul de ambele părți ale graniței. Pentru că am vrut să vedem ceva și din partea grecească a Nicosiei, dar și pentru că asigurarea mașinii nu e valabilă în partea ocupată de turci, am preferat să lăsăm mașina într-o parcare din partea de sud și să ne mai plimbăm până trecem granița pe jos în Republica Turcă a Ciprului de Nord - stat recunoscut doar de Turcia și format în 1974 în urma invaziei turcilor.

Granița se poate trece cu buletinul, la ieșirea din Cipru nici măcar nu ne-au verificat cu adevărat, doar ne-au întrebat de unde suntem, în schimb la intrarea în partea turcească ne-au verificat. E destul de tristă situația, să mai existe încă ziduri care să împartă orașele și încă o capitală... dar sper să vină o zi în care acel zid să se transforme în expoziție de artă, cum e acum cazul în Berlin.

Diferența principală în Cipru de Nord o fac chiar oamenii, religia și obiceiurile lor. Nu e greu să îți dai seama că locuitorii sunt turci, în plus am văzut și femei cu hijab, am găsit și moschei, iar în localul turcesc unde am luat masa nu exista carne de porc în meniu. Deși moneda locală e lira turcească, cel puțin unde am oprit noi se putea plăti și cu euro. Noi ne-am plimbat mai mult printr-un cartier unde oamenii stăteau în stradă la un pahar de vorbă și pe unde copii se jucau în curtea din moschee, dar există și obiective turistice care pot fi vizitate. Pisici parcă am văzut cele mai multe în Nicosia, deși e oricum plină toată insula de ele și par să aibă obiceiul să stea în găști mari.








Munții Troodos

Pentru că în Nicosia am fost în ultima noastră zi întreagă în Cipru, iar seara trebuia să ajungem înapoi în Paphos, am decis să facem drumul prin Munții Troodos, cunoscuți mai ales pentru satele și bisericile de aici. N-aveam timp să mai și vizităm, de fapt am văzut peisajele și satele mai mult în treacăt, însă întregul drum a fost presărat cu peisaje frumoase, câmpuri pline de flori, am văzut pe seară și câteva sate frumușele și chiar am ajuns la o altitudine unde exista zăpadă. Mi-ar fi plăcut să avem măcar o zi întreagă pentru a vizita câteva dintre sătuce și niște biserici pictate, dar a fost drăguț și așa ca experiență, mai ales că drumurile erau aproape pustii.




Plaja de lângă aeroport...

Ce am mai făcut și în ultima zi în Paphos am cuprins la început, dar nu pot să închei fără câteva poze de pe finalul acestei mini vacanțe. Ca să înțelegeți mai bine cum e vremea, dau acest exemplu de pe final - când ne-am pornit din oraș tocmai începuse o ploaie torențială, cu tunete și fulgere, ca până să ajungem la aeroport să iasă un soare care m-a făcut să-mi doresc niște haine mai vaporoase pe mine. Înainte să intrăm în aeroport și să predăm mașina am văzut că e o plajă fix peste drum și n-am rezistat până la urmă să nu ne mai luăm ultima porție de „vitamin sea”, după ce am predat mașina.

Principalul aeroport de pe insulă e cel din Larnaca, în Paphos e unul foarte mic și fiind acolo cu 2 ore înainte am decis că n-are rost să pierdem vremea în interior, când afară era atât de frumos - așa că ne-am aruncat bagajul în spate (avantajul de a călători cu rucsac) și după ce am escaladat niște bolovani am ajuns la o plajă nu dintre cele mai spectaculoase, dar drăguță de stat să ne terminăm cafelele și să ne luăm la revedere de la Cipru.



N-am apucat să scriu despre mâncare, dar adevărul e că la capitolul ăsta a fost simplu - peste tot am mâncat foarte bine, la prețuri super rezonabile. În meniuri se găsesc cam peste tot preparatele tradiționale grecești - că până la urmă asta sunt și ciprioții, niște greci care conduc „pe dos”. E bună și berea Keo, singura bere cipriotă. Că veni vorba de prețuri - Cipru e o destinație accesibilă și-n sezon, dar iarna prețurile sunt și mai mici la bilete de avion, cazări și la închiriat mașină.

M-aș mai întoarce cândva în Cipru? Da, au mai rămas destule locuri pe care nu le-am văzut, chiar dacă e o insulă mică. Aș face-o în sezon? Nu, nu vara, poate într-un octombrie, cred că atunci ar fi numai bine și de intrat în mare, dar și de plimbări. Însă nu regret nicio secundă că am ales să mergem iarna. Până și la final, priveliștea din avion m-a făcut să-mi pară rău că plecăm deja.


În prezent sunt incluse în Patrimoniul Cultural UNESCO următoarele locații din Cipru - Orașul Pafos, Choirokitia (zona Larnaca) și bisericile pictate din Munții Troodos.

Edit: Am scris mai pe larg AICI despre locurile care mi-au plăcut cel mai mult din Cipru!

Ați fost în Cipru? Ce locuri v-au plăcut cel mai mult?

4 comentarii

  1. Minunat!
    Imi doresc de ceva vreme sa ajung si in aceste locuri frumoase dar cu Laranca si Stanca Afroditei m-ai convins sa incep vanatoarea de bilete de avion. :D
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
  2. nu stiam ca mai exista capitale separate de ziduri... e trist, intr-adevar. nu stiam mare lucru despre cipru, deci pot spune ca tu mi-ai deschis ochii si chiar ma bucur. in principiu as merge si eu pe inchiriat o masina acolo, dar mi-e asa de teama ca nu m-as obisnui cu condusul pe partea opusa...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur dacă ai găsit informații noi în articol. Sunt convinsă că te-ai obișnui repede, aveam și noi puține emoții cu asta, dar n-au fost probleme și de acum aș merge cu încredere pe o mașină închiriată și-n alte țări unde se conduce „pe dos” (Malta, Mauritius, Marea Britanie, NZ etc).

      Ștergere