Am creat această rubrică cu scopul de a scrie despre toate cărțile pe
care le citesc, fără a se vrea a fi vreo analiză literară și nici măcar
o recenzie, ci doar o scurtă impresie personală, fără a dezvălui mai
mult decât e cazul din subiect - nu mai mult decât o fac cei de la
editură sau poate nici măcar atât, așa că nu veți găsi aici „spoilere”.
Cred că iunie a fost prima lună din anul ăsta în care n-am avut nicio carte la care aș avea de adus vreo critică mai severă sau măcar vreo lectură care să mă lase indiferentă. Așa că, deși am reușit să amân din nou cam mult postarea asta, nu aveam cum să trec peste ea, poate că am amânat-o inconștient tocmai pentru că e cam greu să pun în doar câteva rânduri impactul pe care l-au avut asupra mea aceste povești. Cu cât e mai bună o carte, cu atât mi se pare mai greu de scris pe scurt o impresie, dar nu-mi rămâne decât să încerc...
Cred că iunie a fost prima lună din anul ăsta în care n-am avut nicio carte la care aș avea de adus vreo critică mai severă sau măcar vreo lectură care să mă lase indiferentă. Așa că, deși am reușit să amân din nou cam mult postarea asta, nu aveam cum să trec peste ea, poate că am amânat-o inconștient tocmai pentru că e cam greu să pun în doar câteva rânduri impactul pe care l-au avut asupra mea aceste povești. Cu cât e mai bună o carte, cu atât mi se pare mai greu de scris pe scurt o impresie, dar nu-mi rămâne decât să încerc...
Ultimii martori, de Svetlana Aleksievici
O carte în care au fost adunate mărturiile unor oameni care au privit războiul prin ochi de copil e greu să nu te cutremure și imposibil să te lase indiferent. Am citit multe cărți despre Al Doilea Război Mondial, povești diferite, perspective diferite, locații diferite, am citit mai ales multe relatări despre ce se întâmpla în lagărele de concentrare, însă în ciuda tuturor poveștilor teribile aflate deja, nici ce au îndurat sau văzut acești copii din Uniunea Sovietică nu e mai plăcut de imaginat - să îți privești părinții executați, să vezi cadavre la tot pasul, să faci foamea, să trăiești fiecare secundă cu groază... sunt lucruri greu de suportat și de un adult, cu atât mai puțin de niște copii.
>>Cel mai bun preț găsit aici<< - mi s-a părut o carte extraordinară și îngrozitoare în același timp. Din anumite puncte de vedere m-a mișcat mai mult decât „Războiul nu are chip de femeie” de aceeași autoare. Cândva vreau să-i iau și cartea despre Cernobîl.
Băiatul care voia să-și construiască lumea, de Keith Stuart
În ultimii ani am dezvoltat un interes tot mai mare față de autistm, fără un alt motiv în afară de curiozitate și dorința de a-i înțelege pe oamenii/copiii diferiți, speciali. De aceea m-a interesat cartea asta, care a pornit de la faptul că unul dintre băieții autorului este autist și l-a ajutat foarte mult un joc video - Minecraft. Acesta nu descrie în carte povestea reală, doar pornește de la propria experiență cu fiul său pentru a construi acest roman. Povestea e despre un tată care vrea să comunice cu băiatul lui, dar nu știe cum, un tată care privește mulți ani autismul ca pe o problemă, o piedică, în loc să încerce să intre în lumea băiatului său.
Transmite și un mesaj bun - că nu e nimic anormal să fii altfel decât ceilalți. Deși e un roman scris foarte simplu, în care se simte și lipsa de experiență, totuși pentru subiect, mod de abordare și mesaje transmise mie mi s-a părut o carte bună, m-a emoționat și totodată m-a făcut să privesc viața și din alte perspective.
>>Cel mai bun preț găsit aici<< - însă momentan nu mai e disponibilă, la un preț mai mare e pe stoc aici.
Uimitoarea aventură a misiunii Barsac, de Jules Verne
Dacă nici o astfel de carte nu stârnește cititorului măcar o mică dorință pentru aventură... atunci nu știu ce altceva ar putea-o face. O poveste ticluită frumos și interesant, tipic pentru autor, unde realul se îmbină cu fantasticul, în care totul e destul de complex încât să-mi fie greu s-o consider o carte potrivită pentru copii, iar pe deasupra suspansul și misterul nu lipsesc nici ele. Misiunea Barsac m-a atras din start cu faptul că se desfășoară prin bucla Nigerului, prin acea Africă sălbatică în care nici în ziua de azi nu s-ar aventura prea mulți oameni, când totul e mult mai simplu și sigur decât în perioada în care se petrece această poveste... M-a acaparat total povestea.
>>Cele mai bune prețuri găsite aici<< pentru cărțile de Jules Verne, dar din păcate pe aceasta n-am găsit-o în online, probabil că prin biblioteci sau anticariate sunt șanse mai mari.
Ispășire, de Ian McEwan
E pentru prima oară când o carte a lui McEwan mi se pare extraordinară cap-coadă, până acum romanele pe care i le-am mai citit m-au lăsat cu sentimente amestecate, mi-au plăcut mai mult pentru cum sunt scrise decât pentru povestea în sine sau ce transmit, însă în cazul de față mi-a plăcut totul. Prima parte a cărții introduce cititorul într-o poveste de familie, începe cu faptele și gândurile nevinovate ale acestora, ca până în final să ia o întorsătură total neașteptată - două vieți frumoase și cu multe posibilități în față năruite de o puștoaică cu prea multă imaginație. Cât de ușor e să faci rău... cu sau fără intenție.
A doua partea a poveștii ne poartă în vreme de război, la câțiva ani de la incidentul din prima parte, după ce viețile celor implicați au luat-o pe drumuri neprevăzute. Modul în care s-a încheiat întreaga poveste mi s-a parut de asemenea perfect ales! E o poveste profundă despre iubire și război, destul de mult diferită față de tot ce am mai citit pe subiect.
>>Cel mai bun preț găsit aici<< - și țin să-i mulțumesc cititoarei care mi-a recomand acest titul, a trecut ceva vreme de atunci și nu-mi mai amintesc cine sau unde ca să verific, dar știu sigur că mi-a recomandat-o cineva pe blog și mă bucur că în cele din urmă i-am mai dat o șansă lui McEwan.
Ați citit vreuna dintre aceste cărți? Ce impresie v-a(u) lăsat?
o iau si eu pe prima cand am ocazia, am citit si "razboiul nu are chip de femeie"... :(
RăspundețiȘtergerePe mine m-a marcat mai mult decât „Războiul nu are chip de femeie”...
ȘtergereEu ti-am recomandat Ispasire (am si verificat, prin ianuarie 2018) :), mie chiar mi-a placut mult cartea, dar si filmul (si pe acesta ti-l recomandam, nu stiu daca l-ai vazut intre timp). Aceleasi rasturnari de situatii, plus doua actrite care imi plac: Vanessa Redgrave si Keira Knightley.
RăspundețiȘtergereÎn cazul ăsta îți mulțumesc și personal, e mult peste celelalte titluri ale autorului pe care le-am mai citit. Filmul n-am apucat să-l văd, vreau să mai las să treacă un timp de la lectură.
ȘtergereCu multa placere, si eu iti multumesc pentru recenzii, asa ne mai inspiram ce lecturi bune sa abordam, deci castigul e de ambele parti :) As indrazni sa iti mai sugerez o carte care mie mi-a placut mult de tot in ultima vreme (exista si film, poate iti e cunoscut titlul, dar e mult sub carte), a Corinei Hofmann, practic despre viata ei in Kenya, timp de 4 ani, casatorita cu un masai si greutatile dar si atasamentul de acea tara si familia ei kenyana: Indragostita de un masai (Die weise massai). Totul e real si mie mi se pare scris foarte onest, deschis despre experienta ei de acolo. A mai scris apoi 3 volume, despre readaptarea la viata din Elvetia, intoarcerea in Kenya dupa 9 ani si apoi dupa inca 6 ani, impreuna cu fiica sa pe jumatate masai.
RăspundețiȘtergereDe carte știam ca titlu, dar nu știam detalii din conținutul ei, m-ai făcut și mai curioasă. Mulțumesc pentru recomandare, o s-o iau cu siguranță cândva, să văd când...
Ștergereluna iunie a fost destul de saracuta in titlturi, si asta pentru ca am muncit mult prea mult ca sa ma mai bucur de lectura.in iulie am gasit Colivia de aur, care chiar e tare faina, si cam atat
RăspundețiȘtergereNici eu n-am citit mai mult în iulie, dar mă consolez cu gândul că verile trecute citeam și mai puțin. :)) Nu mă mai stresez oricum, vara dedic mai mult timp altor activități.
Ștergere