În mini vacanța de Paște de anul ăsta am construit un traseu tare fain prin vestul Bulgariei, pornind de la niște locuri prin care îmi doream de multă vreme să ajung și adăugând altele pe listă pe măsură ce mă interesam de ce am mai putea vedea, ba chiar s-a adăugat la final și un loc foarte frumos descoperit pur întâmplător, de a cărei existență nici nu știam. De mult timp m-am convins că locurile cele mai frumoase și interesante din Bulgaria nu sunt cele de pe litoralul atât de promovat la noi, ci de prin alte părți ale țării, iar această excursie mi-a întărit convingerea asta.
Noi ne-am deplasat destul de mult cu mașina pentru 4 zile pe care le-am avut la dispoziție, coborând din nord-vest spre sud, însă în funcție de stilul și ritmul fiecăruia, locurile prezentate mai jos pot fi cuprinse și separat în 2-3 excursii, adăugând eventual și alte locuri. Eu prezint doar ce am văzut și în ordinea în care am ajuns la ele, cu câteva recomandări bonus pe parcurs, pentru că despre un loc fabulos am scris deja separat, iar pe altul nu l-am vizitat cu adevărat ca să detaliez, deși am ajuns la el.
Deși din București avem aproape granița de la Ruse, pentru primele locații de pe listă era mai scurt din toate punctele de vedere să trecem granița pe la Vidin, așa că mare parte din drumul de la dus l-am parcurs prin România... și a fost surprinzător de liber, dat fiind că era un weekend prelungit, iar în vamă a fost la fel de liber. Dornici să ne dezmorțim puțin, am făcut și o mică plimbare pe lângă Dunăre, pe faleza din Vidin, iar momentul suprem de bucurie a fost să găsim într-un pom Maternitsa, păpușelele astea tradiționale bulgărești, care se fac la ei de mărțișor și sunt înscrise în patrimoniul UNESCO.
Belogradchik - fortăreața și stâncile din jur
Spre deosebire de majoritatea cetăților pe care le-am vizitat sau pe care vreau să le vizitez, la Fortăreața Belogradchik n-am vrut să ajung neapărat pentru istoria acesteia, ci pentru peisajul superb din jurul ei. Abia la fața locului am reușit să aflăm mai multe și despre partea istorică, însă cea mai fascinantă a fost tot natura, de la stâncile printre care e ridicată construcția și până la peisajul spectaculos din jur, văzut din punctele cele mai înalte ale fortăreței.
Pe mine priveliștea m-a dus cu gândul la o combinația între Meteora, Grecia și Zhangjiajie, China (celebrul loc unde s-a filmat Avatar) - desigur, la o scală cu mult mai mică, dar tot nu poți rămâne indiferent în fața stâncilor care se înalță din peisajul verde. Noi ne-am bucurat și de verdele crud și intens din mijloc de primăvară, intensificat și mai bine de ploaia care n-a vrut să ne dea pace. O mică atenționare - nu se poate plăti cu cardul la intrare, dar există în micul orășel Belogradchik niște bancomate.
În afară de fortăreață și stâncile din jur, printre care am înțeles că se pot parcurge și unele trasee, prin oraș nu părea să mai fie ceva prea special de văzut, e un oraș destul de micuț, dar mai sunt multe peșteri prin zonă, urmează niște recomandări și-n sensul ăsta. Acum dau „cuvântul” imaginilor cu spectacolul din Belogradchik...
Peștera Măgura
Venind din Vidin această s-ar afla chiar înainte de Belogradchick, însă noi le-am văzut pe dos pentru că am ales să ne și cazăm lângă peșteră, în Complex Măgura, amplasat într-o locație pe gustul nostru, adică lângă pădure și fără altceva în jur - orice magazin, casă sau hotel se află la o distanță de niște km buni de acolo. Cam ăsta e punctul forte al cazării, locația, în rest e o cazare modestă, nimic ieșit din comun, dar cu tot ce aveam nevoie pentru o noapte. Au și restaurant și mâncarea a fost bună.
Revenind la peștera cu o vechime de vreo 15 milioane de ani, aceasta este considerată una dintre cele mai importante peșteri din Europa, datorită fascinantelor picturi rupestre realizate cu guano, aparținând mai multor perioade - post-paleolitic, neolitic și până spre epoca bronzului. Din păcate turul cu ghid era doar în bulgară, cel puțin la acel moment, așa că a trebuit să aflăm câte ceva de pe Internet, că altfel am fi rămas doar cu căscatul gurii la picturile impresionante...
Peștera Măgura e interesantă în întregime, chiar dacă picturile rupestre sunt principalul motiv pentru care merită vizitată. Încă de la început am putut admira o mulțime de lilieci adunați pe tavan, pe parcurs am traversat coridoare foarte interesante, iar spre final am descoperit și cea mai mare stalagmită din Bulgaria, denumită „Bradul căzut”. La ieșirea din peșteră - alta decât cea pe unde se intră - am dat de o priveliște frumoasă către Lacul Rabisha. De acolo ne-am întors pe afară cei aproximativ 2 km (cam atât se parcurge prin peșteră) până în locul de unde plecasem. Drumul e de asemenea presărat cu peisaje frumoase.
Update: Din păcate picturile rupestre au fost vandalizate între timp și la momentul actual (toamna 2019) acea parte a peșterii nu mai poate fi vizitată.
Update: Din păcate picturile rupestre au fost vandalizate între timp și la momentul actual (toamna 2019) acea parte a peșterii nu mai poate fi vizitată.
Bonus: Peștera Venetsa
Dintre multitudinea de peșteri din zonă, Venetsa e una cu siguranță interesantă, la care am ajuns, dar n-am mai vizitat-o din cauza programului, care nu se mula pe planul nostru din ziua aceea - se vizitează doar cu tururi, care din câte mi-am dat seama sunt fixate la fiecare 2 ore, iar noi cam atât ar fi trebuit să mai așteptăm până la următorul, așa că am renunțat de data asta, cu părere de rău. Nu ne-am supărat însă că am făcut o parte din drum degeaba, pentru că am avut bucuria de a ne ieși în cale o vulpe, iar pe drum peisajul e foarte drăguț.
Sofia
Prin capitala Bulgarie am mai ajuns cu niște ani în urmă, impresia pe care mi-a lăsat-o cu acea ocazie nu era neapărat prea bună, dar văzusem mult prea puțin din oraș. De data asta ne-am făcut temele cu ce ar fi de vizitat și în jumătatea de zi petrecută în oraș am reușit să luăm la pas mare parte din centru, trecând pe la obiectivele principale. Probabil că tot destul de superficială a fost și această vizită scurtă, însă am rămas cu o impresie mai bună și mai bine conturată - principalul lucru care mi-a plăcut e că locurile de interes sunt concentrate pe un spațiu mai restrâns, astfel încât pot fi văzute ușor la pas.
Foarte mult mi-a plăcut Clădirea Partidului Comunist, lucru surprinzător, pentru că mai rar vezi o construcție frumoasă din acea perioadă, însă și modul în care e amenajată zona în prezent înfrumusețează imaginea de ansamblu. Imediat alături se găsesc niște ruine romane descoperite întâmplător când s-a săpat pentru metrou, care acum sunt bine scoase în evidență, iar alt loc care mi-a plăcut în mod deosebit e Teatrul Național Ivan Vazov și parcul cu fântânile din jurul lui. Interesantă e și clădirea care adăpostea băile publice, în care acum se află muzeul de istorie.
Ce-mi pare rău că n-am apucat să vedem e schimbarea gărzii din fața Parlamentului, care s-ar desfășura la fiecare oră și pe acolo ne-am tot învârtit, dar nu ne-am oprit la momentul potrivit. În rest Sofia e plină de lăcașuri de cult de tot felul, moscheea și sinagoga fiind chiar la câțiva pași una de alta, totodată alături de ruinele romane și de mai multe biserici ortodoxe.
Clădirea Partidului Comunist:
Sit-ul arheologic Serdica:
Băile publice / Muzeul de istorie:
Teatru Național Ivan Vazov:
Parlamentul:
Moscheea Banya Bashi:
Sinagoga:
Bonus: Munții Rila
De la Sofia am ajuns seara în Panichishte, de unde a doua zi am parcurs traseul „Cele 7 lacuri” despre care am scris pe larg AICI, așa că n-am să mai detaliez și în acest articol, oricum Munții Rila merită și o vacanță numai pentru ei, noi intenționăm să mai revenim. Trec, așadar, direct la locurile pe care le-am văzut în ultima zi...
Mănăstirea Rila
Fiind cea mai mare mănăstire din Bulgaria și un loc recomandat de mulți, am decis să nu ratăm ocazia de a o vedea. Din Panichishte nu ne aflam tocmai în zonă, mănăstirea fiind într-o altă parte a munților, dar până la urmă a meritat drumul până acolo. Arhitectura și toate detaliile o fac foarte interesantă, nu cred că am mai văzut vreo mănăstire similară până acum, iar amplasarea între munți îi sporește frumusețea.
Dar dacă tot am început excursia asta cu o vizită pe ploaie, nu se putea s-o încheiem altfel - fix când am ajuns noi a început să plouă, iar până să intrăm în curtea mănăstirii deja turna cu găleata și nu doar cu apă, ci și cu gheață... Din fericire coridoarele care împrejmuiesc biserica fac destul de confortabilă vizita și pe ploaie, așa că nici de data asta capricioasa vreme de aprilie nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de vizită, să admirăm toate detaliile, ba chiar la final am descoperit că a fost un avantaj - cum s-a oprit ploaia și a ieșit soarele, curtea mănăstirii era tot mai plină de turiști.
Stobski Piramidi
Un semn cu acest nume văzut de la șosea, când ne aflam în drum spre mănăstire, ne-a făcut să ne întrebăm ce e acolo, iar la întoarcere ne-am și lămurit... Chiar dacă ne aștepta un drum destul de lung până înapoi în București, timp mai aveam de văzut ceva și ocolul fiind destul de scurt pentru aceste așa zise piramide, am luat-o în direcția lor. Drumul este tot semnalizat și mult mai util decât gps-ul, care ne băga pe niște ulițe pline de gropi, în timp ce semnele ne-au dus pe un drum asfaltat (destul de recent), iar la fața locului am găsit și o casă de bilete, împreună cu anunțul că până la piramide e de făcut o drumeție de vreo 40 minute.
Curiozitatea era prea mare, așa că am plătit (ceva modic, vreo 3-4 leva să fi fost) și am pornit pe un traseu parțial prin pădure, amenajat de la un punct și cu balustrade, băncuțe și pancarde cu informații. Sus micul efort ne-a fost răsplătit cu un peisaj superb, care m-a dus cu gândul la Râpa Roșie de la noi din țară, dar totuși formațiunile nu sunt de același tip, iar privit în amănunt nici vizual nu mai seamănă chiar așa de tare. Pe mine m-a entuziasmat această descoperire pentru că a fost întâmplătoare, e fain să rămână loc de puțină spontaneitate chiar și prin excursiile ticluite cu grijă.
Abia când am privit în urmă și am văzut cât de mic pare satul am realizat că am urcat totuși destul de mult, iar între timp se cam cerea și o masă de prânz. M-am bucurat că cineva isteț s-a gândit să deschidă un restaurant tradițional chiar lângă intrarea spre traseu, unde am mers și noi, iar experiența n-a fost rea deloc - se află chiar vizavi de bisericuța din ultima imagine.
Nu sunt sigură care loc m-a impresionat mai mult din cele văzute prin vestul Bulgariei, în afară de Munții Rila, care pentru mine au fost cireașa de pe tort și de aceea au și avut un articol separat, însă recomand oricum toate aceste locuri și totodată să nu vă limitați doar la acele destinații unde se înghesuie mulți turiști, că lipsa de celebritate nu înseamnă automat că nu-i nimic frumos de văzut - lucru valabil oriunde în lume, acum nu mă mai refer doar la Bulgaria, e valabil chiar și pentru propria noastră țară. Am văzut câțiva români și prin locurile astea, dar nu exagerat de mulți.
Ați fost prin vestul Bulgariei? Ce alte locuri ați mai recomanda prin acele părți?
in general toti se duc prin zonele cantate. cum am facut si noi, de altfel, de am fost la nisipuri si ne-am luat-o in barba... acum macar stim ce sa evitam!
RăspundețiȘtergereDa, există tendința asta. În cazul anumitor locuri măcar popularitatea e cât se poate de motivată, dar la Nisipurile de aur nu știu de unde vine faima, nici măcar nu e cea mai ieftină stațiune de pe litoralul bulgăresc. Nici mie nu mi-a plăcut.
ȘtergereImi pare rau ca pana sa citesc articolele tale am subestimat Bulgaria. Acum, imi doresc din ce in ce mai mult sa-i descopar fiecare coltisor. <3
RăspundețiȘtergerePupici
Te înțeleg, am subestimat și eu țara asta destul de multă vreme. :*
ȘtergereFoarte misto poze ai facut, eu am fost doar in trecere in Bulgaria pana acum. :)
RăspundețiȘtergereMulțumesc! Ai timp să „remediezi situația”. :)
Ștergerearata extraordinar! cu siguranta as vrea sa vizitez si eu.
RăspundețiȘtergerevulpea aia pare ca are o treaba foarte precisa :)).
stii ce e e ciudat? strabunica mea imi facea genul acestea de papusele si mereu regret ca n-am invatat cum sa le fac (eram prea mica), dar originile noastre nu au legatura, din ce stiu eu, cu aceasta zona. ramane un mister :).
E aproape, e ieftin și au multe locuri superbe de văzut și prin Bulgaria...
ȘtergereChiar avea treabă importantă - să treacă strada după ce s-a speriat de noi. :))
Știu că am mai văzut și eu pe la noi ceva similar, dar nu în alb-roșu și fără legătură cu vreo sărbătoare. Cred că se practică doar ca decorațiune.