3 zile în Tulcea - deltă, munte și istorie

Delta Dunării, Munții Măcin și câteva cetăți au fost alegerile câștigătoare pentru un weekend prelungit planificat din scurt prin Tulcea, după ce am întors pe toate părțile alte idei, dar toate au picat din motiv de aglomerație garantată, dacă nu la destinație, cel puțin pe drum - doar știm la ce să ne așteptăm când sunt zile libere de sărbători. Așa că am amânat ideile care implicau drumeții prin munți înalți și semeți, dar ne-am făcut pofta de mișcare în bătrânii munți din Tulcea, pe care i-am subestimat pe nedrept din cauza altitudinii joase. O scurtă plimbare prin deltă și vizita câtorva cetăți au completat perfect scurta noastră excursie din mijloc de iunie.


Delta Dunării

Pentru a experimenta și savura pe îndelete frumusețile din Delta Dunării sunt necesare mai multe zile, dar excursiile care se fac din orașul Tulcea merg numai bine fie pentru a-ți face o mică idee, fie pentru a mai domoli dorul - după caz. Există și posibilități de excursii de o zi întreagă, în care sunt cuprinse principalele atracții, dar sunt și opțiuni scurte, de vreo 2-4 ore. Noi am ales o variantă mai scurtă și a fost o plimbare foarte faină, dacă fac abstracție de câteva detalii neplăcute - din păcate am mai văzut câte un gunoi ici-colo, ba chiar și „șoferul” bărcii noastre și-a aruncat fără grețuri chiștocul în apă...

Aș mai putea comenta de câteva aspecte care m-au făcut să mă întreb ce gândeau oare nemții din barca noastră, dar nu vreau să insist pe asta, până la urmă am avut parte de o plimbare cu adrenalină și cu destul de multe păsări superbe în jurul nostru, astfel încât să rămână o amintire frumoasă per total. Am fost în deltă în jurul orei prânzului, când soarele ardea cam tare, dar asta a afectat mai mult imaginile decât experiența. Posibilități de excursii sunt pe alese de pe faleza Dunării, dar eu n-aș mai merge totuși la întâmplare după experiența avută.

Dacă tot nu pot face o recomandare concretă pentru o astfel de excursie, vreau măcar să recomand două localuri la care am mâncat foarte bine în Tulcea - pește, în mod evident - pe faleză ambele: Ivan Pescar (celebru pentru Storceag, cu notă maximă pentru mâncare - păcat că lasă de dorit servirea, cauza fiind probabil personalul insuficient) și Restaurant Faleză (mai puțin celebru, dar cu pește bun și servire mult mai rapidă).



















Munții Măcini - Vf Țuțuiatu ( 467m )

Nu sună palpitant un vârf atât de jos? Ei bine, citiți în continuare pentru a afla ce se întâmplă când subestimezi muntele. Să încep însă cu începutul - dacă prima noapte ne-am cazat în Tulcea, în a doua am preferat să ne cazăm în Greci, satul cel mai apropiat de traseul pe care intenționam să mergem. De dimineață ne-am trezit cu ciripit de păsărele, una chiar insista să stea în geamul nostru, iar în câteva minute am ajuns la locul de pornire spre traseu. Munții Măcin sunt cei mai bătrâni munți din România, având undeva în jur de 300-400 milioane de ani, iar Vf Țuțuiatu e cel mai înalt. 

Bineînțeles că văzând munții care seamănă mai mult a dealuri mă și gândeam că o să fie doar o plimbare lejeră, ceea ce ar fi putut deveni realitate dacă nu eram neatenți, ieșind la un moment dat de pe traseu. Am ratat un marcaj - la întoarcere am și văzut care - pentru că era ușor ascuns de frunze, iar apoi am tot înaintat în afara oricărui traseu marcat, ajungând pe porțiuni tot mai abrupte, cu pământ care aluneca uneori de sub picioare, iar asta într-un soare care ardea tot mai tare... Uite așa un traseu ușor s-a complicat cu un ocol de peste o oră - întreaga urcare ar trebui să dureze pe la vreo oră, iar noi am făcut mai bine de 2 ore.

Însă așa am avut ocazia să vedem și alte părți ale munților, să admirăm alte peisaje, dar problema principală a fost căldura. Pe viitor aș merge primăvara sau toamna, când e mai răcoare. Peisajele frumoase m-au făcut totuși să mai uit de căldură și de țânțarii nesuferiți, iar la întoarcere am avut noroc să dăm și de o țestoasă dobrogeană uriașă și foarte rapidă. Nu mai speram să văd vreuna, așa că tare mult m-am bucurat. Ah, tare m-am bucurat și că n-am dat de gunoi. Munții Măcin mi-au plăcut mai mult decât speram!






















Cetățile Dobrogei

Nu toate, desigur, doar 3 cetăți am apucat să vedem cu ocazia asta, una dintre ele întâmplător. Prima oprire am făcut-o la Cetatea Histria, o cetate grecească și cea mai veche așezare urbană atestată de pe teritoriul României. Se află în comuna Istria, iar înainte de ruine se găsește și un muzeu destul de mare, cu multiple exponate și informații, însă din păcate a trebuit să-l vizităm în grabă, din cauza aerului sufocant din interior.

Am mers apoi către Cetatea Enisala, unde îmi doream de mult timp să ajung, iar aceasta a fost mai interesantă și ca peisaj, datorită amplasării pe un deal calcaros, nu doar din punct de vedere simbolic, precum în cazul anterioarei. Este însă o cetate medievală cu o istorie interesantă și ea, există de asemenea un mic muzeu alături. 

La Cetatea Troesmis - sau ce a mai rămas din ea - am ajuns întâmplător, am văzut un semn de la șosea după ce am ieșit din Greci și am zis să vedem ce-i cu ea. N-au mai rămas multe de văzut și nu e nimic amenajat cu vreo informație, dar peisajul din zonă e frumos și are și aceasta o lungă istorie. Am lăsat pe nume link-uri către Wikipedia pentru toate, unde găsiți informații în linii mari, pentru cine e interesat de detalii istorice.

Cetatea Histria:





Cetatea Enisala:









Cetatea Troesmis:



Acestea au fost locurile prin care ne-am perindat prin Tulcea într-un weekend prelungit, a fost destul de lejer întregul „program”, cel puțin pentru ritmul nostru. Am avut dreptate când am bănuit că n-o să ne lovim de prea multă aglomerație prin partea asta a țării, prin unele locuri (Munții Măcin, Cetatea Histria) abia dacă erau câțiva oameni. Nu știu dacă să mă bucur sau să-mi pară rău. De final vă las și cu o poză din drum cu niște pomi scăldați în Dunărea care se umflase cam mult în perioada respectivă...


4 comentarii

  1. Stii, chiarar fi o idee buna de drumetie, pacat ca eu locuiesc in cealalta parte a tarii. Stii cat de rau imi pare de asta dupa articolul acesta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te înțeleg, deși eu sunt obișnuită cu drumurile lungi chiar și-n excursii mai scurte, dar începe să mi se ia de drumurile proaste. Merg legați totuși Munții Măcin de un road trip puțin mai lung, în care să cuprinzi și altceva interesant pe traseu.

      Ștergere
  2. la tulcea am fost acum un an parca, tot prin august, sa vedem acvariul si toate cele. a fost dragut, am mancat si noi pe faleza, nu mai tin minte unde, dar au fost ok atat mancarea , cat si servirea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-aș putea spune că mi-a plăcut în mod special orașul Tulcea, dar județul e mai ofertant decât credeam și o să mai revenim, mai ales pentru munți.

      Ștergere