O zi în Cheile Dobrogei, maci și mare

Într-o dimineață de luni, după ce tocmai ieșisem din starea de urgență, ne-am trezit cu gândul să ne mutăm izolarea în munți pentru o zi, să facem o drumeție mai lungă... numai că vremea cam urâtă ne-a făcut să ne răzgândim în ultimul moment. Așa că am pornit-o spre Constanța, scopul principal fiind teoretic Cheile Dobrogei, deși în realitate gândul meu era numai la superbele câmpuri de maci. Dacă primăvara asta brândușele - florile mele preferate - le-am ratat din cauza restricțiilor, nu puteam să ratez și macii. Am decis că o să oprim puțin să vedem și marea și cam asta a fost „reconfigurarea” traseului. A fost foarte liber peste tot, dar probabil fiindcă era luni, de asta am și ales acea zi, de îmbulzeală nu ne era deloc dor.


Câmpuri de maci, muuulți maci...

Nici nu am intrat bine pe Autostradea Soarelui că deja au început ușor să apară gingașele flori, la început câte un mac rătăcit pe marginea drumului, apoi câmpuri tot mai mari. N-am avut unde să oprim, mai ales că se și lucra pe multe porțiuni, așa că m-am mulțumit cu admirat din mașină. Însă la puțin timp după ce am ieșit de pe autostradă, mergând pe drumul spre Cheile Dobrogei, am avut șansa - în mai multe rânduri - să mă bucur de aproape de frumoasele flori...

Dacă la primul câmp de maci eram doar noi doi, la al doilea - lângă un sat - am avut drept companie niște câini jucăuși, iar în scurt timp au apărut și niște înaripate. Am uitat puțin de flori cu drăgălașii ăștia prin preajmă, ne-am ocupat să le dăm din mâncarea de câini pe care o avem mereu în mașină și abia apoi am făcut puțin pe diva prin maci. Uneori drumul oferă la fel sau chiar mai multe motive de bucurie decât destinația finală.













Cheile Dobrogei

Mai puțin impozante și spectaculoase decât alte chei din țară... dar cu o vechime impresionantă și niște formațiuni foarte interesante. Cândva aici a fost Marea Thetis, iar baza rocilor pe care le putem admira azi au o vârstă de până la 2 milioane de ani. În plus, merită ajuns aici și pentru faună, am văzut mulți, foarte mulți hârciogi care mișunau, nu-mi venea să cred câți sunt de mulți. Am mai văzut și o pasăre superbă, n-am apucat însă să ne dăm seama ce e. Bănuiesc că în weekend-urile când e mai aglomerat sunt șanse mai mici în a admira haioasele răzătoare...

Nu ne-am limitat doar la a admira rocile și animalele de jos, ne-am cățărat și pentru a admira peisajul de sus. N-am mers pe vreun traseu tipic, ne-am urcat pe unde ne-a făcut cu ochiul. Se poate face și o drumeție mai lungă prin zonă, însă era o căldură incredibilă, pentru asta cred că e mai bine în alte perioade, mai răcoroase. Într-un capăt am găsit de asemenea un câmp de maci. Cheile se află la doar vreo 40 km de orașul Constanța și mai sunt alte câteva obiective prin zonă - peșteri și mănăstiri.





















Rezervația Naturală Gura Dobrogei

După un drum nu foarte bun - vedeți poza următoare, prinsă întâmplător - am ajuns în zona în care ar trebui să se afle și Peștera Liliecilor, cel puțin așa credea Google, că noi n-am găsit-o. Nici nu ne-am strofocat prea mult, am intrat în zonă pentru o plimbare prin pădure, cu ciripit de păsărele pe fundal și niciun om prin preajmă. Ne-am cățărat și pe aici brambura, am admirat de sus și Mânăstirea Dionisie cel mic și Efrem cel nou. Înainte mai oprisem și la Mănăstirea Casian, tot doar cât s-o admirăm de afară puțin. Pare o zonă de explorat mai bine cu altă ocazie... sălbatică, așa cum sunt destul de multe prin Dobrogea.








Marea Neagră de mai

Am oprit doar puțin cât să admirăm valurile și pescărușii, să ne bucurăm de briză și să mă joc eu ca un copil în nisip, într-un soi de test în a vedea cât nisip pot aduna în păr și încălțări - mult, urma să aflu acasă. Am ales un petic retras de pe o plajă din Constanța, ocazie cu care am trecut și pe lângă faleză și am văzut că într-adevăr s-au început lucrările la cazinou - să sperăm că nici n-o să dureze o veșnicie să-l termine, dar mai ales că se va face restaurarea cum trebuie, nu distrugând detaliile frumoase. Speranța moare ultima.






Am pornit-o apoi spre casă, după o zi aparent plină, dar de fapt destul de relaxată. Nici nu realizasem cât de dor îmi fusese să pornesc la drum, oriunde, pentru orice, numai să pornesc la drum după două luni de stat prea mult acasă...

4 comentarii

  1. Ce frumos ca ati iesit la plimbare si noi vrem cat de curand. Superbe pozele cu maci.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Azi am mai făcut o plimbare și la munte, pentru o drumeție cu ploaie... dar binevenită și așa. Mulțumesc mult!

      Ștergere
  2. oh, da, uite macii i-am cam ratat. dar incerc sa ajung la lavanda, am descoperit aproape de noi un camp si cica pe la mijlocul lui iunie o sa fie numa bine de viztat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, în a doua parte din iunie ar trebui să fie frumoase câmpurile de lavandă. Anul trecut am descoperit și eu unul aproape de București (după ce am tot căutat în alte țări în anii trecuți :)) ).

      Ștergere