Lecturile lunii - Iulie 2020

Am creat această rubrică cu scopul de a scrie despre toate cărțile pe care le citesc, fără a se vrea a fi vreo analiză literară și nici măcar o recenzie, ci doar o scurtă impresie personală, fără a dezvălui mai mult decât e cazul din subiect - nu mai mult decât o fac cei de la editură sau poate nici măcar atât, așa că nu veți găsi aici „spoilere”.

La fel ca în prima lună de vară, în iulie am citit tot doar trei cărți, dar de data asta am prelungit voit lectura - în cazul primelor două, pe ultima am devorat-o rapid - așa că nu am regrete că n-am citit mai mult, chiar dacă mă uit cu nerăbdare la niște titluri în care abia aștept să intru, dar o să le vină și lor rândul cu timpul. Mai bine puțin, bun și savurat pe îndelete, decât mult pe fugă... Mă consolez cu faptul că o să urmeze și perioade cu mai mult timp de lectură.
 

 
Drum întrerupt, de Patrick Leigh Fermor
 
Am descoperit autorul și călătoria pe care acesta a făcut-o prin anii '30 în volumul anterior acestuia - Printre păduri și ape - în care descrie partea de călătorie prin Ungaria și România. Am scris despre acea carte la lecturile din luna martie. Am fost foarte curioasă de cum a decurs mai departe acea călătorie îndrăzneață și am luat cartea, fără să am habar că Patrick a lucrat la ea până în ultimele săptămâni de viață și totuși n-a reușit s-o finalizeze, dar e bine că a avut cine să se ocupe de asta pe baza a ce apucase să scrie...

În această parte a jurnalului călătoria se desfășoară prin Bulgaria, face un ocol înapoi în România - mai exact într-un București foarte diferit de ce a ajuns azi - și revine în Bulgaria de-a lungul Mării Negre, de unde ajunge la destinația finală, Constantinopol (autorul insista să folosească varianta asta a numelui, cred că doar o dată a fost menționat ca Istanbul), dar despre acea parte n-a lăsat scris mai nimic. Oricum, și-a continuat călătoria prin Grecia, țară de care pare că a rămas cel mai atașat și unde a și locuit o bună parte a vieții.

Cred că însemnările de pe Muntele Athos de la final au fost și cele mai interesante, poate tocmai pentru că au rămas doar ca niște impresii de moment, fără o mulțime de adăugări ulterioare. Însă mi-a plăcut întreaga carte. Deși multe dintre locuri îmi sunt cunoscute azi, diferențele față de acum 90 ani sunt foarte mari și fix asta e partea interesantă cu jurnalele de călătorie. Aș vrea să-l mai citesc pe autor, a avut o viață foarte interesantă, păcat că și cărțile lui în engleză sunt destul de greu de găsit la noi.
 


Scurtă istorie a timpului, de Stephen Hawking

Aș spune că e o carte fascinantă, dar cred că mai corect spus e că mintea lui Stephen Hawking  a fost fascinantă. Dincolo de faptul că a fost un geniu, a știut și cum să abordeze subiectul într-o carte (de fapt în mai multe, dar am să mă refer doar la cea de față acum) astfel încât și un om care n-are nicio treabă cu știința să poată prinde ideile de bază și să înțeleagă puțin mai bine cum funcționează lumea în care trăim, de la sistemul solar în care ne aflăm și până la întregul univers.

Au fost părți în care mi s-a părut evident ce explică și părți în care m-am simțit depășită, dar per total a explicat simplu niște lucruri foarte complicate, a lăsat loc de posibile descoperiri ulterioare și nu s-a rezumat la ce se știe azi, ci a pornit de la primele tentative de explicații privind modul în care funcționează universul. E inutilă o încercare din partea mea în a rezuma ceva din carte, las mai bine un citat de la început cu câteva dintre întrebările la care Hawking răspunde în această carte:

„Ce știm despre univers, și cum o știm? De unde vine universul și încotro merge? Are universul un început și dacă da, ce s-a întâmplat înainte de acesta? Care este natura timpului? Va ajunge el la un sfârșit? Progrese recente ale fizicii, posibile în parte datorită unor tehnologii fantastice, sugerează răspunsuri la unele dintre aceste întrebări vechi.”

 
 
Băiatul cu pijamale în dungi, de John Boyne
 
E o poveste emoționantă despre Holocaust, privită prin ochii unui puști de 9 ani, fiu de comandant german, care ajunge să interacționeze cu un copil de aceeași vârstă dintr-un lagăr. Nu m-a atins la fel de mult ca alte cărți pe același subiect, poate pentru că mi s-a părut ușor nerealistă, poate pentru că e ficțiune și deja am citit prea multe altele care pornesc de la o poveste reală și au automat alt impact, dar e oricum o carte destul de bună, probabil și mai potrivită pentru un adolescent.

Deși ulterior am privit-o cu ochi critici, cât timp am parcurs-o m-am lăsat prinsă în poveste, așa că o recomand ca lectură lejeră (scrisă simplu și destul de scurtă), dar care nu te poate lăsa chiar complet indiferent, pentru că reamintește de toate ororile perioadei respective.
 
 
 
 Ați citit vreuna dintre cărți? Ce lecturi interesante ați avut în ultima vreme?

6 comentarii

  1. Daca nu l-ai vazut inca, iti recomand si filmul dupa cartea Baiatul in pijamale cu dungi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, nu l-am văzut. Deși cărți despre războaie am citit multe... filmele cu același subiect le-am cam ocolit, nu știu de ce. O să-l trec pe listă, văd că-l recomandă toată lumea. :D

      Ștergere
  2. mie mi-a placut foarte mult baiatul cu pijamale in dungi si am vazut si filmul de doua ori. poate el o sa-ti placa mai mult.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poate eram eu într-o stare mai serioasă, după cărțile anterioare, nu știu ce să zic... Pun oricum pe listă și filmul, mulțumesc de recomandare!

      Ștergere
  3. baiatul cu pijamale in dungi mi-a placut tare mult. am plans la ea, recunosc. si am vazut si filmul. in ultima vreme, adica zilele trecute, am citit continuarea de la Mythos, adica Eroii. Mi-a placut tare mult, acelasi stil fain si degajat al lui Stephen Fry

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu încă n-am reușit să citesc Mythos, dar am pus-o de la începutul anului pe wishlist și sper s-o citesc toamna asta.

      Ștergere