Lecturile lunii - Septembrie 2020

Am creat această rubrică cu scopul de a scrie despre toate cărțile pe care le citesc, fără a se vrea a fi vreo analiză literară și nici măcar o recenzie, ci doar o scurtă impresie personală, fără a dezvălui mai mult decât e cazul din subiect - nu mai mult decât o fac cei de la editură sau poate nici măcar atât, așa că nu veți găsi aici „spoilere”.

Se pare că acest început de toamnă m-a găsit cu chef de povești cu mistere și suspans, toate cărțile alese au avut asta în comun, deși în rest sunt subiecte și stiluri foarte diferite. De obicei cărțile de tipul ăsta le citesc printre altele mai profunde / complexe, dar mai am și perioade cu pofte atipice, important e că am avut un mult mai mare spor la citit decât în lunile de vară. Ce mai au pentru mine în comun toate cele cinci cărți din septembrie e că îmi erau deja cunoscuți toți autorii și că niciuna nu mi-a displăcut.

 

 
Dune #4 - Împăratul-zeu al Dunei, de Frank Herbert
 
După cât de geniale au fost părțile anterioare din serie am fost ușor dezamăgită în cazul celei de față, dar cred că motivul e și faptul că o parte din mine nu poate să aprobe tirania oricât de bine e justificată cu țeluri bune pentru viitorul omenirii. Că e „doar” un SF și nu ceva real e cu atât mai puțin relevant. Unde mai pui că tiranul era și tocmai personajul meu preferat din volumul anterior, așa că m-au încercat toate sentimentele față de el și rolul pe care i l-a atribuit autorul în toată povestea. Ceea ce e și de bine, apreciez când un autor poate stârni tot soiul de sentimente...
 
Oricum, partea de noutate și mister a existat, dar mai puțin decât în Copiii Dunei. Acțiunea e plasată la câteva milenii distanță față de volumul anterior, dar rămân câteva legături importante cu povestea din urmă. Mi s-a părut o carte bună și partea asta, nu e lipsită de imaginație, lecții și perspective interesante, doar mi-au plăcut și m-au impresionat mult mai mult volumele anterioare.

Deja am luat următoarea carte din serie, finalul acesteia m-a lăsat cu multe semne de întrebare.
 
 
 
Din nou în Marsilia, de Peter Mayle
 
De Peter Mayle mai citisem doar celebrul Un an în Provence, iar asta în urmă cu câțiva ani. Nu-l mai aveam deloc în vizor pe autor, acum mi-a atras atenția întâmplător și am luat cartea la ghici, suna bine un roman cu acțiunea în Marsilia. Nici măcar n-am știut că romanul acesta e o continuare a altuia - că descrierea n-am citit-o e treabă scuzabilă, dar nici la titlu nu m-am uitat prea mult cât să văd acel „din nou” - însă din fericire merge foarte bine și fără să știu ce-i cu prima parte.
 
Am avut și aici puțin suspans în jurul proiectului imobiliar pentru care lupta se dă între băiatul bun și băiatul rău, cel din urmă tot punând piedici serioase, dar adevăratul deliciu al romanului a fost pentru mine atmosfera de Provence, care implică și bucate una și una, acompaniate de vinuri alese. E o lectură numai bună pentru un weekend ploios, are și puțin suspans, are și atmosferă de vacanță la Mediterană, bucate bune și locuri frumoase.
 
 
 
Mr. Mercedes, de Stephen King
 
Trebuie să recunosc că în ciuda oricărui clișeu și oricărei exagerări, am cam citit pe nerăsuflate cartea asta, mai ales finalul. Mai pe scurt decât în descrierea oficială - un nebun intră intenționat într-o mulțime de oameni cu un Mercedes furat și își șterge toate urmele, poliția nereușind să dea de el. Câteva luni mai târziu, psihopatul îi trimite o scrisoare anonimă lui Bill Hodges, polițist pensionat și unul dintre cei care se ocupau de cazul cu pricina. Destul de tipic, dar bine construit.
 
Aș putea găsi unele detalii din seria „asta nu se întâmplă în viața reală”, dar ar avea prea puțină relevanță într-un thriller, mai rău e că tipologia psihopatului pe care îl construiește Stephen King chiar există și puțina analiză făcută acestuia e și ea interesantă în întreaga poveste. 
 
Cartea e prima din seria Bill Hodges și fix ultima propoziție din carte m-a făcut să iau partea următoare, își așteaptă rândul acum. Am cedat curiozității, aia e. Nu sunt și nici nu cred că o să devin vreo mare fană a autorului, dar îmi place pentru genul ăsta.
 
 
 
Păzitoarea tainei, de Kate Morton
 
Un roman care reamintește că aparanțele sunt înșelătoare și scoate în evidență diferențele (uneori subtile) dintre dragostea adevărată și obsesia nocivă, dar și idealizează puțin cam mult puterea legăturilor de familie, în opinia mea. Întregul mister pornește de la un eveniment cumplit la care Laurel e martoră pe când era doar o puștoaică și care o urmărește toată viața, făcând-o să-și pună întrebări cu privire la trecutul mamei sale, despre care nu știe mai nimic.
 
Mulți ani mai târziu, când Laurel are deja vreo 60 ani, decide să dezlege acest mister, să afle cine a fost mama ei în tinerețe. De la un punct pentru mine a devenit evident care era marele secret, dar până acolo m-a ținut cu sufletul la gură. Mi-a plăcut și modul în care a introdus frânturi din atmosfera de război din Londra.

De Kate Morton am mai citit doar o carte, chiar primul ei roman - Casa de la Riverton - care mi-a plăcut destul de mult, dar cea aici de față mi s-a părut și mai interesantă, iar scriitura e la fel de plăcută ca în cazul celeilalte. Deși în ambele pare că scrie după un tipar - misterul din jurul unei familii, împărțirea pe mai multe planuri în mod similar - totuși îmi place stilul autoarei și pentru asta probabil că o s-o mai citesc ocazional.
 
 
 
Excursie la Tindari, de Andrea Camilleri
 
Încă nu m-am plictisit de cărțile polițiste scrise de Camilleri și chiar dacă nu au suspansul ăla dus la cote maxime, acțiunea mi se pare mult mai realistă decât în majoritatea cărților polițiste mai populare, iar finalul nu-l intuiesc niciodată. Poate și pentru că romanele lui sunt de așa natură scrise încât nici nu mă strofoc în a dezlega eu misterul, pur și simplu savurez acțiunea, dialogurile, atmosfera siciliană și simțul umorului al comisarului. Oricum, dezdonământul e destul de complex de fiecare dată, nu-i doar un vinovat evident.
 
Acțiunea debutează în cazul de față cu o crimă, urmată de dispariția unui cuplu de pensionari, vecini cu tânărul ucis. În aparență nu există nicio legătură între cele două evenimente, ca cititor te prinzi că trebuie să fie vreuna, dar care... o să descopere Comisarul Montalbano. Eu nu-mi mai bat capul cu ordinea cărților din seria asta, le iau cum apuc, nu contează prea mult. În continuare sunt șocată de prețurile de 5-10 lei...
 
 

 

Ați citit vreuna dintre cărți? Ce lecturi interesante ați avut în ultima vreme?

4 comentarii

  1. mr mercedes mi-a placut mult. bine, de fapt am cam tinut pasul cu tot ce a mai scos king, il iubesc! si comisarul montalbano mi-a facut multe seri frumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am știu înainte să citesc că despre ele două o să spui că ți-au plăcut. :))

      Ștergere
  2. Îți mulțumesc pentru sugestie, cu „Păzitoarea tainei” a lui Kate Morton.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare drag! Te aștept cu impresii după ce o citești.

      Ștergere