E greu să public articolul acesta cu lecturile lunii la timp, la începutul următoarei luni, mai ales atunci când am prea multe cărți foarte bune, despre care e greu să rezum totul într-o părere scurtă, în doar câteva rânduri să scriu puțin și despre poveste, scriitură și despre ce mi-a transmis mie. Nu mă plâng, că nu mă pune nimeni s-o fac, doar încerc să explic de ce scriu atât de târziu postările astea, în caz că se întreabă cineva. Fiindcă m-am lungit destul la fiecare carte în parte, n-o s-o mai lungesc și cu introducerea...
Colecționarul, de John Fowles
M-a fascinat într-o asemenea măsură acest roman și a avut un impact atât de mare asupra mea încât mă simt incapabilă să scriu o părere demnă pentru această carte, pot doar să încerc să vă stârnesc puțin curiozitatea. Acest prim roman al autorului, care i-a adus succesul, spune povestea unui tânăr timid, care a făcut o plăcere din a colecționa obiecte și fluturi, dar această pasiune ia proporții după ce câștigă la loterie și decide să sechestreze o studentă, pentru a crea o relație afectivă între el și victima lui. Drama colecționarului nebun și conștient de incapacitatea sa de a se adapta în societate și paralela cu realismul victimei, a „fluturelui” prins în capcană, mi-au sucit mintea, m-au captivat total și m-au făcut să conștientizez că privarea de libertate e unul dintre cele mai groaznice lucruri pentru un om cu poftă de viață, indiferent de condițiile date.
Paradoxul e prezent pe tot parcursul operei, personajele sunt foarte bine conturate, iar finalul mi s-a părut genial gândit, orice altă opțiune ar fi fost un clișeu și ar fi știrbit din frumusețea întregii povești, în opinia mea. Pe lista mea cu lecturi de citit au intrat toate celelalte cărți ale lui Fowles. O recomand oricui, indiferent de gusturi.
„Cu toţii dorim lucruri pe care nu le putem obţine. Faptul
că acceptăm această situaţie dovedeşte că suntem oameni maturi,
inteligenţi. Încercăm toţi să luăm din viaţă ce putem. Şi dacă în cea
mai mare parte a vieţii n-am avut nimic, ne luăm revanşa atunci când se
iveşte ocazia.”
De la India la Indiile Africii, de Daniela Țane
Am achiziționat cartea asta dintr-un impuls, fără să știu aproape nimic despre ea, fără s-o văd recomandată de cineva, dar mi-a plăcut mult mai mult decât m-aș fi putut aștepta. Daniela e româncă, lucru ușor de intuit după nume, iar cartea nu e tocmai un jurnal de călătorie, așa cum scrie chiar și pe coperta din spate, ci conține frânturi din experiențele trăite în anii mulți în care a locuit și a călătorit prin India, Nepal, Cambodgia și până-n Etiopia, țara pe care a denumit-o „India Africii”. Autoarea nu descrie prea multe peisaje, accentul e pus mai mult pe propriile trăiri, experiențe, învățături și foarte mult vorbește despre oamenii pe care i-a întâlnit în călătoriile ei. A fost o lectură captivantă și o recomand oricui e pasionat de călătorii, dar mai ales celor atrași de partea asta de lume. În plus, e foarte ieftină aici, atunci când e disponibilă.
„Etiopia poate fi considertă, din multe puncte de vedere, drept «India
Africii». Expresia mi s-a părut absolut magistrală, deoarece a reușit să
surprindă, într-o formulă succintă, esența istoriei și devenirii
acestui pământ de-a lungul mileniilor. Între India și Etiopia există, în
mod incontestabil, o înrudire de alt tip, spiritual. Amândouă sunt
spații cu un trecut grandios, țări care au lăsat moșteniri importante în
cartea culturală a umanității.“
Înainte să adorm, de S.J. Watson
O lectură care te face să realizezi cât de fragili am fi fără amintiri și cât de prețioase sunt acestea, o poveste la bază interesantă, dar care în rest mi s-a părut foarte slabă. Se vrea a fi un thriller psihilogic, însă pe mine nu m-a surprins cu absolut nimic, încă după primele câteva zeci de pagini am fost convinsă încotro se îndreaptă povestea, pe parcurs a devenit și cam plictisitoare, iar singurul motiv pentru care am citit-o până la capăt a fost dorința de a-mi confirma că am dreptate, combinată cu speranța că mă înșel și o să fiu surprinsă în final. N-am fost deloc, totul a decurs după cum mi-am imaginat. Cred că am citit prea multe cărți și am văzut prea multe filme din genul ăsta, ca să mai pot fi ușor impresionată, trebuie să fie autorul un adevărat geniu, să scrie ceva ieșit din tipare, ca să mă mai poată impresiona un thriller psihologic.
„E foarte greu să-ţi dai seama ce se întâmplă când eşti chiar în
mijlocul situaţiei. Abia când priveşti totul retrospectiv poţi înţelege
cum stau lucrurile cu adevărat.”
Dans Dans Dans, de Haruki Murakami
Deși cartea e o continuare pentru romanul „În căutarea oii fantastice”, poate fi înțeleasă și fără a cunoaște povestea inițială, dar eu aș recomanda a fi luate în ordine, poate pentru că mi-a plăcut mult și cealaltă. În cartea aici de față, personajul principal fără nume pornește în căutarea iubirii pierdute, călătorie în care totodată se caută pe sine și-n care întâlnește oameni dintre cei mai ciudați, se reîntâlnește cu Omul Oaie, leagă o strânsă prietenie cu o puștoaică ce ar putea să-i fie fiică și până în final, după multe întâmplări bizare, lasă trecutul în urmă și întâlnește adevărata dragoste. Frumusețea romanului e că-l lasă pe cititor să creadă că oricâte piedici și pierderi ar exista pe parcurs, toate drumurile duc către fericirea pe care fiecare dintre noi o merităm, până acolo trebuie doar... să dansăm.
Ați putea crede că am dezvăluit prea multe, dar de fapt n-am spus nimic, lectura fiind complexă și profundă, un plonjon lent într-un univers paralel în care ficțiunea și realul se îmbină perfect. E o poveste imprevizibilă și ieșită din tipare, caracteristici tipice pentru romanele autorului. Am achiziționat-o de aici.
”Trebuie doar să dansezi. Trebuie să dansezi bine, să te admire toată
lumea. Dacă faci asta, atunci poate că o să te pot ajuta. Aşa că
dansează. Dansează cât ţine muzica.”
Dama cu camelii, de Alexandre Dumas-fiul
Povestea care stă la baza romanului e chiar a autorului, a relației dintre Alexandre Dumas-fiul și curtezana Marie Duplessis, cartea fiind scrisă după ce aceasta s-a stins din viață. În ciuda faptului că încă de la început cunoaștem finalul trist al poveștii, e atât de bine și de frumos scrisă cartea încât te prinde în mreje și te face să privești femeile din această clasă cu ochi mai buni, chiar și știind foarte bine că povestea iubitei lui e cosmetizată, iar aceasta pusă într-o lumină favorabilă. E una dintre cele mai bune povești de dragoste dintre cele pe care le-am citit până acum, poate datorită scriiturii frumoase, poate pentru că e diferită sau poate datorită faptului că are o dramă reală la bază. E o carte de citit de orice iubitor de povești de dragoste, dacă eu am apreciat-o nefiind genul meu favorit, cred că puțini sunt cei care n-ar face-o.
„Copilul e mic, dar în el e cuprins omul; creierul e strâmt, dar el
adăposteşte gândirea; ochiul nu este decât un punct, dar el cuprinde în
privirea sa orizontul.”
„E întodeauna greu să alini o durere pe care nu o cunoşti.”
Aprilie a fost o lună bună din punct de vedere al lecturilor (și nu numai, aș mai adăuga), am aici trei lecturi excepționale (cred că e lesne de înțeles din descriere la care fac referire), iar luna mai am început-o cu o carte genială de asemenea, doar că nu prea am dedicat lecturilor prea mult timp per total, dar mai am vreme să recuperez astfel încât să am despre ce povesti la următoarul articol de tipul ăsta.
A se observa că am citit mult în natură și am reușit să surprind în
imagini toate cărțile în acele momente. Doar cea cu toate la un loc a
fost un efort special pentru blog - nu întrebați unde am făcut-o!
Ce cărți din lista de mai sus ați citit și ce părere v-au lăsat? Ce ați mai citit în ultima perioadă?
Mie sa stii ca mi-a placut Inainte sa adorm, mi s-a parut destul de interesanta. Nu excelenta, dar a mers! Colectionarul am vrut sa il iau de mai multe ori, dar nu stiu de ce nu am facut-o pana acum
RăspundețiȘtergereIdeea e interesantă, însă se putea scoate o poveste cu mult mai bună. Să iei măsuri în privința Colecționarului, e o carte foarte bună și se apropie puțin și de ceea ce știu că preferi tu. :D
Ștergeredoar colectionarul a trecut si pe la mine, mi-a placut foarte mult :).
RăspundețiȘtergereMă bucur că și ție ți-a plăcut, e un roman excepțional.
ȘtergereSi pe mine m-a marcat Colectionarul, desi a fost a doua carte a lui Fowles pe care am citit-o, dupa Magicianul (nici pe aceea nu am putut s-o las din mana).
RăspundețiȘtergereMă bucur că nu sunt singura! Magicianul e următorul pe care vreau să-l iau, de fapt de la început aveam pe wishlist ambele romane și am ales doar după reducere care să fie primul.
Ștergere