Simplificarea vieții - Lecții din trierea lucrurilor

De vreo doi ani sunt într-un serios proces de triere și organizare a lucrurilor pe care le dețin, în paralel cu procesul de a-mi simplica viața pe cât mai multe planuri, iar cel mai recent declutter mi-a dat ideea de a așterne în acest articol câteva gânduri și idee. Nu le-aș numi sfaturi, evit în general să dau sfaturi, prefer să prezint totul prin prisma unor experiențe și alegeri personale, din care poate să extragă oricine citește ce poftește.

Eu am pornit ca un om (din adolescență, mai precis) foarte dezordonat și dezorganizat, după care a urmat și o perioadă de mic hoarder, așa că pentru mulți poate că vor părea evidente unele dintre cele relatate în continuare, însă pentru mine n-au fost și sigur mai sunt alții care nu sunt experți în triere și organizare.

Prea multe lucruri adunate pot deveni copleșitoare

Am experimentat sentimentul ăsta în ultimii ani în repetate rânduri, de la momentele în care făceam curat și pierdeam timp ștergând și aranjând lucruri ce stăteau nefolosite, precum și atunci când am adunat cantități mult prea mari de cosmetice pe care îmi doream să le folosesc - că îmi plăceau majoritatea - dar nu aveam timp de atâtea, cât și în multe alte situații.

„Valoarea obiectelor este dată de utilitatea lor” e o afirmație pe care nu-mi amintesc unde am citit-o, însă mi-a rămas în minte și încerc să mă ghidez după ea, dar suplimentar încerc și să fiu atentă la cantități. Ele îmi pot servi la ceva, dar nu simultan N-șpe opțiuni din aceeași categorie. Sunt doar un om, am doar o viață, doar două picioare de încălțat, doar o față de dat cu creme etc.

Pe măsură ce am făcut câte o triere masivă pe o categorie sau alta, am realizat câte lucruri intuile țineam și m-am simțit tot mai bine să umblu prin lucrurile mele pe măsură ce am scăpat de ceea ce nu-mi mai servea la nimic - pe scurt, mi-am simplificat viața.

Organizez obiectele pe categorii, le triez tot pe categorii

E minunat să știu mereu unde găsesc fiecare lucru, indiferent că vorbim de dulapuri, sertare, rafturi sau cutii. Așa că încerc să întrețin organizarea asta pe termen lung și să evit depozitarea lucrurilor la grămadă, fără nicio legătură între ele - încă am 2-3 astfel de sertare, în care încerc să-mi fac curaj să intru toamna asta.

Când triez lucrurile le iau tot pe categorii, de exemplu acum au rămas la rând cărțile. Dacă mă apuc să triez un raft cu cărți, iar după 15 min mă apuc de un dulap cu haine o să iasă un haos. E mai bine și sunt mai eficientă când mă focusez pe o categorie, apoi trec la următoarea.

Las lucrurile să aibă o viață mai lungă de utilizare

Pentru a face asta, încerc în primul rând să am grijă de ele, dar dacă mie nu-mi mai folosesc o să le donez sau le vând. Vreau să practic recircularea lucrurile pe cât mai multe categorii din motive de sustenabilitate, iar pentru a face asta a trebuit să mai schimb ceva, ceea ce mă duce la următorul punct:

Încerc să mă atașez cât mai puțin de lucrurile fizice

Nu zic "deloc" pentru că asta e greu, tindem să asociem obiectele cu momentele din viața noastră, așa că inevitabil o să mă atașez de unele. Însă vin și momente în care prefer ca rațiunea și simțul practic să fie peste sentimente, ca să mă detașez și să scap de obiectele alea care au ajuns doar să-mi aglomereze spațiul și viața. Oricât de multe amintiri sunt legate de ele.

Doar n-o să-mi colecționez toate telefoanele avute vreodată de dragul nostalgiei - oricum sentimentul ăsta îl experimentam odată la câțiva ani, când dădeam de ele prin cutii. Lucru valabil cu multe alte obiecte, am dat doar un exemplu cu telefoanele.

Ne-a obosit teribil la cel mai recent declutter - pe care l-am făcut de data asta în doi, fiind o categorie de lucruri puse la comun - să luăm la mână atâtea obiecte inutile, fie stricate sau încă bune, pe care a trebuit să le împărțim în mai multe grupuri (de păstrat, de dat, de reciclat, cel din urmă fiind apoi împărțit în alte sortimente). Marea majoritate erau păstrate din motive sentimentale.

Nu mai vreau grămezi de suveniruri inutile

Am avut o perioadă în care adunam toate nimicurile din călătorii, inclusiv hărți fizice, pliante drăguțe, plus alte prostii care zăceau prin sertare. Au ajuns zilele trecute la gunoi (la reciclat, în mare parte). Nu-mi mai trebuie, pozele și filmările sunt suficiente pentru a retrezi amintiri din vacanțe și alte momente din trecut. Hai și câțiva magneți, că sunt drăguți pe placa magnetică, servesc de decor.

În rest, prefer să iau lucruri practice din călătorii: de la haine, genți și alte aceesorii și până la diverse consumabile sau lucruri cu adevărat necesare în casă. Însă e ok și fără nimic din toate astea, cele mai importante fiind amintirile.

Aici simt nevoia să ating un mic punct ușor sensibil: să-i conving și pe alții să nu-mi mai cumpere brelocuri sau alte mici obiecte de decor care nu-mi sunt de niciun folos. Exersez la capitolul ăsta de vreun an sau doi și înregistrez progrese.

Mai mult realism la categoria "poate că o să fie necesar cândva"

Cu cât se adună mai multe astfel de obiecte, cu atât scade probabilitatea de a le găsi atunci când chiar ai putea avea nevoie de ceva dintre ele. Așa că la ce bun să aduni maldăre de cutii cu astfel de lucruri?

Unele chiar ar putea să ne fie utile peste un an sau trei, altele ar putea să le fie mai utile altora, dacă le dăm la timp, de când sesizăm că nouă nu ne mai sunt de folos și/sau nu ne mai aduc bucurie. Pe când dacă stau cu anii degeaba multe devin inutilizabile - iar asta duce din nou la ideea recirculării: să ne gândim și la mediu!

Nu vreau să mă duc nici în extrema de a arunca rapid orice și apoi să-mi pară rău, e vorba de a deveni mai conștienți de stilul nostru de viață, de activitățile întreprinse, de bucurii și de nevoi, astfel încât să știm ce are șanse reale de a servi la ceva pe viitor.

Ca idee: eu încă am „clasica” plasă cu pungi, dar cu pungi de cadouri! Pentru că mereu am nevoie de pungi pentru cadouri și nu văd de ce le-aș arunca pe unele primite care sunt ca noi. Doar le recircul. La fel și unele lucruri ținute de rezervă (nu strică o pereche de căști de rezervă, dar nu e cazul de o cutie cu 30 de perechi).

Sper că s-a înțeles ideea și la ultimul punct, mai detaliem pe sustenabilitate și reutilizarea lucrurilor într-un articol viitor, la care „bibilesc” de câteva săptămâni.

Încă n-am ajuns într-un punct ideal, încă mi se pare că am prea multe lucrurile la unele categorii, dar fac progrese și asta e cel mai important.