O săptămână cu peripeții...

Nu știu ce a fost cu mine săptămâna asta, dar am fost numai cu capul în nori, adormită, amețită... parcă picată de pe altă planetă. Cred că mini-vacanța din weekend-ul trecut a fost prea scurtă și din cauza asta mai rău m-a dat peste cap. :)) Dacă tot e weekend, zi de relaxare, m-am gândit să vă povestesc câteva din boacănele pe care le-am făcut săptămâna aceasta, poate aveți chef de râs.


Luni aveam o programare la medic unde abia așteptam să ajung, eram nerăbdătoare să aflu un răspuns. Am plecat din timp, să fiu sigură că găsesc policlinica în timp util (era pentru prima oară când mergeam acolo și nici nu prea cunoșteam zona), dar spre bucuria mea am ajuns cu vreo 40 minute mai devreme prin zonă. Eram bucuroasă că am ajuns așa devreme, că am timp să caut policlinica. M-am oprit la un magazin să-mi iau o sticlă de apă, când constat că.... n-aveam portofelul la mine! Mi-a picat fața! Cât de adormită să fiu? Bine că aveam la mine rujuri, cameră foto și o tonă de alte inutilități dar portofelul... pauză! Nu aveam cum să merg la doctor așa pentru că trebuia plătită consultația și mai aveam nevoie și de buletin, așa că m-am calmat, am sunat la doctor rapid și m-am scuzat pentru că n-o să pot ajunge, invocând un motiv mincinos, că doar nu era să mă fac de tot râsul. M-am reprogramat vineri, noroc că au avut loc așa devreme!

Marți ies din casă țanțoșă, încui ușa, mai fac câțiva pași... și realizez că ceva nu-i bine. Mă uit în jos și constat că am uitat să-mi iau sandalele, eram în papuci de casă! :)) Asta a fost mai nevinovată, m-am întors repede să mă încalț în timp ce râdeam singură de mine și s-a rezolvat problema. Noroc totuși că n-am ajuns așa prea departe! :))

Miercuri a fost singura zi din cursul săptămânii în care nu am făcut nicio boacănă sau cel puțin nu-mi amintesc. Joi, în schimb, am compensat. Pe seară trebuia să merg să-mi ridic o comandă de la Avon, apoi să trec pe la ai mei. Am vorbit cu prietenul meu să ne întâlnim la sediul Avon că pe acolo vine de la muncă și de acolo să mergem la părinții mei. Am plecat pe jos, am zis că nici nu mai iau autobuzul, mai bine merg pe jos decât să mă sufoc în mașină, oricum nu era departe de mine, doar vreo 2 stații mai lungi. Pe la mijlocul drumului dau să caut ceva în geantă când constat că... n-am portofelul la mine. :)) Really? De două ori în aceeași săptămână? De data asta nu era problema de bani, dar aveam nevoie de buletin. M-am întors în mare grabă înapoi acasă, dar exact după ce am plecat din nou îmi sună telefonul: prietenul meu ajunsese unde urma să ne întâlnim și nici nu găsea loc de parcare (în centrul Bucureștiului, la Piața Romană, cam așa e la oră de vârf). Când i-am zis cum am comis-o din nou, a zis să stau acolo că vine să mă ia. Probabil îi era teamă să nu-mi uit și capul acasă. :))

Vineri, înainte să plec la medic, m-am asigurat de 10 ori că mi-am luat portofel, telefon, acte, sandale, fustă, cap... toate erau la mine. Am plecat din timp, am ajuns prin zonă cu aproape o oră mai devreme. Știam cum se numește strada, știam numărul, numele policlinicii și mai știam că strada respectivă e lungă cât o zi de post, dar dat fiind faptul că am ajuns pe acolo cu aproape o oră înainte, mi-am zis că e imposibil să nu ajung la timp la doctor. Ba uite că e posibil! Am luat la picior toată strada respectivă, am întrebat pe la toate magazinele, shaormeriile, chioșcurile de ziare, oamenii de pe stradă... nimeni nu știa nimic! O fi posibil? Ca să fie treaba bună, nici nu puteam să o sun pe mătușa mea care a mai fost acolo și m-ar fi putut ajuta cu niște explicații, pentru că tocmai ce mi se stricase touch-ul la telefon și i l-am lăsat prietenului meu să-l ducă la garanție... cu tot cu numerele de telefon în el! :)) Da, încă o boacănă, nu știu cum de nu mi-a dat prin cap să îmi mut numerele pe cartelă. Așa că singurul cu care puteam să vorbesc era al meu drag iubit... care a venit până la urmă după mine. Culmea... el a găsit policlinica în câteva minute. Misterul era că strada respectivă se continua după intersecție iar eu căutam în partea greșită. Culmea e că am întrebat lumea și toți mi-au zis că „nu, sigur aici se termină strada”. Mhm, sigur că da! E bine totuși când totul se termină cu bine pentru că, deși am întârziat, am reușit să intru la doctor și vestea primită a fost bună! Măcar atât!

Cam atât cu o parte din boacănele mele din săptămâna asta. Sper săptămâna viitoare să-mi revin cu picioarele pe pământ. La voi cum a fost săptămâna asta? Ați făcut și voi ceva boacăne? Ați pățit vreodată să fiți atât de adormite zile la rând? :))


16 comentarii

  1. o saptamana frumoasa iti doresc,totul va fi bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Îți mulțumesc mult, Stela! La fel îți doresc și eu! :*

      Ștergere
  2. Mai sa stii ca m-ai amuzat un pic dar nu am ras de boacanele tale, asa se intampla cand ai multe lucruri de facut si esti cu gandul la toate si nu stii ce sa rezolvi mai intai.. Mie o singura data mi s-a intamplat sa uit portofelul acasa cand m-am dus la cumparaturi in Auchan. Noroc ca eram la jumatatea drumului si ma dusesem pe jos si in timpul acela a trebuit sa caut ceva in geanta si printre multe alte portofelul nu era. :)) M-am intors acasa, m-am asigurat ca nu mai uit si altceva si apoi am luat taxi-ul(am zis ca daca se intampla sa mai lipseasca ceva din geanta macar ma intorc mai repede ca am cu ce :D) Si o alta boacana pe care e musai sa o mentionez(dar astea la intervale de ani :D) s-a intamplat cand am urcat in autobuz, aveam banii pregatiti in mana sa ii sau la sofer dar in schimb am urcat in autobuz, am dat binete si am mers mai departe, soferul se uita ciudat la mine, a crezut ca poate nu vreau sa ii platesc cursa :))). Eu nu aveam habar, doar dupa ce m-am asezat pe scaun am realizat ca aveam banii in mana si apoi m-am dus sa ii platesc. :)) M-am simtit prost, dar nah, se mai intampla.
    Pupici si sa ai o saptamana reusita! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa este, chiar am fost foarte stresată și agitată săptămâna asta... oricum n-am ajuns să fac chiar tot ce-mi propusesem, așa că în mare măsură probabil că asta a fost vina (să găsim și noi scuze, zic! :)) ). E bine că erai aproape, eu eram cam departe luni și mai era și programarea la mijloc, la care mi-ar fi fost imposibil să mai ajung. Timp pierdut degeaba! Haha, hai că ai fost haioasă. Eh, asta chiar se mai întâmplă, n-aveai de ce să te simți prost!
      Mulțumesc la fel, așa să fie pentru amândouă! Pupici! :*

      Ștergere
  3. Haha, sper să nu sune prea răutăcios, dar m-am amuzat un pic :)))) Un pic mai mult...
    Nu mi s-a întâmplat chiar atât de multe zile la rând, dar na...stresul, oboseala, neatenția, poate şi rutina asta. ..Toate sunt de vină. O să ai o săptămână mai bună de mâine!
    Te pup :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu sună deloc răutăcios, asta a fost intenția, să vă amuze! Și eu râd acum de mine :)) , deși încă mai îmi e puțin ciudă de timpul pierdut degeaba care mi-a dat peste cap unele planuri... dar asta e.
      Așa este, stresul și oboseala sunt principalele vinovate, dar parcă niciodată n-am fost atât de amețită oricât de stresată aș fi.
      Îți mulțumesc, draga mea! O săptămână frumoasă și ție!
      Pupici! :*

      Ștergere
  4. Draga mea sa ai o saptamana perfecta,fara peripetii <3.Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulțumesc mult, draga mea! La fel îți doresc și eu ție... o săptămână perfect!
      Pupici :*

      Ștergere
  5. "sandale, fustă, cap"... Tare haioasa esti! M-am amuzat facand haz de necaz impreuna cu tine!
    Stai linistita, se poate intampla oricui. E un preaplin de informatie pentru bietul creier si el reseteaza uneori aleatoriu chiar si lucruri elementare!

    Vorba soacrei mele: Uite la mine, nu ca ma dau exemplu!...Am plecat azi impreuna cu Alex, am vrut sa incuiem poarta si cand am revenit am gasit-o descuiata, bonus, pentru siguranta, cheile erau in broasca/butuc - cum s-o fi chemand! Spun bine cheile, erau trei: a casei, a magaziei, a portii! Pggg, nasol moment!

    Mi-am amintit una tare:
    unchiul meu, om la 60 si ceva de ani (asezat, echilibrat, perfect lucid), "bona" la un baietel, a plecat dimineata pe strada cu capetele unui castravete lipite de tample! :)) Mancase un castravete la micul dejun, printre altele. A ajuns astfel accesorizat la baietelul de care ingrijeste si parintii acestuia s-au amuzat copios pe seama look-ului unchiului!

    Puup, draga mea! Tuturor ni se intampla, fii linistita! Si odihneste-te, nu ca mine acum! :P
    Ilda
    Lavender Thoughts

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur tare mult că te-ai amuzat făcând haz de necaz împreună cu mine. Așa e, foarte bine zici!

      Hai că m-ai făcut să râd cu lacrimi! :)) Nu mai era de râs dacă descoperea cineva poarta descuiată și cheile în ea, dar e bine dacă ați găsit totul la locul lor! Povestea cu unchiul e fenomenală, parcă îmi și închipui look-ul lui atât de unic. :)) Mi-ai amintit de câteva povești cu bunicii mei. Una relativ recentă: bunica mea se ocupă de împărțit pastilele și ca în orice zi a pus pastilele ei într-o parte și pe ale bunicului în cealaltă parte. Bunicul meu și le-a luat pe ale lui, dar a uitat și trecând pe lângă masă și văzând pastilele acolo, zice „aoleu, nu mi-am luat pastilele, se ia baba de mine” („baba” - așa o alintă) și le-a luat. De fapt erau ale bunicii și apoi nu știa ce are de îl lua somnul - era și un somnifer pe acolo. :)) Bunicul meu are și un talent fantastic la povestit, de am căzut la propriu pe jos de râs când mi-a spus. :))

      Mulțumesc mult, draga mea! Da, da.. uite-mă ce mă odihnesc și eu! :)) Se rezolvă cu 2 cafele date pe gât... sper!
      Pupici! :*

      Ștergere
  6. Asa sunt super funny povestite, dar cand ti se intampla atunci pe moment, te seaca maxin, O satamana normala iti doresc :)) pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Așa e! În unele momente credeam că o s-o iau razna de tot că eram plină de nervi și încercam să mă abțin, să mă controlez. Acum e funny când îmi amintesc, dar nici nu-mi mai doresc atâtea la rând! :))
      Mulțumesc mult, așa să fie până la sfârșit! :))
      Pupici :*

      Ștergere
  7. Hihi! Haioasa postarea. Sper sa nu te superi, dar chiar m-a facut sa zambesc.
    Se poate intampla oricui. Si eu mai uit sa fac anumite lucruri.
    Si de cele mai multe ori, mi se intampla exact cand imi impun singura sa fiu mai grijulie, atenta. :))
    Te pup.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am de ce să mă supăr, chiar mă bucur! :))
      Chiar așa e, uneori fix atunci se întâmplă, că și eu tot ziceam „gata, mâine sunt cu picioarele pe pământ, nu mai fac nicio prostie” și când colo... :))
      Pupici! :*

      Ștergere
  8. Nu prea mi se intimpla sa o comit. Sunt destul de atenta in general. Oricum bine ca pataniile tale sau terminat cu bine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, important e că s-a terminat cu bine și la final m-am abuzat de cât de amețită am fost. :))

      Ștergere