3 zile, 3 orașe - Arad, Timișoara, Alba Iulia

Uitându-mă printre relatările mele de călătorie de pe blog am realiza că a trecut destul de multă vreme de când n-am mai scris despre vreun loc din România și am decis să scotocesc prin amintiri, să văd dacă lovește inspirația de pe undeva. M-am oprit la o excursie în care am cuprins 3 orașe în 3 zile - Arad, Timișoara și Alba Iulia - într-un weekend canicular de iulie, din 2017 mai exact, despre care nu știu de ce n-am scris încă pe blog.

A fost o plecare destul de spontană - oricât de mult îmi place partea de documentare și de organizare a călătoriilor, tot am o anumită plăcere și pentru excursiile „încropite” din scurt - și așa s-a nimerit să plecăm spre Banat fix când acolo era canicula cea mai mare din țară. Dincolo de acest mic inconvenient, m-am bucurat să văd niște orașe unde îmi doream de mult timp să ajung și cel puțin în unul dintre ele am rămas cu dorința să revin cândva pentru a-l vedea pe îndelete.


Arad

Drumul de vreo 600 km de la București până în Arad l-am parcurs în 7 ore, plecând la 3 noaptea din capitală și având astfel drumul foarte liber, ceea ce face destul de mare diferență pe zonele aglomerate - Valea Oltului, de exemplu. Ne-au mai încetinit spre final lucrările la drum, dar bine că avem măcar peticile alea de autostradă, că-n alte direcții durează mult mai mult pentru distanțe mai scurte. 

Am început plimbarea prin Arad din zona veche a orașului, chiar din Parcul Reconcilierii, unde se află Statuia Libertății și un Arc de triumf, ambele ridicate în memoria acelorași 13 comandanți militari despre care puteți citi aici, ca să nu mai detaliez și eu. Statuia are o istorie mai veche, stârnind inițial controverse, în timp ce arcul de triumf e construit mai recent, însă acesta mie mi s-a părut mai interesant realizat, chiar constatam că i-am făcut cam multe poze. Alături se află și Turnul de Apă. 




După o raită printre straduțe, pe unde am mai dat de câte o bisericuță, de clădiri cu arhitectură frumoasă, ba chiar și de o piață cu legume și fructe, am ajuns la Bulevardul Revoluției, strada pe care sunt adunate la un loc marea majoritate a clădirilor cele mai frumoase și importante din oraș.

Am ieșit inițial lângă Teatrul Ioan Slavici și de acolo am tot înaintat pe Bulevardul Revoluției minunându-mă de faptul că toate clădirile sunt foarte bine întreținute, iar pe tot parcursul plimbării gândul mi-a zburat la Viena, motivul fiind evident - arhitectura similară. Tot pe strada asta am descoperit mare parte dintre obiectivele despre care mai citisem, precum Biserica Sf Anton de Padova sau Biserica Roșie, dar cel mai impresionant mi s-a părut Palatul Administrativ (Primăria), în fața căruia erau frumos aranjate băncuțe și ghivece cu flori.









Nu e un oraș care abundă în obiective turistice, chiar și cu vizitarea interioarelor tuturor obiectivelor tot cred că ajunge o zi, însă mi-a plăcut ce am văzut și am apreciat de asemenea liniștea, curățenia și civilizația din trafic. Mi-au rămas în amintire momente simple, ca atunci când am zăbovit îndelung pe o bancă dintr-un părculeț, cu o înghețată în mână ce se topea la ora prânzului la fel de repede ca mine pe acea bancă, în timp ce urmăream porumbeii și copiii care se jucau nepăsători la caniculă...

Am fost să vedem și ce-i cu cetatea din oraș, părea însă transformată în bază militară, dar cu ocazia asta am ajuns și la Ștrandul Neptun fără intenție. Părea foarte drăguț amenajat, inclusiv cu un fel de căbănuțe - hmm, în capitală n-arată așa bine ștrandurile.


Timișoara

Chiar dacă prima impresie - cea legată de traficul aproape la fel de infernal ca-n București - n-a fost cea mai bună, totuși orașul luat la pas mi-a plăcut foarte mult și dacă se vor mai face investiții în renovarea fațadelor clădirilor din centru cred că ar putea urca și mai mult în preferințele mele. Iar dat fiind că Timișoara a fost declarată Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021... chiar sper să se întâmple asta și la o viitoare vizită - pentru că vreau negreșit să mai ajung prin acest oraș - trag speranță că o să-l găsesc și mai frumos.

La început am rătăcit la întâmplare pe străduțele înfrumusețate de ghivece cu flori colorate, dând în drum de Sinagogă, de tot felul de statui și de graffiti. Am ajuns și la Castelul Huniazilor, care adăpostește acum Muzeul Banatului, dar la acel moment era în șantier, nu prea am avut ce să văd. Imediat lângă am găsit Parcul Rozelor, unde am intrat mai mult pentru puțină umbră, că trandafiri prea mulți nu erau.



Însă prima zonă care mi-a plăcut în mod deosebit a fost Piața Victoriei, unde de la Palatul Culturii (care adăpostește Opera și trei teatre) și până la Catedrala Mitropolitană, aleea e bogată în clădiri cu detalii superbe, dar trecerea timpului le-a mai știrbit din frumusețe. Mi-a plăcut cum e amenajată aleea cu flori și băncuțe și am zăbovit destul de mult prin zonă, admirând detaliile clădirilor din jur, însă cred că după o renovară făcută cum trebuie zona ar putea fi și mai frumoasă. Tot aici se află statuia Lupoaica cu puii și o fântână arteziană interesantă, la care m-am răcorit de câte ori am trecut pe lângă ea.








Probabil că datorită combinației interesante a stilurilor bizantin și moldovenesc Catedrala Mitropolitană a devenit un fel de simbol al orașului. I-am admirat și eu detaliile, după care am înaintat mai departe prin parcul din spatele ei până la Bega, un simbol important pentru rolul pe care l-a jucat construcția canalului în dezvoltarea economică a orașului, fiind acum și o zonă drăguță pentru o plimbare. Făcând cale întoarsă am mers și până la Parcul Central, despre care știam că are o istorie bogată și câteva monumente care merită văzute, însă din păcate l-am prins în renovări și accesul era interzis.



După ce am mai trecut odată prin Piața Victoriei, am trecut și prin Piața Libertății (cunoscută și ca Piața Roșie, cred că se înțelege de ce din următoarele două poze), unde am zăbovit doar puțin și apoi am înaintat spre locul din Timișoara pe care nu puteam să-l ratăm - Piața Unirii, cea mai veche piață din oraș, care în mod ironic acum pare cea mai nouă, clădirile fiind destul de recent renovate, una era îmbrăcată în schele chiar la acel moment.

Probabil că Piața Unirii e zona cea mai colorată din oraș și cea care mi-a plăcut din punct de vedere estetic cel mai mult - clădirile în stil baroc sunt toate superbe. Sunt și niște terase acolo, aș fi zăbovit la una dintre ele cât să mai admir de la umbră împrejurimile, dar abia ce ne ridicasem de la o terasă din altă parte. Altă dată poate, acum m-am mulțumit cu a admira și a face o mie de poze.









Cam astea au fost principalele obiective care ar merita menționate și pe care le-am văzut într-un mod chiar mai haotic decât am descris eu acum - n-am prea folosit harta, toate astea aflându-se pe un spațiu destul de restrâns am mers după instict mai mult, cum am făcut de fapt în toate cele trei orașe văzute în această excursie. Am mai ajuns de exemplu în Timișoara și la Bastionul Maria Theresia, un monument interesant și cu o importanță istorică, dar la fața locului nu mi-a spus prea multe. Oricum, din punct de vedere istoric sunt multe de văzut și de povestit despre Timișoara, eu am făcut doar o prezentare superficială și foarte personală. 


Alba Iulia

Când am pornit la drum în acea noapte spre Arad încă nu știam că urma să ajungem și prin Alba Iulia, a fost decizie luată în Timișoara, unde am mai fi avut ce să facem încă o zi, dar am preferat totuși s-o luăm din loc, ca să facem drumul din bucăți. Iar Alba era acolo, doar cu un mic ocol în drumul nostru. Era și așa unul dintre cele mai mari lipsuri pe harta României și a fost momentul perfect să vedem acest oraș de importanță națională. Dacă mai era cineva care nu știa de Marea Unire sau unde s-a semnat, cred că după vâlva de anul trecut cu Centenarul s-a lămurit tot poporul, așa că n-am să intru prea mult în subiect...

Ce-i mai important de văzut în Alba Iulia se află în interiorul Cetății Alba Carolina, unde totul a fost restaurat cu fonduri europene pe parcursul a vreo 7 ani, iar rezultatele se văd. La intrare, după trecerea podului cu flori, în stânga ne întâmpină Catedrala Ortodoxă și în dreapta mult mai frumoasa și impunătoarea clădire a Catedralei Romano-Catolică (în opinia mea, desigur). Ne-am mai învârtit ceva prin interiorul cetății până am dat de Sala Unirii, unde s-a semnat Actul Unirii Transilvaniei cu România la 1918 - motivul principal pentru care am vrut să ajungem aici. Intrarea în sală este gratuită.


Actul Unirii Transilvaniei cu România, la 1918

Citeste mai mult: adev.ro/pbc287
Actul Unirii Transilvaniei cu România, la 1918

Citeste mai mult: adev.ro/pbc287
Actul Unirii Transilvaniei cu România, la 1918

Citeste mai mult: adev.ro/pbc287
Actul Unirii Transilvaniei cu România, la 1918

Citeste mai mult: adev.ro/pbc28




Ne-am petrecut cele câteva ore luând la pas străzile orașului-cetate, admirând detaliile minuțios realizate ale porților cetății, privind cu soarele în ochi la Obeliscul Horea, Cloșca și Crișan, oprindu-ne să studiem ce-i cu o clădire sau alta și studiind statuile din bronz... cu alte cuvinte ne-am bucurat de frumosul din jur și de patrimoniului cultural-istoric al orașului, acum bine conservat. Pentru că e o comparație des întâlnită, trebuie să spun că personal tot Sighișoara îmi place mai mult, dar strict din punct de vedere arhitectural, însă comparația e oricum forțată și poate chiar nu-și are rostul. Mi-a plăcut și Cetatea Alba Carolina foarte mult!











Cât timp am luat masa la unul dintre localurile din interiorul cetății a trecut și parada, de care m-am bucurat până în momentul în care am văzut că un cal avea coloana strâmbă și totuși era călărit... Mi-a pierit cheful, m-am reîntors la mâncarea mea, cu mai puțină poftă. Am mai dat la final o tură și în orașul de dincolo de porțile cetății, n-am găsit vreun obiectiv prea deosebit, dar per total orașul părea îngrjit și curat. Ce n-am reușit să aflu e dacă există vreun loc în care se poate urca pentru a vedea forma de stea a cetății sau singura variantă e cu drona...



Cam așa s-a desfășurat scurta noastră excursie prin Arad, Timișoara și Alba Iulia, din care ne-am întors după miezul nopții în capitală. După cum am spus, în Timișoara m-aș reîntoarce cândva, dar n-aș ezita să mai fac o oprire nici în celelalte două orașe, chiar dacă multe în plus nu prea aș mai avea de văzut. Sunt însă toate trei orașe care merită văzute măcar o dată...

Ați fost în aceste trei orașe? Ce impresie v-au lăsat?

8 comentarii

  1. in timisoara as vrea sa ajung cu viata mea! in alba iulia am fost tot prin 2017 si mi-e dor de orasul ala! mie mi-a dat o stare de calm, de liniste, mi-a placut tare mult. mereu ziceam ca m-as muta acolo daca as putea. pur si simplu am simtit o conexiune. nu pot spune ca imi place mai mult sighisoara, cred ca mai repede raman la alba :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Merită toată atenția Timișoara, e printre orașele cele mai interesante din România. Cât ne place un loc sau altul e ceva foarte personal și subiectiv. Eu cea mai mare slăbiciune o am pentru Sibiu, de exemplu.

      Ștergere
  2. Am fost in Timisoara si Alba Iulia, in Timisoara am ajuns anul trecut si am prins Festivalul florilor, am fost foarte incantata, mi-a placut mult!
    Camelia

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te cred că ai fost încântată! Am văzut poze de la festival, părea foarte frumos.

      Ștergere
  3. Mă bucur că ți-a plăcut orașul meu, Arad 😊.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A fost o surpriză plăcută, recunosc că nu aveam prea mari așteptări.

      Ștergere
  4. la arad am fost vara trecuta si m-a impresionat prin curatenie, chiar si in gara. cu siguranta o sa mai merg, mai ales ca am si un motiv superficial: e jumbo acolo :)).

    alba mi-e foarte draga si n-am mai vizitat-o din decembrie 2017.

    timisoara, in schimb, pot spune ca am ocolit-o. probabil fiindca aeam niste amintiri neplacute care, de fapt, nu sunt legate de orasul in sine. In ultimii ani mi s-a mai domolit senzatia si vad din poze ca e un oras pe care ar trebui sa-l apreciez mai mult, asa ca cel mai probabil o sa ajung si pe acolo sa ne imprietenim si sa uit prima impresie :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta m-a impresionat și pe mine, că e mai civilizat (curățenie, stare a clădirilor, traficul) decât alte orașe mai „importante” din țară.
      Cred că îți vei schimba impresia dacă-i vei oferi o șansă acum Timișoarei. Am aflat cu ocazia acestei postări că între timp s-au mai făcut investiții și încă sunt în plan și altele, cred că va fi un oraș tot mai frumos. Abia aștept să mai revin.

      Ștergere