Lecturile lunii - Mai 2019

Am creat această rubrică cu scopul de a scrie despre toate cărțile pe care le citesc, fără a se vrea a fi vreo analiză literară și nici măcar o recenzie, ci doar o scurtă impresie personală, fără a dezvălui mai mult decât e cazul din subiect - nu mai mult decât o fac cei de la editură sau poate nici măcar atât, așa că nu veți găsi aici „spoilere”.

Cu speranța că e prea puțin important în ce dată suntem și deși ne apropiem deja de finalul lui iunie, iar eu vă scriu abia despre cărțile din mai, totuși impresiile și recomandările mele de lectură rămân neschimbate și nu afectează pe nimeni că vine acest articol puțin mai târziu decât de obicei. S-au adunat cam puține titluri, dar măcar sunt interesante toate. Nu știu din ce motiv am avut o perioadă cu chef moderat de lectură - că n-aș putea spune nici că n-am avut deloc - dar de câteva zile e prima activitate relaxantă la care mă gândesc, așa că poate vara asta o să citesc mai multe decât în ultimele 2-3 luni. Să revenim la mai însă...

Sub un cer sângeriu, de Mark Sullivan

Povestea reală care a stat la baza acestei cărți a fost cea care m-a atras de la început și m-a acaparat odată ce m-am apucat s-o citesc, iar acum mă face s-o recomand! La adresa autorului nu m-aș arunca la prea multe laude, cred că având deja o poveste reală extraordinară din timpul Celui de-al Doilea Război Mondial se putea scoate ceva și mai bun, dar nu mai contează. Ce aduce nou e faptul că acțiunea se petrece în Italia, în special prin Milano și împrejurimi, urmărind povestea lui Pino Lella, pe atunci doar un puști de 17-18 ani. Mi-am dat seama că e prima oară când citesc o carte întreagă despre ce s-a petrecut în acea perioadă în Italia...

Cum își risca viața un puști (apoi și alții învățați de el) pentru a ghida evrei prin munți în scopul de-ai trece granița pe teritoriu neutru a fost partea care m-a fascinat cel mai mult, dar întreaga poveste a fost foarte interesantă și destul de palpitant construită. Mi-ar fi plăcut totuși să insiste mai puțin pe unele părți și mai mult pe altele, dar per total e o carte bună și așa.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< - în ciuda faptului că era loc de mai multă imaginație din partea autorului acolo unde a fost nevoit să inventeze - evident că Pino nu-și amintea la bătrânețe toate acele dialoguri - povestea merită aflată, așa că recomand cartea cu toată încrederea!

Forma apei, de Andrea Camilleri

Am ales din ce aveam tot o carte cu acțiunea în Italia - cred că anterioara mi-a stârnit și mai tare dorul, chiar dacă acțiunea era plasată într-o perioadă atât de urâtă - doar că de data asta în Sicilia. E o poveste tipică, cu mafie, crime și detectivi, dar a fost o lectură destul de palpitantă și foarte plăcută, genul de lectură de weekend sau chiar de luat la plajă. Autorul zice-se că e cel mai popular autor italian contemporan, eu abia acum îl citesc prima oară, dar e foarte posibil să nu fie ultima. Înțeleg că această carte (scrisă pe când aveam eu cam 1 an) e doar prima dintr-o serie cu Comisarul Montalbano, așa că poate mai continui cu timpul.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< - dat fiind că prețul mai e și absurd de mic, cât o înghețată nu foarte scumpă, eu zic că ar merita atenție. Nu e o capodoperă, nu e cea mai tare carte polițistă, dar e interesantă și plăcută, mai ales că te introduce puțin și-n atmosfera siciliană.

Fanaticii apocalipsei, de Pascal Bruckner

Nu-l mai citisem de mult timp pe Bruckner, n-aș putea spune că e vreunul dintre autorii mei preferați, toate romanele pe care i le-am citit m-au lăsat cu sentimente amestecate, însă subiectul acestei cărți m-a făcut curioasă - e un fel de analiză din mai multe puncte de vedere a ecologiștilor și mesajelor acestora de protejare a naturii, în special a celor duse la extrem. În multe cazuri i-am dat dreptate, multe discursuri sunt pline de contradicții și de idei prostești, însă n-am fost întotdeauna de acord cu părerile autorului - n-am înțeles de ce s-a legat de faptul că în Franța sunt învățați copiii în școli să nu facă risipă de apă, spre exemplu.

Sunt de acord că să renunțăm la tot ce ține de medicină, tehnologie sau confort nu e o soluție și că în schimb sunt necesare noi inovații pentru a afecta mai puțin planeta, însă asta nu înseamnă că e vreo problemă cu gesturile mici încurajate de ecologiști în ultimii ani (cei raționali, nu ăia de aberează) - să reciclăm, să nu mai facem așa mare risipă de apă sau de alimente etc - ba chiar mi se par firește, sunt gesturi care oricum nu ne complică prea mult viața.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< - e un subiect mult prea vast și nu cred că deține Bruckner adevărul absolut, dar pentru unele idei, dintre care chiar mi-am notat câteva, consider că merită luată în calcul această carte.

Femeia de hârtie, de Rabih Alameddine

Mi-a stârnit multe gânduri și sentimente cartea asta, scrisă sub formă de jurnal al unei femei ajunsă la 72 ani, care își analizează viața trăită mai mult printre cărți într-un apartament din Beirut - m-a făcut să mă întreb cum mi-aș vedea propria viață la o vârstă atât de înaintată, mi-a trezit gânduri despre sensul vieții și rostul mărunt pe care-l avem fiecare, m-a introdus în atmosfera din Beirut din mai multe perioade și mi-a amintit de multe cărți excepționale, dar m-a făcut să trec și altele pe listă. A fost ciudat să-mi dau seamna că pe alocuri mă regăsesc în acest personaj... Pe de altă parte, am realizat că știu destul de puține despre Liban, a fost o carte interesantă și din acest punct de vedere.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< - eu am intrat foarte bine în poveste, au fost momente în care uitam că e ficțiune, că Aaliya nu există, iar asta și faptul că m-a făcut să-mi pun atâtea întrebări mă face s-o consider o carte bună, pe care mă bucur că (în sfârșit) am citit-o.

Din motive diferite recomand fiecare carte în parte, dar preferatele mele au fost Sub un cer sângeriu și Femeia de hârtie, le recomand în mod special!

Ați citit vreuna dintre cărți? Cum vi s-a(u) părut?