Abia întoarsă acasă, înfrigurată și sătulă de multiplele straturi de haine și cu un dor nebun de zile mai calde și însorite, îmi iau alături o cană de ceai fierbinte și încep să mă uit la poze din zilele calde care m-au prins prin locuri frumoase. A devenit aproape o rutină să fac asta și tot frunzărind printre folderele cu poze am ajuns într-un final la cele din excursia prin Bulgaria de anul trecut. Așa am realizat că ziua în care am ajuns la Balcic a fost cea mai caldă de care-mi amintesc din vara trecută. Și ce moment e mai bun să scriu despre locul ăsta decât acum, la început de februarie, când toată lumea visează la astfel de zile?
Veneam de la Nessebar și cum Balcic era în drum spre plajele sălbatice la care voiam să ajungem, am inclus în traseu și o oprirea aici, mai mult pentru ceea ce simbolizează decât pentru că ne-am fi așteptat la ceva prea special, însă ce am găsit nu se potrivea deloc cu ce-mi imaginam eu, în ciuda faptul că văzusem o mulțime de poze în trecut și citisem despre istoria locului. Îmi închipuiam totul mult mai mic, ceva de văzut rapid, iar la fața locului s-a dovedit ca totul fiind un adevărat domeniu întins pe un deal, unde am petrecut ceva vreme explorând fiecare colțișor, în ciuda căldurii copleșitoare.
Veneam de la Nessebar și cum Balcic era în drum spre plajele sălbatice la care voiam să ajungem, am inclus în traseu și o oprirea aici, mai mult pentru ceea ce simbolizează decât pentru că ne-am fi așteptat la ceva prea special, însă ce am găsit nu se potrivea deloc cu ce-mi imaginam eu, în ciuda faptul că văzusem o mulțime de poze în trecut și citisem despre istoria locului. Îmi închipuiam totul mult mai mic, ceva de văzut rapid, iar la fața locului s-a dovedit ca totul fiind un adevărat domeniu întins pe un deal, unde am petrecut ceva vreme explorând fiecare colțișor, în ciuda căldurii copleșitoare.
