Lecturile lunii - Ianurie 2018

Dacă aș mai fi așteptat după vreme și lumină bună pentru a fotografia cărțile citite în ianuarie, aș fi scris postarea asta în mijloc de primăvară, probabil, așa că am improvizat cu niște poze făcute în casă. A fost atât de întunecat și rece în București o bună bucată de vreme, ca acum să revină iarna în toată regula, încât singura partea bună pe care o pot vedea e că mă îmbie la stat seara la căldură, cu o carte bună și o ceașcă de ceai alături. În ciuda pozelor nu tocmai reușite, printre lecturile din ianuarie am avut câteva excepționale, dar n-au lipsit nici dezamăgirile...


Războiul nu are chip de femeie, de Svetlana Aleksievici

Autoarea, o uncraineancă interesată să afle povești reale din vremea războiului, în încercarea de a înțelege mai mult din ce au trăit și simțit oamenii în acele vremuri, a adunat de-a lungul anilor multe mărturii pe care le-a reunit în câteva volume, în cel de față fiind poveștile mai multor femei care au fost pe front în Cel de-al doilea Război Mondial, luptând cot la cot cu bărbații pentru țara lor, Uniunea Sovietică. Am găsit în carte niște povești dureroase, emoționante și foarte personale, care m-au făcut să înțeleg mult mai bine cum a fost viața pentru cei de pe front. Câteva povești m-au marcat și nu cred că o să le uit vreodată, pe altele le-am uitat poate prea repede, dar per total a fost o lecție bună și o lectură care m-a emoționat, de câteva ori până la lacrimi.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< Vreau să mai citesc de aceeași autoare Ultimii martori, dar și alte cărți.


Mângâieri străine, de Ian McEwan

După ce am citit anul trecut de același autor romanul Inocentul, o carte destul de interesantă, dar și cam ciudată, care m-a lăsat cu sentimente amestecate, am vrut să mai citesc ceva de McEwan. Nu cred că am avut cea mai inspirată alegere cu titlul ăsta, pentru că povestea mi s-a părut atât de trasă de păr și lipsită de sens, încât la final m-am întrebat mult timp care a fost până la urmă ideea... Un cuplu aflat în vacanță în Veneția, cam plictisiți unul de altul, își petrec zilele mai mult lenevind, până când întâlnesc un om cam dubios, de care nu se pot abține să stea departe, deși nu le place deloc. De ce? Bună întrebare... Pe alocuri a avut puțin suspans, stilul în care e scrisă mi-a plăcut, dar i-a lipsit credibilitatea și un sens mai profund sau măcar mai interesant dat poveștii.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< în caz că totuși vă tentează, deși eu nu prea aș recomanda-o. Poate mai îi dau o șansă autorului cândva, deși nu prea curând, așa că niște recomandări n-ar strica.


Crimă și pedeapsă, de Feodor Dostoievski

Dacă mi-aș fi imaginat vreodată că o să-mi placă atât de mult o carte scrisă de Dostoievski, n-aș fi așteptat și amânat atât de mult timp până să-l citesc. E o carte excepțional scrisă, analiza psihologică a tânărului mânat de sărăcie și niște idei nebunești spre a săvârși o crimă, zbuciumul său interorior și conștiința care-l macină, fiind atât de credibile încât am trăit intens alături de personajul principal, ba chiar m-am atașat într-un fel de el. Nu a fost o lectură foarte grea, deși nici foarte ușoară, a fost în schimb intensă și chiar am avut momente în care cred că uitam să mai respir în timp ce citeam - am citit-o, așadar, cu adevărat pe nerăsuflate în unele momente. Intră fără discuții pe lista scurtă a celor mai iubite cărți.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< Eu am achiziționat o altă carte de Dostoievski imediat cum am terminat acest titlu și cred că pot spune deja că e unul dintre autorii mei preferații.


Despre dragoste și alți demoni, de Gabriel Garcia Marquez

Nu știu dacă aș putea spune că am fost dezamăgită, cred că ar fi puțin prea mult spus, dar prin comparație cu celelalte două titluri ale autorului pe care le-am citit anul trecut - Dragostea în vremea holerei și mai apoi Un veac de singurătate - mi s-a părut mult mai slabă, nu a mai reușit să mă fascineze și să-mi trezească niște emoții puternice, deși stilul în care e scrisă și modul în care sunt conturate personajele e excepțional, iar în doar 158 pagini sunt concentrate mai multe întâmplări și trăiri decât mi-am putut imagina. Povestea este, pe scurt, exact despre ce indică titlul - dragoste și demoni, la propriu. Poate n-am fost eu în dispoziția necesară pentru această poveste, dar trebuie să subliniez că a fost oricum o lectură frumoasă și interesantă.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< Consider că e cazul să iau o pauză de la operele lui Marquez, dar cred că va fi doar una destul de scurtă.


Iubita locotenentului francez, de John Fowles

Acțiunea este plasată în anul 1867, în atmosfera Anglie victoriene, și urmărește firul clasic al unei povești de dragoste din acele vremuri, în care diferențele de clasă socială, obligațiile și nevoia de a oprima emoțiile sunt mai importante decât orice altceva, însă ceea ce scoate romanul din monotonia poveștilor tipice sunt intervențiile autorului prin care își exprimă impresiile despre propriile personaje create, precum și finalul, în care autorul își face din nou apariția într-o scenă și propune deznodăminte alternative. Nu mai aveam nicio îndoială asupra faptului că Fowles are o imaginație incredibilă, dar a fost o confirmare în plus și deși acest titlu se poziționează în preferințele mele sub Colecționarul și mai ales Magicianul, totuși mi-a plăcut foarte mult.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< Eu n-o să încetez să-l citesc pe autor decât în momentul în care o să termin cu tot ce a scris, dar poate și atunci o să încep să recitesc din operele sale. Rămâne unul dintre autorii mei preferați.


Nu încape îndoială că preferata mea a fost „Crimă și pedeapsă”, pe care aș plasa-o oricum într-un top 5 al cărților preferate din totodeauna, însă recomand și „Războiul nu are chip de femeie”, precum și „Iubita locotenentului francez”, mai ales dacă l-ați mai citit pe Fowles și vă place stilul lui.

Ați citit vreunul dintre titluri? Cum vi s-a(u) părut? 
Ce ați mai citit în ultima perioadă și-mi recomandați?

10 comentarii

  1. Iubita locotenentului francez e pe lista mea de ceva vreme si sper sa reusesc sa o bifez curand.
    Acum mi-ai starnit curiozitatea cu Crima si pedeapsa. O am in biblioteca familiei de cand ma stiu dar nu am reusit sa ma indrept spre ea. Hmmm... Ar trebui sa fac acum primul pas. :)
    Pupici

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că o ai pe listă, deși ți-aș recomanda să le iei chiar în ordinea în care le-a scris, cum am făcut și eu (fără să știu, așa s-a nimeri): Colecționarul, Magicianul, Iubita...
      Da, da, da... neapărat s-o scoți din bibliotecă, e păcat să stea doar să adune praf, e o carte excepțională!
      Pupici

      Ștergere
  2. Nu am citit nici una din cartile mentionate de tine.
    Crima si Pedeapsa cred ca se afla in biblioteca...din colectia aceea de ziar...dar nu am citit-o.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cele trei carti mentionate de tine ale lui John Fowles mi-au placut si mie mult; am citit si cateva ale lui Ian McEwan, mi-au placut Ispasire (recomand si filmul, daca nu l-ai vazut) si Sambata. Cu Marquez nu m-am impacat foarte bine, poate mai incercam...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă bucur că îți place Fowles și mulțumesc pentru recomandarea cărților de McEwan, o să iau una dintre ele când mă decid să-i mai dau o șansă. Țin minte și filmul.
      Dragostea în vremea holerei a citit? Mi se pare singura dintre cele trei ale lui Marquez citite de mine care e mai ușor de „digerat”.

      Ștergere
  4. Da, pe aceea am citit-o, vazusem filuml mai demult; m-a prins pana la urma dar parca nu este stilul meu favorit.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu cred că are vreo carte scrisă diferit, mi se pare că are un stil bine definit, iar dacă nu te-a cucerit probabil nici n-o s-o facă cu altă carte.

      Ștergere
  5. eu mi-am intregit colectia de "carti negre" cu inca un titlu al unui autor nordic si-s tare mandra de mine! chiar vreau sa am tot ce apare la noi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Știu că tu ești pasionate de autorii nordici, cărora ar trebui să le acord și eu mai multă atenție. :D

      Ștergere