Am creat această rubrică cu scopul de a scrie despre toate cărțile pe
care le citesc, fără a se vrea a fi vreo analiză literară și nici măcar
o recenzie, ci doar o scurtă impresie personală, fără a dezvălui mai
mult decât e cazul din subiect - nu mai mult decât o fac cei de la
editură sau poate nici măcar atât, așa că nu veți găsi aici „spoilere”.
Uitându-mă peste cărțile pe care le-am citit de la începutul anului, am realizat că sunt printre acestea mai multe cărți împrumutate și mi-am reamintit să încurajez și public circulația cărților, ceea ce eu fac constant - iau cărți cu împrumut oricând am ocazia și la rândul meu le ofer cu plăcere pe ale mele. Mi se pare inutil să adunăm rafturi pline de cărți pe care, odată citite, să nu le mai deschidă nimeni vreodată. Din același motiv mă gândesc că ar trebui să mai triez din ce am, iar pe acelea pe care sigur nu le mai citesc/răsfoiesc vreodată să le dau de tot mai departe. Revenind la lecturile din februarie, haideți să vă împărtășesc pe rând opiniile, că am destule cărți bune...
Uitându-mă peste cărțile pe care le-am citit de la începutul anului, am realizat că sunt printre acestea mai multe cărți împrumutate și mi-am reamintit să încurajez și public circulația cărților, ceea ce eu fac constant - iau cărți cu împrumut oricând am ocazia și la rândul meu le ofer cu plăcere pe ale mele. Mi se pare inutil să adunăm rafturi pline de cărți pe care, odată citite, să nu le mai deschidă nimeni vreodată. Din același motiv mă gândesc că ar trebui să mai triez din ce am, iar pe acelea pe care sigur nu le mai citesc/răsfoiesc vreodată să le dau de tot mai departe. Revenind la lecturile din februarie, haideți să vă împărtășesc pe rând opiniile, că am destule cărți bune...
De aceeași autoare am mai citit două romane istorice și toate, inclusiv cea de față, au acțiunea situată spre finalul perioadei Edo și a domniei shogunatul, însă Regina din umbră mi s-a părut de departe cea mai frumoasă și interesantă. De data asta tratează un subiect despre care se cunosc puține detalii și s-a scris și mai puțin, protagonista fiind Okatsu, o simplă fiică de samurai din clanul Satsuma, a cărei soartă este decisă de alții - așa cum se obișnuia - aceasta primind o misiune importantă pentru Japonia, care era amenințată de occidentali tocmai atunci când la putere se afla un shogun cu probleme mintale, incapabil să conducă și să ia decizii ferme.
Ce rol a jucat mai exact Okatsu (personaj real, la fel ca majoritatea celor importante din poveste), cum ajunge la Castelul Edo, descrierile din interior și dezdonământul... vă încurajez să le aflați citind cartea. Eu am citit mult despre perioada asta din istoria Japoniei și totuși am aflat multe detalii pe care nu le știam, mi-a oferit altă perspectivă și a reușit să mă introducă în atmosfera acelor vremuri.
Cronicile din Narnia #1, de C.S. Lewis
Ușor dar sigur încep și eu să mă pun la zi cu poveștile fantasy adresate celor mici și mari. În ianuarie a fost primul volum din Harry Potter, iar acum aceasta, care mi s-a părut că are exact același stil, chiar dacă povestea e destul de diferită, însă mi-a plăcut din același motiv - faptul că m-a rupt de realitate în timpul lecturii, purtându-mă într-o lume magică și palpitantă. Contrar a ce cred mulți adulți prea adânciți în grijile și treburile de zi cu zi, eu cred că avem nevoie de puțină magie la orice vârstă și pentru asta apreciez cărțile astea și probabil că o să continui cu timpul ambele serii.
>>Cel mai bun preț găsit aici<< - doar o idee mai mult mi-a plăcut H.P. și totuși nu cred că se exclud una pe alta, așa că recomand și Cronicile din Narnia.
Casa somnului, de Jonathan Coe
Nu-l mai citisem de mult timp pe Jonathan Coe și m-am oprit tocmai la acest roman pentru că acțiunea se învârte în jurul unor insomniaci. Lăsând la o parte lucrurile noi pe care le-am aflat despre insomnie - subiect care mă interesează, pentru că și eu sufăr de asta într-o oarecare măsură - mi s-a părut o carte plăcută, scrisă simplu și cu o acțiune care curge lin, cu suspans și răsturnări de situații destul de interesante. Romanul este împărțit pe două planuri, primul având acțiunea plasată în Anglia anilor 1984-1985, pe când la Ashdown locuiau studenți, iar în paralel povestea se desfășoară în 1996, când Ashdown devenise clinică pentru insomnici, condusă de un doctor cu idei destul de nebunești. Legăturile dintre personaje devin evidente de la început, dar autorul a mai păstrat surprize și pentru final.
>>Cel mai bun preț găsit aici<< - mie mi-a plăcut destul de mult, chiar și în ciuda unor coincidențe puțin forțate, dar care n-au știrbit total farmecul poveștii.
Bărbatul care n-a mai sunat, de Rosie Walsh
Dacă acest roman ar fi ajuns în vizorul meu doar datorită laudelor nu cred că m-ar fi interesat în mod deosebit. Însă atât l-am văzut criticat, deși subiectul părea să fie unul cu potențial să prindă în masă, încât am devenit tot mai curioasă și cum am văzut că are Camelia cartea, i-am cerut-o să mă luminez. Singurul lucru care mi-a plăcut a fost că autoarea reușește să te ducă mai mult de jumătate de carte pe un fir greșit, ca mai apoi să se schimbe total perspectiva a tot ce ai citit până la acel punct în care este descris misteriosul accident. Totuși, pentru mine rămâne o carte plină de clișee, de dulcegării exagerate și de coincidențe și mai exagerate, iar spre final deja eram numai cu ochii dați peste cap.
>>Cel mai bun preț găsit aici<< - dacă sunteți totuși curioase care-i treaba cu bărbatul ăsta care numai sună, merge de o lectură relaxantă.
Pilotul de pe Dunăre, de Jules Verne
În ciuda ilustrațiilor de pe parcurs, care îmi reaminteau că și cărțile de Jules Verne se adresează în primul rând copiiilor/adolescenților, mi s-a părut cu mult mai bună decât multe cărți scrise în zilele noastre care se adresează adulților. Acțiunea palpitantă care se desfățoară de-a lungul Dunării m-a făcut să visez din nou la o excursie de-a lungul acestui fluviu - idee pe care o am de mai mult timp în cap, dar care mi-a fost stârnită din nou de povestea asta. În plus, este plasată într-o perioadă critică pentru zona balcanică și sunt inserate și date istorice pe care nu strică să ni le reamintim (sau chiar extindem). O să mai revin și asupra altor cărți de Jules Verne în viitor, rămâne un autor de referință pentru povești de călătorie și aventură...
>>Cel mai bun preț găsit aici<< - de fapt e singurul loc unde am găsit-o și văd că deocamdată nici aici nu e disponibilă. Cel mai sigur e totuși prin anticariate, dacă vă interesează și n-o aveți deja în bibliotecă.
Cred că e destul de evident că preferata mea a fost Regina din umbră, însă la fel de evident e și că mi-au plăcut mai mult sau mai puțin și celelalte, cea mai slabă fiind, în opinia mea, cea de Rosie Walsh. Pe începutul ăsta de martie încep să „bifezi” câte ceva și din acest wishlist, dar mai am și alte cărți necitite în afară de ce am apucat să cumpăr din lista respectivă, așa că rămâne de văzut despre ce o să am să vă povestesc la următoarea postare cu lecturi...
Ați citit vreuna dintre cărțile de mai sus? Cu ce lecturi vă lăudați din ultima perioadă?
Am adaugat pe lista Regina din umbra. Imi plac la nebunie romanele a caror actiune are loc in perioada respectiva asa ca da, deja ma vad lecturand-o intr-un hamac. :D
RăspundețiȘtergereÎn cazul ăsta sigur ți-ar fi pe plac! E o idee bună și-n hamac, dar la mine a mers bine și-n canapea, sub o pătură moale :))
Ștergerenu am citit nimic din lista ta, desi uite, Cronicile din Narnia sunt de ceva timp pe lista mea. Mie HP nu imi place, dar filmul, cel putin, cu Narnia, mi s-a parut interesant. Dar asta ramane de vazut, am atat de multe carti pe lista...ca nu stiu cand le mai citesc
RăspundețiȘtergereCu filmele e altă poveste, dacă o să citești Cronicile din Narnia și o să-ți placă, atunci ar trebui să-ți placă și cărțile HP. Te înțeleg perfect, am și eu niște liste foarte lungi, de cu greu mă decid la ce să ofer prioritate mai întâi.
Ștergerehmm, n-am citit niciuna dintre ele, dar am vazut si eu agitatia din jurul barbatului care n-a mai sunat :)).
RăspundețiȘtergererecunosc, eu nu imprumut carti, ba chiar ma ia cu lesin atunci cand imi cere cineva fiindca deseori le primesc cu urme de uzura, iar de vreo doua ori nu mle-am primit deloc. de atunci, suflu si in iaurt :).
Stârnește multe controverse bărbatul ăsta... :))
ȘtergereEu de obicei le-am primit în stare intactă, dar mai am și eu cărți rămase pe la alții, însă toate sunt din cele pe care oricum nu le-aș mai reciti, de asta nici nu mă agit să le recuperez. La rândul meu am mare grijă de cărți, ale mele sau împrumutate.