Un carusel de sentimente

Citind ce scriam acum mai bine de două săptămâni - în articolul Pregătită de primăvară - îmi pare foarte îndepărtat tot entuziasmul meu față de primăvară, dintr-un moment în care părea că totul merge spre bine. E incredibil cât de repede ni se poate schimba „universul” în care trăim, într-o zi e liniște și pace, în următoarea e războiul lângă noi. Deși am încercat să mă adun în câteva ore de la primele știri citite și să mă implic cât, cum și unde pot, adevărul e că în parte încă mai procesez și azi că asta e realitatea în prezent.

Încerc să-mi reiau activitatea pe blog, dar nu pot s-o fac ca și când nu s-a întâmplat nimic, așa că vreau să aștern mai întâi câteva gânduri și aici - cu referire mai mult la trăiri și umanitate, că pentru analize de război există oameni competenți pe asta.


E firesc să simțim un amalgam de trăiri contradictorii și e de preferat să ne acceptăm frica, anxietatea, revolta, senzația de neputință și orice alt sentiment „negativ”, să învățăm să gestionăm stările astea - firești, până la urmă, în asemenea context - în loc să le ascundem. Iar asta e valabil în orice situație dificilă în viață, dar poate acum și mai mult.

Nu e momentul să ne ascundem cu totul în spatele lui „hai să gândim pozitiv”, cred că e mai sănătos să ne acceptăm trăirile așa cum sunt, încercând - pe cât posibil - să nu ne lăsăm compleșiți. Iar pentru cine nu le face față: nu uitați că nu e o rușine să apelezi la ajutor!

Cu privire la oameni și acțiunile lor am aceleași sentimente contradictorii, în funcție de categoria din care fac parte. O să reiau un gând împărtășit pe Instagram: unii îmi zdruncină încrederea în umanitate, alții mi-o reclădesc arătând că mai există empatie și bunătate în lumea asta. Mă ajută psihic să mă focusez mai mult pe acțiunile celor din a doua categorie, dar nu pot să mă prefac că nu există prima.

Implicarea reală a cetățenilor, dorința de a ajuta, gândurile bune exprimate față de cei aflați în suferință, faptul că există ajutor din multe părți - chiar și pentru bietele animale afectate - toate astea și multe altele adiacente au compensat și au echilibrat balanța față de multe lucruri urâte care au ieșit la suprafață din oameni atât în ultimele 2 săptămâni, cât și în cei 2 ani de pandemie.

Nu suntem perfecți, nu avem întotdeauna cea mai bună perspectivă și e firesc să mai și greșim, dar mă bucur să văd că n-am ajuns (nu toți, măcar) niște roboței insensibili, interesați doar de binele propriu. Să încercăm totodată să acceptăm că fiecare om reacționează diferit în situații critice, nu toată lumea are aceleași resurse, iar până la urmă o formă de ajutor e și să nu încurci!

Am asistat zilele astea și la câteva exemple de acțiuni realizate ca imbold al panicii - precum foarte recentele aglomerații nejustificate de la benzinării - care au fost o dovadă că niciodată n-o să luăm cele mai bune decizii dacă ne panicăm. Va învăța toată lumea lecția? Cu siguranță nu, pot doar să sper că măcar câțiva vor învăța ceva și din asta.

Ca rezumat la rezumatul gândurilor de mai sus: să ne acceptăm trăirile neplăcute, să încercăm să fim în categoria celor care n-au uitat să fie oameni și să nu ne panicăm la fiecare știre sau părere a cuiva. Nu uitați să aveți grijă de voi și de cei dragi!

O să revin la un program și la niște subiecte obișnuite în articolele viitoare, atât cât o să fie posibil. Încerc să găsesc motive de bucurie în fiecare zi, fiindcă știu că n-ar ajuta pe nimeni dacă stau posomorâtă, ba chiar din contră.

2 comentarii

  1. viata in ultimii ani pare ca a luat-o razna de tot. parca toate s-au dus cu susul in jos. insa trebuie sa fim optimisti si, exact cum spui, sa cerem ajutor daca avem nevoie. joaca asta de-a oamenii puternici nu ajuta pe nimeni, ba din contra

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, de 2 ani ne-a cam dat peste cap și ne-a încercat în multe feluri, iar repercursiunile (economice și nu numai) cred că o să le resimțim o perioadă lungă de timp. Să sperăm că nu mai avem parte și de alte noi „surprize” prea curând, că o să ajungă să nu mai facă față psihologii.

      Ștergere