A fost o perioadă în care consideram că pentru a mă bucura la maxim de natură trebuie neapărat să merg în locuri sălbatice, pe plaje neamenajate și aflate cât mai departe de civilizație, în drumeții montane, prin păduri sau pe dealuri uitate de lume, iar toate astea rămân genul de locuri aflate pe lista preferatelor mele, însă treptat am descoperit și alte fețe ale plăcerii de a observa natura.
Există multe modalități bune de a observa natura și mai aproape de civilizație, ba chiar în mijlocul ei, atunci când timpul, dispoziția, sănătatea, restricții de pandemie sau orice alt factor nu permit deplasarea spre „sălbăticie”. E același lucru? Nu, dar nici nu e vreo competiție.
Nu doar că am găsit moduri de a savura natura în simplitatea ei, de aproape și în detaliu, mult mai des și facil (mai făceam asta, doar că mai rar), dar am realizat și că erau părți pe care le ignoram complet, acaparată fiind de întregul peisaj. Subiectul și diverse cadre au mai fost și prin alte articole și cred că e mai mult decât evident la mine pe Instagram, unde sunt mai multe fotografii postate, însă vreau să rezum și aici câteva frânturi de natură de anul ăsta: din prima jumătate a lui 2022, mai exact.
Nu am cum să cuprind totul, oricum s-ar repeta prea multe „elemente”, dar hai să începem cu cea mai nouă bucurie, aceea de a observa de aproape libelule, albine sau bondari, fluturi și alte insecte, chiar și buburuze sau ce mai mișună pe pămân - excteptând ce-mi activează fobia de gândaci. N-am fost mereu pregătită să le surprind și în cadre, dar las câteva din ce am reușit:
Să privesc păsările e o plăcere mai veche, însă de ceva vreme am făcut o mică fascinație față de ele, iar unele dintre cele mai speciale momente simple de anul ăsta sunt cele din următoarele două imagini: familia de lebede și petrecerea de pescăruși de pe cer, după cum le-am denumit. Însă pe lângă acestea m-am entuziasmat oricând am dat de păsări, mai ales de boboci micuți și drăguți.
N-am început cu florile tocmai pentru că ele sunt în general mult mai apreciate, admirate și fotografiate de multă lume, ceea ce e bucurie mare și pentru mine, în special cu florile de primăvară, cele montane și de câmp. Noutatea aici e că am început să acord o mai mare atenție florilor mai puțin spectaculoase sau fotogenice.
Încă sunt printre preferatele mele magnoliile, wisteria, brândușele de munte (mi-au lipsit anul ăsta) sau macii, însă am descoperit o mulțime de alte minunății, unele al cărui nume nici nu-l știam. Las doar câteva „mostre” mai jos.
Mai sunt multe alte lucruri fascinante în natură, dacă ne luăm timp să le observăm, am mai ales ca exemplificare gheața căzută în urma unei furtuni și un câmp cu grâu, la apus, dar sunt doar exemple dintr-un potențial infinit. Ultima mea plăcere e să observ seara broaștele, de exemplu, însă n-am fotografii recente să vă arăt. Uneori mă limitez la observat, fără să și fotografiez.
N-am detaliat pe subiectul apusurilor, le ador de mult, mai ales pe cele de vară, îmi place și să le fotografiez, dar dese ori doar stau și le privesc.
Prin articolul de față am vrut să dau un îndemn pentru a observă natura mai des, mai de aproape, pentru că e adevărată terapie, iar asta ar trebui să ne facă și să o respectăm mai mult, mai bine, să nu o mai murdărim, rupem sau distrugem în diverse alte moduri.
.jpg)
Niciun comentariu