Dorințe multe | Raft cu amintiri - Octombrie 2020

Multe dorințe pentru anul 2020 au rămas pe lista de așteptare, cu speranța că o să vină o perioadă mai bună și pentru ele, iar asta bănuiesc că simte multă lume. Încerc totuși ca din micile dorințe de moment să satisfac cât mai mult, fiincă ce azi pare o banalitate accesibilă oricând, mâine poate să devină ceva după care să tânjesc. Pare să fie în firea omului să prețuiască ceva abia atunci când pierde acel ceva, iar dacă nici măcar anul ăsta nu conștientizăm asta, nu știu când...

Ce mi-am imaginat eu despre anul încă în curs - și din care a mai rămas atât de puțin - n-are mare legătură cu ce a fost în realitate, iar când spun asta mă refer și la toată situația cauzată de pandemie, dar și la unele chestii din viața personală. Însă m-am adaptat cum am putut mai bine și încerc să fac asta în continuare, iar când îmi vine să urlu pentru că nu mai am libertatea de a călătorii unde vreau îmi reamintesc că prin primăvară nici în parc nu puteam să mai ies, cu atât mai puțin în vreo excursie.

Experiența mea cu acidul salicilic după 5 ani

În ultimii ani au început să fie tot mai populare în produsele de îngrijire a pielii ingrediente active precum niacinamide sau peptide, care-mi plac și mie mult și pe care le găsim în tot mai multe produse, dar și unele chiar și mai noi ca bakuchiolul sau acidul tranexamic. Industria asta e într-o continuă dezvoltare și asta e minunat, sunt și eu curioasă de beneficiile oricărei noutăți, dar asta nu înseamnă că renunț la ce știu deja că funcționează excelent pentru tenul meu. Unul dintre ingredientele care nu-mi lipsesc de 5-6 ani din rutina de îngrijire a pielii e acidul salicilic și de aceea vreau să-l readuc în atenție prin acest articol.

Prima oară am descoperit acidul salicilic în urmă cu mai mulți ani, dar abia în urmă cu aproape 6 ani l-am încercat într-o concentrație mai „serioasă” (2% BHA), mai exact în produsul Paula's Choice Skin Perfecting 2% BHA Liquid, despre care am scris pentru prima oară aici. Între timp am încercat și alte variante, dar recent am revenit la acesta și așa mi-a venit ideea acestui articol, fiindcă acidul salicilic rămâne unul dintre ingredientele mele preferate.

 

Ce îmi place toamna

M-am surprins singură constatând spre final de vară că așteptam cu mare entuziasm toamna, cred că e primul an în care mi-a stârnit atâta bucurie sezonul ăsta, dar într-un an atât de bizar ca 2020 asta măcar e o ciudățenie care îmi prinde bine. Până acum câțiva ani mă deprimau ploaia și zilele întunecate, nu sunt preferatele mele nici acum, însă găsesc părți bune și în asta. Probabil că toleranța mea tot mai scăzută la căldură a produs schimbarea asta majoră, la care s-a adăugat și faptul că am căutat în ultimii ani să văd părțile bune din fiecare sezon, în loc să mă tot vait de vreme...

Tocmai pentru că nu mi-a plăcut dintotdeauna toamna, ba chiar din contră, mi-am zis să adun la un loc lucrurile - activități sau mici plăceri - care m-au făcut s-o dau din ură în iubire cu acest anotimp. Câteva din lista de mai jos se aplică și pentru iarnă.

Lecturile lunii - Septembrie 2020

Am creat această rubrică cu scopul de a scrie despre toate cărțile pe care le citesc, fără a se vrea a fi vreo analiză literară și nici măcar o recenzie, ci doar o scurtă impresie personală, fără a dezvălui mai mult decât e cazul din subiect - nu mai mult decât o fac cei de la editură sau poate nici măcar atât, așa că nu veți găsi aici „spoilere”.

Se pare că acest început de toamnă m-a găsit cu chef de povești cu mistere și suspans, toate cărțile alese au avut asta în comun, deși în rest sunt subiecte și stiluri foarte diferite. De obicei cărțile de tipul ăsta le citesc printre altele mai profunde / complexe, dar mai am și perioade cu pofte atipice, important e că am avut un mult mai mare spor la citit decât în lunile de vară. Ce mai au pentru mine în comun toate cele cinci cărți din septembrie e că îmi erau deja cunoscuți toți autorii și că niciuna nu mi-a displăcut.

 

Poftă de viață | Raft cu amintiri - Septembrie 2020

De obicei stau puțin să mă gândesc la cum aș putea să rezum o lună într-un titlu scurt, însă de data asta a venit de la sine, fiindcă fix așa m-am simțit în ultimele săptămâni - cu poftă de viață, energie și chef de a face o mulțime de lucruri. Sunt și după o perioadă de câteva luni în care am tot tras de mine și poate de asta mi s-a părut că am avut o energie extraordinară, iar de fapt am fost doar într-o stare obișnuită (fizic și psihic), însă cert e că acum apreciez și mai mult starea asta „normală”.

 

Nu mi-am revenit din senin din acea stare fizică proastă despre care povesteam lunile trecute, am descoperit că problema principală era un tratament de care sunt legată pe viață, dar pe care îl luam într-o doză prea mare. Nu intru acum în amănunte, povestea operației de tiroidă de acum 12 ani și tot ce a urmat poate își va găsi vreodată locul într-un articol, însă nu acum. Azi intenția e să vă transmit din energia mea și poate să vă tentez cu idei de activități sau de mici plăceri pentru începutul ăsta de toamnă...

Produsul lunii - Bioderma Atoderm Intensive gel-cremă

În rubrica „Produsul lunii” o să scriu mai detaliat despre câte un produs care îmi place foarte mult și pe care vreau să-l recomand în mod special. Uneori o să scriu despre un produs pe care îl folosesc și îmi place de ani, dar care nu are încă un articol pe blog, alte ori despre o descoperire mai recentă, dar întotdeauna doar despre acelea pe care le consider foarte bune, cel puțin raportat la nevoile și așteptările mele.

Prima lansare Bioderma de vara asta m-a inspirat să fac un articol comparativ cu un alt produs de-al lor similar, iar despre o altă noutatea vreau să vă povestesc mai detaliat în articolul de față, pentru că mi-a întrecut așteptările. Atoderm Intensive gel-cremă a fost gândită ca o opțiune hidratantă și hrănitoare pentru vară, cu o textură de gel potrivită pentru zilele calde, însă din punctul meu de vedere e o variantă excelentă pentru un ten gras sau mixt pe tot parcursul anului. Cum îl folosesc și de ce îmi place aflați în continuare...

10 locuri interesante din Hunedoara

În fiecare an îmi setez de la început câteva repere privind destinațiile în care îmi doresc cel mai mult să ajung, însă din cauza pandemiei s-au dat aproape complet peste cap ideile mele pentru 2020. Totuși, măcar planurile pentru România au rămas în picioare, iar Hunedoara era în fruntea listei - de câțiva ani aveam în cap să petrecem câteva zile în Țara Hațegului, să vizităm mai multe prin județul Hunedoara, iar anul ăsta i-a venit rândul, deși tot au mai rămas locuri de văzut cu altă ocazie, dar cele mai mari dorințe au fost satisfăcute. Unele dintre aceste locuri sunt ceva mai puțin cunoscute, așa că m-am gândit să pun la un loc ce am văzut prin județul Hunedoara.