O zi în Hamburg, Germania

De aș fi știut că o să-mi placă atât de mult, poate aș fi ales să dedic măcar două zile pentru Hamburg, în loc de o escapadă din Berlin de o singură zi, dar adevărul e că nimic nu indica a fi genul de metropolă care să mă cucerească, nefiind vreun oraș care abundă în clădiri istorice și vestigii antice, ba la o privire superficială nici nu părea că ar fi prea multe de văzut. A fost însă suficientă acea zi - de acum un an pe vremea asta - pentru a realiza că l-am subestimat.

Hamburg este cel mai verde oraș al Germaniei, cel mai mare oraș-port din Europa, al doilea oraș ca mărime din Germania, orașul cu cele mai multe poduri din Europa și lista mai poate continua cu câteva detalii interesante, un oraș care a fost distrus în timpul Celui de-al doilea Război Mondial, dar care a renăscut, azi fiind un oraș frumos și consmopolit, unde nu se înghesuiau însă foarte mulți turiști, cel puțin nu în acea zi - și poate că ăsta a fost unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut atât de mult, sentimentul că mă amestec prin mulțimea de localnici, nu printre turiști, că mă pot alătura ritualului lor de plimbare sau de lenevit pe marginea lacului, într-o zi însorită și neașteptat de caldă pentru mijlocul lui martie.


Am pornit la o oră foarte matinală din Berlin, făcând cu autocarul 3 ore până în Hamburg. În mod normal cu trenul se fac doar 2 ore, dar în perioada respectivă erau lucrări și am fi făcut tot cam atât, așa că nu merita prețul de câteva ori mai mare. Există și zboruri directe din București.

Lacul Alster, din centrul orașului

Nici nu apucasem să mă dezmeticesc bine după ce am coborât din autocar și am parcurs o mică distanță pe jos, că am și ajuns - fără să ne fi îndreptat intenționat spre el - la unul dintre punctele de interes din oraș, la Lacul Alster. Mi-a plăcut mult zona din jurul acestuia și atmosfera relaxată, cu clădirile frumoase care împrejmuiesc lacul și turnurile cele mai înalte profilate peste norii ca de vată de zahăr, cu vaporașele plutind alene pe apă și oamenii stând la soare și bucurându-se de acea zi frumoasă. Pozele nu reflectă întocmai realitatea și oricum o fotografie nu poate reda și atmosfera...





Rathaus - Primăria

Văzusem impunătoarea clădire de la distanță, de când am ajuns în zona Lacului Alster, dar am realizat cât de impresionantă e abia când am ajuns în piața din fața acesteia, de unde mi-a fost imposibil s-o cuprind în întregime într-o poză. Este poate cel mai important obiectiv turistic din oraș, una dintre puțile construcții care au scăpat în timpul războiului (deși era printre principalele care ar fi trebuit distruse, dar a scăpat dintr-un noroc chior) și locul perfect pentru a afla mai multe despre istoria orașului, precum și pentru a rămâne mut de uimire în fața bogăției din interior. Clădirea, construită în 1897, are în jur de 650 încăperi, însă în cadrul turului se pot vedea doar câteva, mai mult decât suficient cât să ieși bulversat de acolo.



Deși stilul arhitectural în exterior este neo-renascentis, în interior se observă un amestec arhitectural al mai multor epoci, asta pe lângă bogăția imposibil de trecut cu vederea din majoritatea încăperilor văzute, iar de la picturi, candelabre, mobilier și până la tapet, parcă totul are o poveste. Dincolo de ceea ce am văzut în tur, foarte mult mi-a plăcut vizita și datorită ghidei pe care am avut-o, care vorbea cu pasiune, făcând glume de bun simț și având un interes real ca toată lumea să înțeleagă. Am aflat mai multe lucruri despre oraș în cadrul turului, dar n-o să intru în detalii, consider că e mai interesant de aflat direct la fața locului, așa că nu pot decât să spun că n-ar trebui ratată o vizită a primăriei dacă ajungeți în Hamburg.







Speicherstadt

Cel mai vechi cartier din oraș, considerat și cel mai mare cartier de depozite din lume - fapt care nu știu cât mai e valabil azi, când doar o parte dintre clădiri mai servesc drept spațiu de depozitare - mi s-a părut cel mai frumos și romantic loc din Hamburg, iar faptul că a fost inclus în Patrimoniul UNESCO, cred că face să sune puțin mai credibil că într-un cartier de depozite ar putea fi ceva frumos de văzut. Ce-l face, totuși, atât de interesant? Poate canalele și nenumăratele poduri, clădirile roșiatice, simetria acestora sau poate doar unicitatea... Cert e că seara, când se aprind luminile, devine un loc romantic și absolut superb, care te poartă într-o lume de poveste.






Plimbare prin port la apus

Din Speicherstadt ne-am continuat plimbarea mergând spre portul de pe Elba, numit „Poarta către lume” (Tor zur Welt) și care e al treilea port ca mărime din Europa, după Rotterdam (Olanda) și Antwerp (Belgia). Am ajuns inițial în zona industrială, cu vapoarele pline de marfă, dar plimbându-ne agale am ajuns până în zona mai comercială a portului, cu vaporașe colorate, dintre care câte unul care servește drept muzeu sau restaurant. Am fi putut să pornim și într-o plimbare pe vapor, dar vântul devenise prea puternic pentru o astfel de activitate, așa că ne-am limitat la a ne plimba pe uscat și a admira apusul de soare.






Elbphilharmonie - Filarmonica

O clădire unică, impozantă și care ne-a servit drept punct de reper pentru a ne îndrepta spre partea animată a portului, „vasul amiral al muzicii” a fost ridicat peste o veche clădire roșie, ce a servit drept antrepozit de cacao și care a fost declarată monument istoric. Cred că e cea mai interesantă și ciudată clădire pe care am văzut-o până acum, însă în cel mai bun sens, m-a fascinat exteriorul și tare mi-ar fi plăcut să văd și sala mare de concerte, precum și priveliștea de pe terasă, însă avea chiar atunci loc un concert și cozile erau foarte mari. Autorii acestuit proiect sunt faimoşii arhitecţi elveţieni Jacques Herzog şi Pierre de Meuron, iar construcția era destul de recent inaugurată.



La pas pe străzile orașului...

Toată ziua am luat la pas orașul, n-am folosit deloc vreun mijloc de transport, fiindcă deși orașul e foarte mare, totuși cele mai interesante locuri sunt concentrate pe un spațiu restrâns, în centru. Am admirat clădirile în nenumăratele stiluri arhitecturale, un mix ecletic deloc deranjant, în care noul și vechiul, culoarea și sobrietatea, se îmbină armonios. Dintre toate, în mod special se mai remarcă Deichstrasse, cartier în care am ajuns după lăsarea întunericului și unde parcă te izbește asemănarea cu Amsterdam.

Locuri ar mai fi fost multe de văzut, dintre care cel mai mare regret e că n-am urcat în niciunul dintre turnuri pentru a privi orașul de sus, cel mai înalt turn fiind în renovări și nici n-am cautat altă opțiune. În afară de biserici și ale sale turnuri, mai există muzee interesante și, desigur, multe parcuri și grădini mari și bine întreținute, în care nu prea am văzut totuși rostul să mergem atunci, când natura era încă moartă. Probabil că minunată e și o plimbare cu barca prin port sau chiar pe canele, că nu degeaba e denumit „Veneția de Nord”, având un număr de poduri mai mare decât Amsterdam și Veneția la un loc.





Canalul Kleine Alster

Deichstrasse





Mi-a plăcut foarte mult și mi-ar plăcea să revin într-o vară, să-l savurez pe îndelete. Mi s-a părut un oraș mai frumos decât Berlinul, chiar dacă sunt mai multe de văzut și de făcut în capitală, dar în Hamburg mi-a plăcut mai mult atmosfera, m-am simțit mai bine.

Ați fost în Hamburg sau îl aveți măcar pe lista de văzut?

2 comentarii

  1. Doamne... ce minuni imi arati tu aici? Iubesc ideea de Germanie si crede-a ca e locul in care-mi doresc sa ajung si sa raman, eventual. daca nu se poate, macar vreo luna sa am la dispozitie sa pot sa vizitez tot ce-mi doresc. ma sperie mult faptul ca nemtii nu prea-s vorbitori de engleza, ca altfel as pleca si maine...e superb! nu ma gandeam ca Hamburgul poate fi atat de frumos!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am întâmpinat probleme cu vorbitul în engleză, chiar se descurcă foarte bine marea majoritate. Vorbesc strict pentru conversații ca turist, ca să te stabilești acolo e firesc să fie necesară învățarea limbii lor. :D
      Nici eu nu-mi imaginam că e atât de frumos orașul ăsta!

      Ștergere