Lecturile lunii - Martie 2018

Tocmai mi-am actualizat lista de lecturi pe Goodreads și am realizat că ar trebui să mai citesc „doar” 60 cărți până la finalul anului, pentru a atinge numărul pe care l-am setat, ceea ce nu știu dacă se va întâmpla. Deocamdată văd că în februarie și martie am citit câte patru cărți, iar luna asta nu cred să trec de numărul ăsta, dar nici n-o să mă agit mai mult decât e cazul, abia am început un cărțoi imens, pe care intenționez să-l savurez cum se cuvine, fără grabă. Așa că nu e exclus să fie chiar ultima carte citită pe luna asta. Cifrele astea sunt doar o curiozitate și un mic stimulent în plus și chiar consider îngrijorătoare obsesia asta pentru cifre a omului de secol 21, interesat numai de numere mari și goale. Mi-am permis să deviez puțin, dar cred că e cazul să vă vorbesc și despre cărțile citite în martie.


O viață măruntă, de Hanya Yanagihara

Cartea se bucură de o foarte mare popularitate, a primit nominalizări pentru mai multe premii și a fost ridicată în slăvi pe multe bloguri și de la noi, lucruri pe care în mare parte le merită. Deși n-o consider o capodoperă, este totuși o carte foarte bine scrisă și tratează fără perdea niște subiecte dure și actuale. Povestea ne poartă prin viețile a patru bărbați, buni prieteni, din adolsecență și până târziu la maturitate, dar totul se învârte cel mai mult în jurul unuia dintre ei. Descrierea abuzurilor sexuale, fizice și psihice, în contextul pedofiliei dar nu numai, m-au făcut să tremur de mânie, iar partea cea mai dură mi s-a părut impresia de neclintit a victimei de a se considera vinovată, lucru des întâlnit în astfel de situații reale. În ce măsură poate ajuta prietenia și iubirea e discutabil, dar a fost tratat destul de realist în carte, aș spune eu. E o poveste dureroasă, dar are și bucăți frumoase.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< Cred că merită luată serios în calcul, deși nu știu dacă aș recomanda-o cuiva instabil emoțional, ori unui om depresiv.


Aventurile lui Huckleberry Finn, de Mark Twain

După cartea anterioară, aveam nevoie de ceva mai lejer, mai plăcut. Mi-am amintit că tot plimb cartea asta prin bibliotecă și amân mereu s-o citesc, iar acum i-a venit rândul... într-un moment cum nu se poate mai potrivit. Deși e teoretic o carte de copii, poate fi savurată la fel de bine și la maturitate, e o poveste de aventură palpitantă, nelipsită de morale bune de reamintit, iar cartea a servit drept inspirație multor alți mari autori, chiar aventurieri precum Hemingway. Nu m-a încântat finalul, dar mi-a plăcut ca lectură, îmi pare rău că n-am citit-o mai devreme.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< Nu e niciodată prea târziu s-o citiți!


Porumbelul, de Patrick Suskind

Când a venit comanda în care aveam și cartea asta, aproape că am avut un șoc când am văzut cât de subțirică e... nici 100 pagini. De obicei mă uit din instinct la numărul paginilor, dar de data asta n-am făcut-o și mă așteptam să fie mai mare. A fost o lectură de o seară, destul de bună, interesantă. Acțiunea se desfășoară pe parcursul unei singure zile din viața lui Jonathan Noe, dar nu orice zi... ci o zi în care prezența unui porumbel îi tulbură existența și îi dă peste cap viața monotonă și previzibilă pe care a construit-o cu atâta grijă. E o analiză a zbuciumului interior a omului antisocial, ca rezultat a unei copilării nefericite, marcată de evenimente neprevizibile, abordată într-un mod destul de original.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< Intenționez să iau și mult mai celebrul roman Parfumul cât de curând, ceea ce înseamnă că mi-a stârnit interesul pentru mai mult această cărticică.


Fiica negustorului de sake, de Kido Okamoto

Istoria și cultura Japoniei mă fascinează, iar ideea de a citi o carte polițistă scrisă de un japonez mi s-a părut foarte interesantă - Kido Okamoto a inaugarat genul polițist în literatura niponă. Cele 14 povestioare sunt spuse de inspectorul Hanshichi și deși unele sunt mistere cu un dezdonământ destul de previzibil, faptul că sunt strâns legate de superstițiile japonezilor, precum și de tradițiile lor, le-au făcut mult mai savuroase, captivante. Toate povestioarele se desfășoară în capitala Edo și în Japonia din timpul shōgunatului Tokugawa, conținând și frânturi de istorie. Am citit alte cărți mult mai bune despre acest popor, dar tot am aflat de câteva sărbători și tradiții despre care nu știam, iar cu o parte dintre povești a reușit să mă țină cu sufletul la gură. Mi-a plăcut.

>>Cel mai bun preț găsit aici<< și e chiar un preț de nimic față de alte librării. Recomand cartea deopotrivă celor interesați de cultura acestui popor sau celor pasionați de cărți polițiste, dar sătui de același stil tipic al scriitorilor americani sau europeni.


Mi-e greu să-mi aleg preferatele de luna trecută, cea mai bună dintre acestea a fost O viață măruntă, iar cea mai plăcută Fiica negustorului de sake.

Ați citit vreuna dintre cărți? Ce îmi recomandați din ce ați mai citit în ultima vreme?

4 comentarii

  1. Prima carte o vad si eu prin mediul online...e destul de populara, intr-adevar. Stiu ca e o carte mai dura, asa ca nu stiu daca m-as incumeta prea curand sa o si citesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E mai bine să o citești într-o perioadă mai fericită, veselă... altfel te poate dărâma. Cred totuși că merită trecută pe lista de lecturi viitoare, pentru când vei considera că e momentul potrivit.

      Ștergere
  2. cartcicia asta japoneza chiar o s-o caut si eu, daca zici ca a fost cea mai placuta... te cred pe cuvant! eu am inceput sa citesc din nou constant, nu stiu cate carti mai am pana sa-mi indeplinesc obiectivul, dar nici nu ma mai stresez asa tare ca anul trecut... cat pot, atata citesc. am zile in care nu deschid cartea, am zile in care devorez 2 poate

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt curioasă dacă îți va plăcea, în caz că te decizi s-o citești, e ceva diferit pentru genul ăsta polițist, care știu că îți place.
      Eu mi-am făcut un obicei din a citi zilnic, rar trece o zi fără lectură, dar uneori reușesc doar câteva pagini și când mă bag în cărți uriașe... durează ceva până le termin. Dar nici nu mă mai stresez.
      Ohoo, două cărți într-o zi n-am citit vreodată. :))

      Ștergere