Sighișoara iarna - revedere cu zăpadă

Deși iarna nu este anotimpul meu preferat și nici zăpada n-o iubesc peste măsură, Sighișoara m-a entuziasmat mai mult în varianta de iarnă, cu ninsoare liniștită și un strat generos de zăpadă așternut peste clădirile colorate, decât a făcut-o în sezonul cald. Cu siguranță m-a influențat faptul că nu văzusem deloc zăpadă până la finalul lunii ianuarie, poate că-mi era și dor de micuțul orășel, după ani buni de când nu-l mai văzusem, dar chiar cred că i se potrivește tare bine atmosfera liniștită din zilele și serile de iarnă.

Vizitasem Sighișoara în trecut oarecum pe fugă, aveam de mult pe listă să stau mai mult acolo, pentru plimbări mai relaxate și liniștite, iar finalul lunii ianuarie a părut momentul ideal. Deși eu sunt de acum deja cu gândul la primăvară și probabil că nu sunt singura, am vrut să rămână experiența și impresiile aici, măcar de luat în calcul pentru o iarnă viitoare.


Activitatea principală: hoinărit pe străduțe


Spre marea mea bucurie, am regăsit Sighișoara mai curată și cu clădirile mai bine întreținute decât la ultima vizită, când am rămas chiar puțin dezamăgită de aspectele astea. Așa că plăcerea de a rătăci pe străduțele orașului-cetate a fost și mai mare descoperind zona într-o stare mai bună decât o știam.

Am luat la rând străduțele, am admirat clădirile colorate, turnurile orașului și hotelurile simpatic decorate cu jucării de pluș, am urcat pe scara acoperită până la Biserica Evanghelică, unde am găsit cea mai multă zăpadă și de bucurie am prelungit plimbarea de sus și prin cimitir. Ca obiectiv cu plată am vizitat unul singur, povestesc mai jos, însă obiectivul pricipal e orașul medieval în întregime.

















Urcare în Turnul cu Ceas


A fost pentru prima oară când am urcat și aș repeta experiența într-o eventuală revedere în alt anotimp, ca să văd orașul de sus și fără zăpadă. Așa pudrat frumos cu albul imaculat al zăpezii mi-a plăcut tare cum se vede, iar până la priveliștea de sus am petrecut ceva timp și în muzeul din interiorul turnului, unde am descoperit câteva exponate interesante. E un obiectiv care merită din plin o vizită.








Plimbare de seară


Când am făcut o plimbare în prima seară și am găsit o liniște în care se auzea doar scârțâitul zăpezii sub tălpile noastre abia dacă am mai recunscut orașul agitat și fremătând de viață pe care îl știam, însă n-o zic într-un sens rău, a avut un farmec aparte și așa. Abia dacă ne-am intersectat seara pe străduțe cu câțiva oameni, urma să descoperim că toți care aveau chef de o ieșire erau prin restaurante. E de menționat și că era în cursul săptămânii și ningea.

Vorbind de seară, intru puțin și în subiectul cazării pentru că am rezervat una mai atipică, am povestit detaliat despre ea pe Instagram, dar las și aici o mențiune scurtă, fiindcă pe lângă ineditul decor inspirat din Japonia, mi s-a părut și cel mai bun raport calitate/preț pe care l-am întâlnit până acum în România: Casa Lily - Japanese Retreat se numește. Toate recenziile bune pe care le are pensiunea au corespuns cu ce am găsit la fața locului. Sper să-și păstreze entuziasmul proprietarii și să rămână totul la fel de bine pe viitor.






Doar partea superioară, intrați aici dacă vreți să vedeți camerele în întregime.


Sate săsești din împrejurimi


Partea veche și frumoasă din Sighișoara, oricât de fermecătoare, este totuși destul de mică și de ușor de luat toată la pas, iar dacă nici nu ești la prima vizită poți epuiza rapid ce e de văzut - chiar și într-un ritm mai relaxat. Însă prin împrejurimi sunt foarte multe locuri ce pot fi vizitate. Multe deja le văzusem, dar am găsit ce să facem și cu ocazia asta.

Eu sunt topită după casele săsești în general, iar în apropiere de Sighișoara se găsesc și câteva dintre satele - și ale sale biserici fortificate - ce se află pe lista Patrimoniului Unesco. Am ales câteva sate prin care să ne plimbăm, toate mi-au plăcut, dar în mod ironic am fost entuziasmată cel mai mult de o revedere: Viscri, pe care l-am regăsit mai liniștit și parcă mai autentic, nefiind turiști deloc pe ulițele pline de zăpadă, pe când vara era împânzit de vizitatori. Mi-au plăcut însă toate de mai jos.

Viscri:




Saschiz:



Biertan:



Alma Vii:




În general Transilvania mi se pare o idee bună în orice anotimp, inclusiv iarna, am zis de multe ori că e regiunea mea preferată din țară - din punct de vedere turistic - și cu fiecare vizită doar mi se întărește această preferință.

2 comentarii

  1. casuta cu ursuleti e geniala, imi place si o admir de fiecare data cand ajung in sighisoara. e unul din orasele mele preferate, insa nu am ajuns prin satele din imprejurimi

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dă-le o șansă data viitoare când ajungi în zonă, sunt multe sate faine, iar bisericile lor fortificate interesante, o frântură de istorie.

      Ștergere