Lecturile toamnei 2017

Am mai spus și cu altă ocazie că citesc cărți mai repede decât reușesc să scriu despre ele pe blog, așa că iată-mă la final de an cu toate lecturile din ultimele patru luni adunate într-o postare - doar prin prisma acestei postări aș putea vedea un motiv de bucurie în faptul că n-am citit prea mult în ultimele două luni, că de aș fi menținut un ritm de 4-6 cărți pe lună ar fi ieșit acum o postare interminabilă. Poate o să revin la obiceiuri mai bune de la începutul anului următor - mă refer la a citi mai mult, dar și la a scrie lunar despre toate lecturile - însă până atunci am 11 cărți despre care să-mi aștern impresiile pe scurt, multe foarte bune, câteva printre cele mai bune de anul ăsta - cred că va urma și un top 10 pe tot anul și le veți revedea acolo pe câteva.



A fost prima carte a autorului pe care am citit-o și cred că e suficient să specific că am mai citit între timp una și mai am o alta cumpărată care își așteaptă rândul, ca să înțelegeți că mi-a plăcut foarte mult. Nu m-ar fi impresionat atât de mult doar povestea de dragoste, deși a fost și ea captivantă și ieșită din tipare, dacă n-ar fi fost scriitura foarte bună și talentul autorului de-al purta pe cititor în vremuri de mult apuse, introducând și crâmpeie din istorie. Acțiunea se desfășoară într-un orășel din Marea Caraibilor, protagoniștii fiind doi tineri îndrăgostiți care o apucă pe drumuri diferite, urmând să se reîntâlnească vreo 50 ani mai târziu. Mai important și interesant decât dezdonământul, aș spune eu, este parcursul vieților fiecăruia în toți anii în care au stat departe unul de altul.



Romanul are la bază o poveste reală, iar interesant mi s-a părut că la final autorul povestește și cum a decurs întâlnirea cu bibliotecara din poveste, menționează și numele reale ale unora dintre personaje, precum și care a fost soarta acestora. E ușor de înțeles încă din titlu că povestea e tristă și dură, Auschwitz fiind locul în care au fost omorâți cei mai mulți evrei în timpul Holocaustului, detaliile cu privire la cum erau băgați în camerele de gazare fiind și ele prezente și totuși... întreaga poveste mi s-a părut frumoasă, inspirațională și o dovadă a puterii cărților chiar și-n cele mai urâte vremuri. E greu de imaginat cum adulții și copiii își riscau viața pentru mica lor bibliotecă și improvizația de școală, cărțile fiind complet interzise în lagăre...



Îi mai citisem o singură carte autorului, însă cea aici de față mi s-a părut cu mult mai bună, chiar dacă și puțin mai greoaie. Povestea se învârte în jurul unor liceeni aflați la vârsta primelor amoruri, dezamăgiri și aspirații, iar acțiunea se desfășoară în Anglia anilor de după 1973, în plin disconfort industrial, cu toate problemele economice și politice ale momentului. Are și ceva detalii politice, însă e interesant cum istoria tinde să se repete la nesfârșit și cum problemele existențiale ale adolescenților rămân cam aceleași, cu ușoare schimbări datorate mai mult evoluției tehnologice. Există și o continuare în romanul Cercul închis, pe care intenționez să-l cumpăr cât de curând - am îndrăgit personajele și sunt curioasă să le „reîntâlnesc” câțiva ani mai târziu.



Din nou o carte depre război... Am luat-o la recomandarea Dianei, m-a făcut curioasă spunând că aduce câte puține cu romanele Se numea Sarah, Copiii libertății și Fata pe care ai lăsat-o în urmă. Acum pot spune că a fost o comparație foarte bună, se aseamănă câte puțin (mai mult) cu fiecare, iar rezultatul final e o poveste emoționantă și palpitantă, pe care am parcurs-o într-un timp foarte scurt. Acțiunea se desfășoară într-un sat de pe Valea Loarei, în vremea în care Franța era sub ocupație, iar personajele principale sunt două surori - una dintre ele curajoasă și impulsivă, dornică să-și apere țara, cealaltă nesigură și fricoasă, pusă în situația de a lua totuși atitudine dintr-un anumit punct. Mi-a plăcut.



A fost nu doar cea mai lungă carte a autorului pe care am citit-o până acum, dar și cea mai grea, pe alocuri m-a obosit puțin și mi-a depășit puterea de imaginație, asta în condițiile în care stilul autorului îmi place foarte mult, așa că n-aș recomanda-o cuiva care nu l-a mai citit pe Murakami. Asta nu înseamnă că nu mi-a plăcut, ba chiar îl consider un roman foarte bun. Totul pleacă de la o slujbă pierdută și un motan dispărut, după care se succed o mulțime de evenimente bizare - de a-și enumera câteva elemente prezente în poveste ar fi egal cu a vă băga în ceață totală, așa că mai spun doar că-mi place ce scrie Murakami și pentru că-mi oferă posibilitatea de afla câte ceva despre viața japonezilor, situația lor politică și în cazul de față frânturi din istoria țării.



Un roman pentru adolescenți apreciat de mai multe generații, pe care eu l-am citit cam târziu și m-a făcut să-mi dau ochii peste cap în repetate rânduri. Nu mi se pare chiar atât de excepțional, cred că sunt altele cu mult mai bune care ar putea să stârnească interesul unui adolscent, învățându-l și ceva, dar asupra mea a avut un oarecare impact - am realizat cât de departe mă văd pe mine cea din vremea adolscenței, când probabil că m-aș fi regăsit în anumite gânduri și trăiri ale protagonistului, iar asta în condițiile în care n-au trecut chiar atât de mulți ani de atunci. Cu alte cuvinte, m-a făcut să mă simt bătrână la cei 24 ani pe care-i am (exagerând puțin) și să conștientizez cât de mult m-am schimbat.


Fata cu toate darurile, de M.R. Carey

Uneori mai achiziționez câte o carte doar pentru a încerca ceva total diferit de ceea ce citesc în mod normal, iar acest thriller distopic e una dintre acele cărți. Nu știam nimic despre ea, dar m-a captivat de la prima pagină, însă când am văzut încotro se îndreaptă povestea credeam că o s-o abandonez și totuși am citit-o până la final și mi-a plăcut destul de mult, finalul aș spune că a făcut totul. Iar dacă eu vin cu aprecieri pentru o carte cu zombi - omenirea era infectată cu un virus fără leac, care distrugea orice judecată sau instinct uman, de aici pornește totul - atunci îmi imaginez că ar putea să placă chiar foarte mult cuiva care iubește genul ăsta. Are acțiune și suspans, iar misterul din jurul copiilor afectați de virus care aveau alte simptome decât adulții e greu de intuit, cu atât mai puțin soluția situației.



Oftez și zâmbesc... Cum să descriu eu o carte atât de bună, atât de fascinantă, atât de complexă, în doar câteva rânduri? Fowles a reușit să mă introducă în povestea lui, să trăiesc toate emoțiile posibile alături de protagonist, să-mi întorc creierașul pe toate părțile în încercarea de a înțelege scopul acțiunilor misterioase ale personajelor, ca apoi să-mi dea toate ideile peste cap cu o altă răsturnare de situație și să mă lase reflectând la aspecte ale vieții atât de simple și în același timp atât de profunde. Nu e o carte căreia să-i poți face un scurt rezumat, inclusiv cel de la editură e foarte vag și spune prea puțin.

Pentru mine e o carte ce urcă pe podium anul ăsta, m-a mai fascinat și Colecționarul de același autor, dar cartea asta am iubit-o! Mi-a plăcut inclusiv faptul că a lăsat loc de interpretare până la final, nu aș putea spune că s-a dezlegat vreun mister, totul rămâne la latitudinea cititorului.



Nu mai citisem de multă vreme un roman polițist și dacă tot eram răvășită de romanul anterior, am considerat potrivită o lectură mai relaxantă. Cartea o achiziționasem după ce am citit că autorul este considerat „întemeietorul romanului polițist modern american” și pentru că nu-mi aminteam să ma fi citit un roman polițist publicat în prima parte a secolului trecut. Scris simplu și având o acțiune tipică, a reușit să mă captiveze și să mă surprindă în multe cazuri, de prea puține ori am reușit să dezleg eu misterul înaintea detectivului. E o poveste destul de scurtă, de citit în 1-2 seri, dar mi-a plăcut, aș mai lua din seria cu detectivul Philip Marlowe câte o carte s-o am pentru momente de relaxare.



Îi mai citisem autoarei și titlul Cel care mă așteaptă și pentru că mă interesează să aflu mai multe despre cultura și istoria Iranului, am luat și cărticica asta. S-a dovedit a fi ceva diferit, deși acțiunea se desfășoară într-o familie din Iran, totuși accentul este pus mai puțin pe cultura lor decât în cealaltă carte, acțiunea concentrându-se pe situația copilului care nu vorbește. Aproape că aș considera-o carte de parenting, una mult mai bună decât cele încadrate în această categorie - evidențiază foarte bine impactul pe care-l poate avea asupra unui copil atitudinea părinților și atmosfera din casa în care crește. E o poveste frumoasă și emoționantă.



Așa cum spuneam la început, între timp am mai citit încă o carte de Garcia Marquez, singura citită în luna decembrie de fapt, care m-a luat prin surprindere cu o scriitură mai bună decât a celeilalte și cu modul excepțional în care autorul a îmbinat realul cu fantasticul, nelipsind nici personajele savuroase și mesajele profunde. E un roman destul de greu, pe care l-am savurat timp de vreo 3 săptămâni, citindu-l într-un ritm mult mai lent decât o fac în mod normal. Mi s-a părut magistral cum a reușit autorul să evidențieze toate problemele omenirii și ale societății în care trăim (la fel de actuale după 50 ani de la publicare), printr-o poveste dintr-un sat rupt de lume și prin cele mai banale acțiuni și evenimente. Un alt roman care m-a fascinat...


Anul ăsta a fost bogat în lecturi foarte bune și cred că se observă și doar din acest articol, unde am adus multe laude și foarte puține critici. Nu-mi va fi deloc ușor să fac un top, dar o să încerc - puteți vedea aici tot ce am citit și care sunt restul statisticilor mele pe anul ăsta, din Goodreads. Iar de vă interesează vreo carte dintre cele despre care am povestit, am lăsat pe titlul fiecăreia link către site-ul unde le-am găsit la prețul cel mai bun.

Ați citit vreuna dintre cărți? Cum vi s-a(u) părut?

8 comentarii

  1. Dragoste in vremea holerei am citit-o acum mult timp, dar mi-a placut enorm! n-am mai citit altceva de garcia marquez, poate ar fi cazul! Detectivul Philippe Marlowe imi place maxim, nu am toata seria, dar am destul de multe titluri. cat despre Tatal celuilalt copil, e pe lista mea, am citit Cel care ma asteapta si chiar sunt curioasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuie să mai încerci și altceva de Marquez! Mă bucur să aflu că îți place seria cu detectivul Marlowe, o să mai iau și eu cărți din seria asta.
      Sper să îți placă „Tatăl celuilalt copil”, e o poveste foarte frumoasă și emoționantă.

      Ștergere
  2. Tatal celuilalt copil mi-a placut tare mult si mie si ca si tine, o consider buna a fi citita si de parinti. Chiar ne influenteaza viata modul in care ei se poarta cu noi, cum ne vorbesc si cat de mult ne sustin...sau nu...

    RăspundețiȘtergere
  3. De Murakami am citit Iubita mea, Sputnik (pe cand eram la liceu) si acum cativa ani In noapte (care nu prea m-a prins). Am zis ca ii mai dau o sansa anul acesta, dar inca ma gandesc cu ce sa incep. Ai vreo sugestie? De Marquez am citit un volum de povestiri si romanul autobiografic (cel din urma chiar mi-a placut mult) si am pe lista in primul rand Un veac de singuratate de la el (mai am si altele, dar asta e prioritara). De veghe in lanul de secara m-a lasat si pe mine cam rece, iar Magicianul este una din cele 2-3 carti incepute si neterminate (dar momentan singura care am in plan sa o reiau si sa o termin in 2018).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De Murakami cel mai mult mi-au plăcut „În căutarea oii fantastice” și „Dans dans dans”. A fost într-un fel interesantă și „Pădurea Norvegiană”, dar nu mi s-a părut așa de wow, pentru cât e de populară.
      M-ai făcut curioasă în privința autobiografiei lui Marquez, o s-o iau în calcul!

      Ștergere
  4. S-a notat! Acum am adaugat-o pe lista pe "In cautarea oii fantastice" si vad ca face parte dintr-o serie (este al treilea volum).Actiunea are sens si fara sa le citesc pe precedentele? PS: Dans dans dans este al patrulea volum din serie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, nici eu n-am citit primele două părți (am aflat ulterior că face parte dintr-o serie), dar pentru că mi-a plăcut am luat continuarea (Dans dans dans) și a rămas să citesc primele părți cândva. :D

      Ștergere