Gânduri între ani | Raft cu amintiri - Decembrie 2019

Deși consider că fiecare început de an e doar un start imaginar... o parte din mine se bucură că 2019 s-a încheiat. A fost un an umbrit de evenimente deloc plăcute, dar trăgând acum linie la final de an îmi dau seama că nici amintirile și experiențele frumoase n-au lipsit și încerc să mă concentrez pe acelea, iar în postările viitoare o să împărtășesc și cu voi din ele pe categorii, așa cum am făcut și anii trecuți. Acum vreau doar să las câteva scurte gânduri generice și să povestesc puțin și despre ultima lună din an, iar despre câteva dintre rezoluții/planuri - în special în ce privește activitatea mea din online - vă scriu la finalul articolului.

Vă spuneam în postarea anterioară din raftul cu amintiri că îmi doream ca decembrie să fie o lună mai liniștită, ceea ce nu s-a întâmplat în prima parte a lunii, au apărut mai multe chestii mărunte neprevăzute. Toate s-au încheiat însă cu bine, doar mi-au dat motive suplimentare de stres și planurile puțin peste cap, dar cu relaxarea am mai recuperat spre final de lună. Am încercat să mă bucur cât mai mult de perioada asta a sărbătorilor, am petrecut timp în familie, am făcut planuri concrete doar pentru început de an și în rest mi-am stabilit doar în linii mari ce-mi doresc de la anul următor, lăsând loc și de neprevăzut.


Printre treburi și stresuri mi-am făcut timp în primele săptămâni din decembrie să trec de câteva ori pe la Târgul de Crăciun din București, n-a fost prea mult diferit de anii trecuți, dar am mai descoperit chestii noi interesante, am arătat prin social media la momentul potrivit ce am considerat că-i de recomandat, acum e tardiv să mai menționez berea aia de fiert foarte bună. Intenționam să mai ajungem și în alt oraș la un târg, dar nu s-a mai legat ideea, iar ca să fiu cinstită cu mine... nici nu era cea mai mare dorință a mea, nu sunt atât de topită după târguri, așa că mai poate aștepta un an.

Spre final de an m-am văzut cu Ira, tot la o narghilea și de data asta, deja facem un fel de tradiție să ne vedem la Ganesha, am băut și un vin fiert bun, iar în rest... am recuperat parțial vorbăria la care avem mai rar ocazia să stăm. Ceea ce la final m-a făcut să realizez că am prieteni în același oraș cu care mă văd mai rar pentru că... pentru că ce?!? Uite ceva mărunt de schimbat anul ăsta.


Am încercat să intru cât de cât în atmosfera de sărbătoare, am făcut abstracție de vremea de primăvară și am băut bere sau vin fiert, punch sau ceai, am împodobit bradul, m-am uitat la chestii de sezon ocazional și am încercat să nu mă enervez prea tare din cauza artificiilor și pocnitorilor de care nu se mai satură unii de două luni. Mie nu mi se pare că au vreo treabă cu sărbătorile, nu cu altceva decât noapte dintre ani. Câini speriați, poluare și o grămadă de accidente... pentru ce?


Că a venit vorba, uitați mutră de Max speriat - ne-am gândit noi să-l ducem la veterinar pentru un spălat cum trebuie, dar nu m-am așteptat că o să-i fie frică, nu era atât de speriat nici atunci când era mic, iar ce vă arăt e doar mutra, a fost amuzant cum m-a strivit în mașină când și-a dat seama unde suntem. Săracul a fost terorizat și de zgomotul (inutil) de care ziceam mai sus, nu m-am gândit că stresăm bietul câine și mai rău în ziua cu spălatul. Oricum, e bine, sănătos și vioi în rest, încă distruge tot ce poate și se răsfață cu orice ocazie.


La capitolul lectură am stat foarte prost, neașteptat de mult am neglijat capitolul ăsta, tot ce am reușit să citesc e acest volum de povestiri de Kurt Vonnegut, așa că articol cu lecturile lunii decembrie n-am petru ce să mai fac. Vă zic acum despre cartea asta că e numai bună de relaxare, conține povestiri scurte, dar foarte interesante în marea majoritate, au fost vreo 3-4 care chiar mi-au rămas bine întipărite în minte ca mesaj. Mai am o carte de Vonnegut prin fruntea listei de dorințe pentru anul 2020.

Am văzut în sfârșit Joker, de departe cel mai bun film văzut anul trecut, ba poate chiar în ultimii 2-3 ani. S-a vorbit mult despre el, multe păreri total opuse, multe analize mai reușite sau nu prea, dar nu știu cum ar putea să conteste cineva faptul că Joaquin Phoenix a jucat extraordinar - i s-a și potrivit mânușă rolul. Cât despre poveste... nu e deloc una frumoasă, dar tocmai faptul că are un anumit impact îl face un film bun, trebuie doar urmărit cu răbdare.

Seriale noi n-am început, n-am apucat să văd prea multe episoade nici din The Handmaid's Tale, de care vă ziceam și-n noiembrie că e cea mai nouă descoperire. Pe listă am multe și la capitolul seriale, o să văd cât timp reușesc să le dedic lunile astea.


Măcar zilele din preajma sărbătorilor au fost într-o mare măsură așa cum am avut chef - cu leneveală, jocuri și alte plăceri mărunte. După foaaarte mulți ani în care n-o mai făcusem am jucat Remi și ne-am lăsat prinși cu el atât de mult în prima seară încât n-am realizat când au zburat câteva ore. Îmi plac jocurile de masă, dar uneori sunt perioade lungi în care nici nu-mi vin în gând astfel de activități. Iarna e oricum cea mai potrivită pentru întâlniri la căldură pentru așa ceva. De puzzle nu mai zic nimic, a fost un test foarte greu de răbdare...


N-am rezistat să nu vă arăt și aici ce delicii am descoperit luna trecută pentru răsfăț sub duș - gelul de duș Palmolive cu cafea e demențial, mie mi se pare că miroase a tiramisu, am abandonat pentru el tot ce mai aveam început și deja e aproape gata. Apoi spre final de lună am intrat printr-un DM și am descoperit două geluri de duș în ediție limitată de la Balea, care mi-au plăcut prea mult ca să le las pe raft. De fapt am și o poveste amuzantă - cel cu Thailanda era ultimul și l-am ascuns printre altele pentru că nu am vrut să-l iau atunci, m-am întors peste câteva ore ca să le cumpăr înainte să mă duc acasă și din fericire l-am găsit pitit unde-l pusesem (om nebun, știu).


Am păstrat și-n 2019 „tradiția” dubioasă de a strânge într-o cutiuță toate produsele de makeup terminate în cursul anului și ce s-a strâns e aproape îngrijorător de puțin, îmi întărește convingerea că n-ar trebui să exagerez cu mofturile pe zona asta nici în 2020 dacă nu vreau să fac risipă absurdă. În caz că nu se distinge prea bine, vă spun eu că tot ce am reușit să termin anul trecut sunt următoarele: un fond de ten, un concealer, un primer de pleoape, patru rimeluri, trei rujuri și trei balsamuri de buze. Sper ca anul ăsta să consum mai mult din ceea ce am, iar asta mă duce la următoarele palete:


Am decis în privința acestor trei palete că indiferent că sunt sau nu consumate la finalul acestuia an le arunc. Ceea ce sper să mă motiveze să le folosesc cât mai mult, să consum cât mai mult din ele, dacă nu reușesc chiar totul. Sunt suficient de vechi încât trebuie să zboare, nu le pot ține la infinit, într-o situație similară sunt și cu altele, dar pe ele le-am considerat prioritatea la consumat. În ultimele două luni am avut dese ori chef să mă fardez și asta m-a ajutat să redescopăr câte palete faine am, e păcat de ele să stea să adune praf degeaba.

Paleta Sleek Storm e deja foarte mult consumată și încă-mi place mult, iar paletele alea mici de la Benefit și Yves Rocher nici nu știu de ce le-am ignorat o grămadă de timp, au farduri discrete și faine, ușor de purtat de zi cu zi. N-ar trebui să am nevoie de mare efort ca să le termin, doar de chef de fardat suficient de des.

Am decis să vă zic și arăt puțin din „planurile” cu zona asta de cosmeticale, în rest planurile mele pentru 2020 sunt legate de a mă bucura cât mai mult de plăcerile mele - să călătoresc și să citesc cât mai mult și des, să încerc experiențe noi și să scriu mai mult (pe blog, dar nu numai). Mai adaug să mă îngrijesc mai bine de sănătate, să mă văd și să petrec timp mai mult cu cei apropiați, iar câteva idei mai concrete pentru niște proiecte o să le țin pentru mine, nu vreau să le expun cât sunt doar în faza de idei.

O să mai detaliez și în postările viitoare câte ceva despre planurile de lectură și de călătorii. În final vă urez un an cât mai bun, cu multe experiențe și momente frumoase de adăugat la raftul cu amintiri!

Cum a fost pentru voi anul trecut? Ce planuri aveți pentru 2020?

6 comentarii

  1. Eu pe final de an m-am uitat la multe filme, am exagerat cu ciocolata calda si am incercat sa las toate relele departe. Anul asta vreau doar sa ma bucur. Sa ai un 2020 de vis si sa apucam sa ne vedem mai des decat anul trecut!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu am dat filmele, serialele și cărțile pentru jocuri, cred că mi-era dor de asta. Oricum, tot relaxat am încheiat anul, asta îmi doream.
      Să ai și tu un an plin de bucurii și da... musai să ne vedem mai des!

      Ștergere
  2. la targul de Craciun am fost de doua ori: o singura data la mien in oras si inca o data intr-un oras apropiat. atat... vremea calda, dar si alte aspecte mi-au facut imposibila intrarea in spiritul sarbatorilor. fix de Craciun paarca am avut impresia ca sarbatoresc ceva, dar mai vag decat anii trecuti.

    iti doersc sa bifezi tot ce ti-ai propus si, mai ales, ceea ce o sa-ti propui!
    cu petardele n-am inteles-o niciodata. nu stiu care e placerea din a face asta. cand aveam papagal, a sarit din colivie si l-am gasit pe jos, bine ca n-am calcat pe el...

    eu in decembrie am citit un pic mai mult fata de lunile precedente, dar modest, per ansamblu.

    si eu am dosit la un momend dat ceva, dar nu mai stiu ce. problema a fost ca nu m-am mai intors sa iau acel obiect :)). alteori am gasit eu produsele pitite de altii :).

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu n-am fost niciodată vreo mare fană a sărbătorilor de iarnă, dar îmi place ca de final de an s-o las mai moale cu toate, să mă relaxez și să mă bucur de decorațiuni, băuturi calde etc.
      Mulțumesc, să-ți îndeplinești și tu toate dorințele și planurile!
      Nici eu n-am suportat niciodată petardele, dacă artificiile măcar oferă un anumit spectacol vizual, prostiile alea de petarde doar fac zgomot, nu văd ce poate entuziasma la așa ceva. Bietul papagal...
      Haha, deci nu sunt singura ciudată. :)) Chiar n-aveam chef să umblu cu două geluri de duș după mine, așa că asta mi s-a părut soluția ideală ca să nu-l ratez pe cel roz.

      Ștergere
  3. anul trecut mi-am propus - si am reusit - sa ajung la targul de craciun de la sibiu. muuulta aglomeratie. de acum o sa ma gandesc de 10 ori inainte sa plec de acasa in perioade de genul. si eu am in plan sa termin mai multe chestii in materie de make-up, dar, din fericire, eu nici nu am mai dat bani pe foarte multe chestii de ceva timp. pur si simplu atarn cu ce am. si e suficient

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E cel mai celebru târg de la noi, așa e în fiecare an, dar pentru decorul de poveste mie mi-a plăcut când am fost... acum 2-3 ani. Nici eu n-am mai cumpărat prea multe produse de makeup, vreau să mă bucur de ce am, o să-mi fac pofte doar la categoriile (foarte puține) unde mai e loc de altele sau pe măsură ce mai consum din ce dețin.

      Ștergere