Adaptare | Raft cu amintiri - Aprilie 2020

Am tot încercat să adun din memorie niște gânduri din luna ce tocmai s-a scurs și să le ambalez în vreun mesaj revelator, dar n-am ce profunzime să scot, pot doar să las niște gânduri reale să curgă și atât. Îmi dau seama că o bună parte din luna trecută o văd ca prin ceață, poate pentru că uneori am trăit mai intens în amintiri și prin cărți decât în realitate. Nu am avut o clipă de plictiseală în toată perioada asta de stat acasă de când cu pandemia, am făcut destul de multe chestii, în schimb am avut și momente cu o totală lipsă de orice, m-am simțit dese ori rău de la niște probleme de sănătate vechi și am mai făcut și o infecție la măsea, lucruri cu atât mai neplăcute când n-ai unde să le rezolvi...

Încerc și eu să transmit niște lucruri cât mai frumoase și optimiste în mediul online, dar au și astea o limită, nu e cazul chiar să ne prefacem că suntem fericiți de situația asta, de parcă asta am așteptat toată viața. Sigur, cât timp ai un acoperiș deasupra capului, alimente la discreție și acces la atât de multe lucruri plăcute din confortul propriei case e exagerat să te plângi toată ziua prin social media cu cât de chinuit ești că nu poți ieși la o terasă, dar e normal să avem și momente proaste sau frustrări.

Nu prea am poze speciale să vă arăt, cum obișnuiam în trecut, în afară de astea cu Max vânând o albină. O să vă spun doar ce am mai făcut, ce experiențe extraordinar de extravagante am avut pe acasă, fără să le reprezint prin imagini. Poate vă dau idei sau măcar vă amuz.


- Știți provocările alea vechi cu vloggerițe care-și pun iubiții să le machieze? Am făcut și eu asta într-o zi, iar rezultatul a fost destul de amuzant, dar adevărata distracție a fost în timpul realizării „machiajului”, pentru că nici n-am vrut să-l ajut cu indicii la ce sunt bune produsele. Am râs cu lacrimi când a început să aplice bază de pleoape PESTE farduri și apoi să traseze codițe mai mult pe tâmple. Nu-i bai, m-am „răzbunat” și l-am machiat și eu. A fost o experiență nouă pentru amândoi, ce să zic... Nu, nu ne plictiseam, de mult îi propuneam să facem asta.

- După lungi insistențe din partea lui l-am tuns pe Dan, în cazul ăsta a fost ceva necesar, nu doar de dragul unei distracții dubioase în cuplu. A fost totuși motiv de râs cu lacrimi, dar și de emoții amestecate, ba de teamă să nu-i tai urechile, ba de nervi că e prea mult păr și începeam să-mi pierd răbdarea. Trebuia să fac o poză la foarfeca pe care am folosit-o, mi s-a părut de tot râsul, eu am zis că pare de grădină, la cât e de mare. Rezultatul a fost acceptabil și nici n-a curs sânge. Încă o experiență nouă bifată.

- Mi-am petrecut o foarte mare parte din timp cu nasul în cărți, am citit mult mai des și în cursul zilei, nu doar seara/noaptea, e un mod extraordinar de bun de a trăi intens stând în canapea. Profit din plin de plăcerea asta. N-am avut în schimb prea mult chef de seriale, am terminat sezonul doi din YOU și cam atât (a fost surprinzător finalul, în rest meh).

- Cu ocazia acelei infecții la măsea, care nici că-și putea găsi un moment mai potrivit, am făcut o ieșire foarte pompoasă până la spital, doar ca să stau mai bine de o oră la iarba verde de lângă curtea plină a spitalului, că până la urmă am plecat cum am venit după ce am aflat că nu se fac nici operații, nici extracții. Era isteț dacă precizau de la telefon sau măcar atunci când mi-au făcut fișa, nu? Măcar datorită nervilor am mai uitat de durere. Noroc că aveam antibiotic în casă și am scăpat pentru moment.

- Nu prea m-a lovit ea inspirația pentru scris, dar am tot meșterit la chestii pentru articole viitoare și mi-am dat o palmă imaginară când m-am simțit vinovată că nu am făcut tot ce mi-am propus pentru blog. N-o să fac asta cu forța, trebuie să am starea potrivită pentru scris și a cam lipsit în ultimele două luni, dar măcar am acum niște „baze” puse pentru câteva articole, iar cheful pe care-l am în prezent sper să fie de durată.

- Mi-am oferit timp de stat doar așa să mă gândesc la câte-n lună și-n stele, să analizez mai bine la ce simt lipsa cu adevărat în perioada asta, la ce-mi pare rău că am amânat în trecut, dar și ce experiențe și momente se remarcă mai mult din amintiri, ca pe baza acestor constatări să-mi regândesc și mai detaliat prioritățile pe viitor. Sună puțin pompos, dar e foarte simplu de fapt.

- Nostalgia m-a făcut să mă uit la o grămadă de poze, să ascult spectacole de comedie foarte vechi, să-mi citesc relatări de pe blog din trecut, să mă machiez ca de party ca să stau în casă...

- Am ascultat muzică mai des ca niciodată, uneori în timp ce lucram la câte ceva ce nu necesita atenția mea totală, alte ori în timp ce-mi lăsam gândurile să zboare. În continuare sunt prea puțin spre deloc la curent cu noutățile din zona asta, dar mă reîntorc mereu cu plăcere la melodii vechi, uneori la clasici (e incredibil ce se poate transmite doar cu un pian), e un mod simplu de a-mi schimba starea.

- Am stat cât mai mult la aer în zilele frumoase, am ascultat ciripit de păsărele, am privit din casă culorile de la apus, uneori și la câte un răsărit...

- M-am distrat cu Max aproape zilnic, e o sursă inepuizabilă de energie și exemplul cel mai bun că nu-ți trebuie multe ca să fii fericit și să te bucuri de viață.

Se pare că am mai echilibrat balanța pe parcurs, chiar dacă am început într-un ton mai puțin vesel. Cam tot așa am fost pe parcursul ultimelor săptămâni, dintr-o extremă în alta, de la bucurie la nervi, de la energie la rău și tot așa. O iau ca pe o parte din viață, încerc să mă adaptez cât mai bine posibil situației date, fără să mă prefac că e totul roz...

Pentru voi cum a fost luna aprilie?

8 comentarii

  1. Cred că pentru majoritatea așa au fost zilele astea: o pendulare între stări contradictorii, o frenezie să facem cât mai mult din ce nu aveam timp acasă și apoi o lipsă de chef să le facem, plictiseală și totuși nu chiar. Eu am decis să nu mai încerc nimic și să iau fiecare zi fix cum vine. Dacă mă trezesc "in a funk" nu mă mai încăpățânez cu orice preț să fiu veselă și productivă, că oricum nu iese. Singurul lucru pe care mi-l propun în mod real e să ies relativ întreaga la cap din casă când o fi să ieșim! Restul s-o rezolva! Tunsul la noi e la ordinea zilei de niște ani, doar ca a decis să îmi ușureze munca și să se tundă periuță. Ba am băgat foarfecă și în parul meu și a ieșit decent. 😂

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt convinsă că așa e pentru majoritatea, de asta m-am și gândit că nu strică să pun propriile gânduri aici cât mai deschis, am văzut prea multe mesaje nerealist de optimiste prin online, care dau impresia că unii sunt zilnic zen și foarte productivi, ceea ce nu-i tocmai sănătos psihic pentru cei care le iau de bune.
      Așa am decis și eu, mă adaptez din mers la fiecare zi, evit să-mi fac vreun plan sau să-mi stabilesc scopuri mărețe.
      Mă bate gândul să bag și eu foarfeca în propria pleată, dar parcă aș mai amâna puțin, ultima oară când am încercat singură n-a ieșit tocmai drept. :))

      Ștergere
    2. Da, asta cu optimism exacerbat si productivitate 150% am observat-o si eu. Chiar te calca pe nervi pe alocuri!:)) La fel si cu cei care efectiv spun ca nimic nu s-a schimbat si they go on their merry way! Asta mai ales pe instagram!

      Ștergere
    3. Mă bucur că nu sunt singura care a observat chestiile astea, înseamnă că nu-s eu nebună. :)) Apreciez mesajele mai optimiste de pe Insta, dar nu pe cele ipocrite.

      Ștergere
  2. Partea cu tunsul am bifat-o si eu, insa eu am fost mult mai relaxata. Dupa ce am tuns cainii, cat de greu poate fi cu un barbat? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))) Hai că m-ai făcut să râd la comparația cu câinii. Adevărul e că bărbatul stă mai cuminte măcar.

      Ștergere
  3. luna aprilie a fost... groaznica! somaj tenhic, lipsa de socializare, si neputinta de a merge cu aki in plimbarile noastre foarte lungi. M-am apucat si eu de you, dar am ramas undeva la episodul 7-8 din primul sezon. tot nu am rabdare...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Tot e bine că-l ai pe Aki, un blănos mai ne înveselește în momentele proaste.
      Mie mi-a plăcut mai mult primul sezon din You pe parcurs, dar a fost mai puțin surprinzător finalul. La sezonul doi e fix pe dos. Ai citit cărțile? Mă tot gândesc dacă or mai avea vreun farmec acum, după ce am văzut serialul...

      Ștergere