La 26 ani... | Raftul cu amintiri august 2019

Ultima oară când am așternut pe blog gânduri de ziua mea a fost acum 4 ani și recitind postarea asta îmi dau seama că nu privesc viața cu mult diferit acum, la 26 ani, față de 22 ani. Am și râs când am văzut în poze cu ce eram îmbrăcată, pentru că am purtat recent fusta aia copilăroasă, după o lungă perioadă în care n-a mai fost scoasă la plimbare. Totuși, deși îmi păstrez impresiile din postarea aia în ceea ce privește vârsta și trăitul vieții, unele lucruri s-au mai schimbat de atunci - mi-am stabilit mai clar prioritățile, în special în ceea ce privește pasiunile, accept ceva mai ușor că nu am eu controlul absolut asupra a tot ce se întâmplă, ba chiar încep să învăț să renunț, atunci când e cel mai isteț lucru de făcut, iar lista poate continua.

Nu sunt tocmai la cald gândurile astea, dar nici n-am mai îmbătrânit prea mult în ultimele 2 săptămâni și am zis că nu e prea târziu să pun în scris câteva idei din înțelepciunea-mi care stă să dea pe afară - am avut câteva momente în care lucrurile n-au mers tocmai cum am planificat eu luna trecută, de aici câteva lecții reamintite pe care le-am învățat mai greu de-a lungul anilor...


Una dintre dorințele mele cele mai mari pentru anul ăsta era să ajung pe Vf. Moldoveanu, era un simbol important de atins, pe care l-am amânat însă toată vara. În cele din urmă ne-am hotărât pe început de august să dăm o fugă de o zi, dar a fost o decizie mult prea în primă și cam neinspirată ca program - am început prea târziu drumeția și după câteva ore de mers am fost puși în situația de a alege între a ne atinge obiectivul riscând coborârea pe întuneric și a renunța, lăsând pe altă dată. Am ales să facem cale întoarsă, în cele din urmă, asta când mai aveam poate 15% din traseu de parcurs.

N-a fost ușor să dăm înapoi pentru niciunul, mai ales pe munte suntem foarte dererminați să facem drumețiile până la capăt, dar în situația asta era cel mai bun lucru de făcut - nu e tocmai un traseu ușor (cel prin Valea Rea), mai ales că frontală nu ne-am gândit să luăm, iar cu lanternă pe telefon nu-i o idee prea bună.


Poza asta e de când încă mai credeam că avem timp să ajungem... Lăsând la o parte oftica de moment, de peisajul superb ne-am bucurat oricum, n-am pierdut prea mult din el și sigur o să atingem și Moldoveanu cu altă ocazie, probabil anul viitor - poate când apar rododendronii, să ne bucurăm și de un peisaj ușor diferit. A fost și așa, nefinalizat, un traseu superb, cu peisaje dintre cele mai frumoase din România... așa că o să repet drumeția cu toată plăcerea!


A urmat și o vacanță mai lungă, pe care am ales s-o facem în jurul zilei mele de naștere, dar nu cred că o să mai fac asta vreodată - e prea mare aglomerația în august cam peste tot, mai ales la mare, lecție învățată de mult pe care a trebuit totuși să mi-o reamintesc și anul ăsta. Oricum, am luat lucrurile așa cum au fost, am ocolit locurile (mai ales plajele) cele mai aglomerate și ne-am bucurat de o grămadă de peisaje superbe.

Prima oprire a fost la Meteora, dar de acolo puteți vedea mai multe poze în articolul Meteora, Grecia - multe poze, puține cuvinte. Așa că am inserat aici un cadru drăguț din Igoumenitsa, oraș port prin care am mai fost în treacut (în drum spre Insula Corfu) și unde am oprit din nou pentru o plimbare.


Cele mai multe zile le-am petrecut însă în Albania, o țara în care nu prea luam în calcul să ajungem anul ăsta, dar nici nu regret decizia destul de spontană - chiar și în ciuda aglomerației, a diverselor pățanii și a faptului că e o țară mai săracă, locurile superbe au compensat orice neajuns și am luat totul ca pe o experiență, inclusiv când am rămas fără cazare și ne-am petrecut jumătate de zi căutând alta. O să povestesc mai detaliat într-un alt articol, sper eu cât mai curând.

Ce vreau să subliniez acum e că eu de asta n-o să mă întorc vreodată dezamăgită dintr-o vacanță/excursie - iau lucrurile ca pe o experiență, cu bune și cu rele, fiindcă nimic pe lumea asta nu-i perfect și tocmai asta-i frumusețea. Cel puțin asta m-au învățat pe mine călătoriile, sunt puține locuri (poate câte vreun mic orășel ici-colo) care nu mi-au plăcut sub nicio formă.


N-am stat mult într-un loc, scopul principal a fost să ne plimbăm și să vedem mai multe zone din țărișoara asta, dar nu puteam să nu mă bucur și de bălăceală, mai ales că fără să-mi dau seama îmi era un dor teribil de Marea Ionică, în nuanțele alea incredibile. Chiar m-am bucurat la maxim de valurile înspumate...


O ultimă oprire am făcut-o în Macedonia, în micuțul oraș Ohrid, de pe lacul cu același nume... unde n-am mers cu prea mari așteptări și poate tocmai de asta mi-a plăcut foarte mult, parcă-mi părea puțin rău că nu mai aveam încă o noapte acolo. În general Macedonia a fost o surpriză plăcută, foarte mult mi-a mai plăcut și Canionul Matka, era loc și acolo de mai mult timp pentru a explora zona. Altă dată. A fost drăguț că s-a nimerit să-mi petrec și anul ăsta ziua între două țări - Albania și Macedonia - la fel cum am făcut și anul trecut - România și Serbia, la Cazanele Dunării.


Anul ăsta am călătorit mai mult cu mașina, singura călătorie cu avionul am avut-o în ianuarie, când am fost în Cipru... așa că acum îmi e un doooor să zbor, de nu vă imaginați. Îmi place senzația și mă pasionează avioanele, încep să învăț chestii despre ele, așa că nici anu ăsta n-am ratat ocazia să văd niște acrobații la BIAS, show de aviație la care cred că merg a 4-a oară. Ca de obicei căldura a fost abia suportabilă, dar eu tot țopăiam ca un copil - „vreau și eeeu”. Chiar așa, unde mă primește și pe mine cineva pentru niște acrobații din astea? Ca pasager, desigur.


În rest luna august a fost cu mai mulți sărbătoriți, mai cu party sau fără, cu câțiva nici n-am apucat să mă văd din păcate, iar cu vreo săptămână înainte de vacanță am avut și ocupație cu organizarea, cam atât de scurtă a fost perioada de stabilit totul. La poză vedeți și niște haine de la pregătirea bagajului - n-am luat chiar tot ce e acolo, dar am luat oricum puțin mai mult decât era necesar, fără a exagera totuși (doar un top mi-a rămas nepurtat, dar mă mai lipseam lejer de vreo 2-3 chestii, însă cu mașina „îmi fac de cap” puțin).

La filme/seriale n-am apucat decât pe început de lună să terminăm Game of thrones (n-am fost eu cea mai mare fană, dar tot a fost dezamăgitor ultimul sezon), iar acum pe final de lună am văzut două filme - Ready Player One și Robot & Frank - destul de interesante ambele, primul cu mai multă acțiune, celălalt oarecum mai profund și cam prost încadrat la comedie (sunt pe HBO go ambele).

Cam atât despre luna august, cam gata și vara... deși pentru mine de obicei e vară până pe final de septembrie, dar văd că anul ăsta toamna se grăbește să-și intre în drepturi, de două zile pare că deja se instalează.

Cum a fost pentru voi luna august? Dar vara asta... ați făcut tot ce v-ați propus?

2 comentarii

  1. Asta cu sa iei lucrurile asa cum sunt, sa pleci undeva fara asteptari si sa te bucuri de experienta, cu bune si rele, mi se pare cea mai sanatoasa abordare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La fel și mie! Observ că de obicei oamenii sunt dezamăgiți pentru că au așteptări prea mari sau chiar greșite - lucru alabil și-n alte situații, nu doar când vine vorba de vacanțe.

      Ștergere