Albania - impresii, traseu și recomandări

Prima informație care mi-a rămas întipărită în minte cu privire la țărișoara asta e de prin copilărie, de când auzisem la știri că Albania e cea mai săracă țară din Europa... Între timp informația nu mai e valabilă, deși rămâne printre țările cele mai sărace de pe bătrânul continent, iar în ultimii ani observ că tot mai mulți români încep s-o ia în calcul ca destinație pentru concediile la mare, deși încă puțini.

Nu m-a interesat un obișnuit concediu într-o stațiune, nu e tocmai genul meu de vacanță, am ales în schimb să facem un mic road trip de-a lungul coastei mării - de la Marea Ionică la Marea Adriatică - în care am trecut prin mai multe stațiuni și orașe, am fost pe mai multe plaje și la câteva obiective, iar prin perindarea asta mi-am satisfăcut scopul principal - curiozitatea față de țara asta, despre care citisem multe păreri contradictorii de-a lungul timpului, o țară atractivă pentru mine tocmai prin prisma faptului că încă nu e vizitată de prea mulți turiști străini.


În cele din urmă am avut parte de puțin din toate în vacanța asta, plăcute și neplăcute, însă am privit totul ca pe o experiență. Nu știu însă dacă aș recomanda Albania cuiva care vrea doar un concediu în care să se simtă bine... Presupun că depinde de pretenții pentru asta. O să încerc în continuare să trec prin informații și impresii generale pe care le consider utile, dar și prin itinerariul nostru, punctând și părțile bune și părțile mai puțin bune. Însă pentru început... câteva detalii interesante.

Știai că... ?

Albania e țara cu cel mai mare număr de buncăre din lume, acestea fiind construite prin anii '60 la ordinul dictatorul Enver Hogea... fără niciun rost, doar din motive paranoice. Deși au trecut peste 30 de ani de când nu mai e la conducere și nici în viață, buncărele au rămas drept amintire și am dat de ele cam peste tot. După câteva zile nici nu le mai acordam atenție, mă obișnuisem că fac parte din peisaj. Zic unele surse că unii locuitori le folosesc pe post de pivnițe - n-am verificat.

Mulți albanezi își apără casele cu... păpuși sau jucării de pluș maltratate sau spânzurate. Nu de hoți - deși la cât de înfricoșător arată unele, ar putea da rezultate și-n sensul ăsta - ci de deochi. Am tras o porție copioasă de râs când am aflat că ăsta era motivul pentru care tot vedeam jucării chinuite agățate pe la casele oamenilor.

E plină țara asta de spălătorii mai ceva decât e la noi de farmacii, iar marca preferată de mașini a albanezilor pare să fie Mercedesul.




Generalități - impresii și informații practice

Albania e o țară destul de săracă și murdară, din drum peisajul poate părea dezolant prin unele zone, cu localități cam dărăpănate și cu mizeria de pe marginea drumului, dar are și o grămadă de peisaje fabuloase. Nu este stat membru UE, dar se numără printre candidați, iar granița se poate trece și cu buletinul. Pentru date mobile am cumpărat o cartelă locală de la Vodafone, se găseau la tot pasul. La restaurante și alte puncte de interes turistic am dat în general de persoane care se descurcau cu engleza măcar cât să înțeleagă, în rest ne-am folosit de limbajul universal - prin semne.

Moneda locală e Leke - 1000 leke = 40 lei în prezent - dar în multe locuri acceptă plata în euro, însă e mai convenabilă plata în moneda locală. Prețurile în Albania sunt mici, mai ales la mâncare, eu am mâncat aproape numai preparate cu fructe de mare și am plătit niște sume foarte mici chiar și la localurile aparent cele mai fițoase. Ca exemplu, mi-a rămas în minte o pizza uriașă cu creveți proaspeți care a fost în jur de 25 lei. Există și foarte multe fast food-uri cu mâncare grecească și turcească, iar din câte am văzut un gyros era peste tot 200-250 leke.

Nu prea am văzut să aibă ceva preparate tradiționale mai speciale, în restaurante predomină preparatele inspirate din bucătăria italiană (pizza, paste) - zic inspirate pentru că nicio pizza n-avea blat ca la mama lui, nici sos bun ca în Italia n-am găsit decât în vreo două locuri.



Se conduce haotic, dar nu cu mult mai rău decât în București - oprește fiecare pe unde are treabă, fără să le pese că blochează o bandă, nu dau prioritate la trecerile de pietoni, depășesc înainte de curbe și în general nu se agită când depășesc, pe principiul „să se ferească dacă vine vreunul”. Însă n-a fost nimic tragic, cumva această lege a junglei funcționează destul de bine pentru ei, n-am văzut nici măcar un accident. Mai stresanți la șofat sunt italienii, comparație ușor de făcut pentru că am văzut foarte mulți turiști italieni prin Albania.

Între localități drumurile sunt ok, n-o fi asfaltul cel mai bun, dar îți faci treaba pe el. Eh, distracția începe când vrei să ajungi ori la vreo străduță mai retrasă dintr-un oraș, ori la vreo plajă mai retrasă, ori... la orice mai retras puțin. Pe lângă faptul că sunt drumurile pline de gropi până la nivel de „crater”, mai sunt și abrupte și de obicei cu loc de trecere doar pentru o mașină, așa că în sezon devine totul foarte amuzant.

Mi se pare chiar normal să ai drum prost spre o zonă „sălbatică”, numai că toate plajele catalogate de alții drept sălbatice le-am găsit cu bar, șezlonguri, ba chiar și cu parcare de plătit. Am trecut peste asta, că nu ne iubim cu foarte mult patos mașina, dar alții ar putea privi cu mai puțină indulgență problema drumurilor - așa că o să notez mai jos și la locații, pe măsură ce scriu despre ele, acolo unde e de parcurs un drum mai prost. Încă o mențiune scurtă - Google nu cunoaște mai deloc străzile lăturalnice din Albania.


N-aș putea spune că mi-a plăcut în mod deosebit vreo stațiune, fiecare dintre cele prin care am ajuns mi-au amintit mai mult sau mai puțin de altele de pe litoralul nostru, dar cu diferența majoră că plajele sunt mult mai spectaculoase și mai curate (câte un gunoi am mai văzut, dar nu grămezi). Pe mine mă interesează mai mult plajele și ce e de văzut în zonă decât stațiunile în sine, iar peisajele de pe sau până la plaje sunt minunate în foarte multe locuri, însă pentru cineva ca noi, care apreciază plajele cât mai goale... aș recomanda vizita cât mai în afară sezonului de vârf.

Au fost câteva plaje frumoase de care mi-ar fi plăcut să mă bucur mai mult, dar a trebuit să mă mulțumesc doar cu admirat și mers mai departe, pentru că era mult prea mare aglomerația pentru gustul nostru. Ne-am asumat însă că era august și e normal să fie aglomerat, deși recunosc că nu mă așteptam să fie chiar atât de aglomerat - turiști străini au foarte puțini, în afară de italieni multicei, în rest ocazional mai vedeam un număr de România, Grecia, Ungaria etc. Însă erau foarte mulți albanezi în vacanță.

Una peste alta, se pot găsi și  în sezon plaje cât de cât mai libere, însă cam toate sunt alea la care se ajunge mai greu, pe drumuri proaste și/sau după mers mai mult pe jos.


Am scris deja destul de mult, dar încerc să fiu cât mai succintă mai departe, cu impresiile pentru fiecare locație, peisajele frumoase nu au oricum nevoie de prea multe descrieri. Traseul nostru a fost, în linii mari, între următoarele stațiuni: Ksamil - Sarande - Himare - Dhermi - Vlore. Să le luăm pe rând...

Ksamil și împrejurimi

Fiind foarte aproape de granița cu Grecia, drumul cel mai scurt din București e același ca spre Insula Corfu, trecând prin orașul-port Igoumenitsa - abia de aici se schimbă direcția. Chiar se vede insula în zare de pe unele plaje din Ksamil, a fost drăguță „revederea” de la distanță. În Ksamil plajele sunt în general micuțe, unele cu pietre, altele cu nisip, iar nuanțele incredibile ale Mării Ionice fac ca peisajele să fie superbe. Fiind însă foarte celebră zona, în sezon e foarte-foarte mare aglomerația. Nu e vreo stațiune de fițe, dar oamenii vin pentru plajele frumoase.

Cea mai interesantă plajă mi s-a părut Tre Ishujt, datorită micilor insule din apropiere, până la care se poate ajunge înnotând sau cu barca. Aș merge special acolo într-o altă perioadă, vreodată, să mă bucur mai mult de zonă. Dacă pe plajele direct din Ksamil n-am stat din cauza aglomerației, am mers în schimb la unele din apropiere, iar una dintre ele chiar a rămas preferata mea dintre toate pe care am fost în Albania. Dar să las pentru moment câteva cadre din Ksamil...





Cele două plaje de mai jos se află ambele foarte aproape de Ksamil. La prima am ajuns fără intenție, din vina lui Google Maps - Mirrorless Beach, o plajă superbă, dar și mult prea celebră. În ciuda drumul prost, am găsit zona amenajată și foarte aglomerată. Am stat totuși puțin cât să ne bucurăm de peisaj și de mare, dintr-un colț mai retras... E plajă cu pietre, sunt de preferat încălțările de apă.

Am pornit apoi către Shpella e Pellumbave, cea care a rămas plaja mea preferată. Aceasta e fix lângă Mirrorless și s-ar putea trece prin apă de pe una pe alta, dar erau atunci valuri prea puternice pentru a trece cu toate lucrurile. În plus, am fi ratat priveliștea de sus - se merge cu mașina doar până la un punct (drumul e tot prost și îngust) și apoi mai sunt încă vreo 15-20 minute de mers pe jos până la plajă, iar peisajul e superb tot drum.

Era destul de multă lume și acolo, dar oricum mai puțină și ne-am găsit un loc între stânci unde eram numai noi și valurile care ne mai stropeau și lucrurile din când în când... dar ce mai conta? Nu e nici aici tocmai nisip, dar sunt pietricelele mai mici, mai puțin deranjante la mers desculț. E drăguț până și numele, înseamnă „Peștera porumbeilor”.

Mirrorless Beach:





Shpella e Pellumbave:







Sarande și Castelul Lekuresi

Între Ksamil și Sarande e o distanță mică, de doar vreo 15 km, așa că atunci când am făcut planul am fost ușor indecisă în care dintre ele să ne cazăm, dar mă bucur totuși că am ales Ksamil, unde mi-a plăcut puțin mai mult atmosfera. Sarande e un oraș-stațiune măricel, cu hoteluri înalte și plaje mai neinteresante, nici nuanța Mării Ionice nu e atât de intensă de aici. Totuși cică e cu mai multă distracție. A mers de o plimbare pe faleză și un prânz, mai mult n-am simțit nevoia să zăbovim.

Ce mi-a plăcut în Sarande - de fapt e ușor în afara orașului - a fost Castelul Lekuresi sau mai bine zis... priveliștea de acolo. E o fortăreață în interiorul căreia au amenajat și un restaurant, dar unde n-am găsit nicio informație cu privire la istoria locului, însă mi-a plăcut priveliștea către Sarande, Ksamil și toate dealurile aride din zonă. Nu se plătește intrare, iar drumul e destul de ok, asfaltat și cu... aproape două benzi.







Blue Eye / Syri i kaltër

Pe orice listă cu locuri de văzut în apropiere de Ksamil-Sarande am găsit recomandat acest izvor cu nuanțe electrizante... și spre finalul unei zile pline am mers și până acolo. Deși e rezervație protejată, din câte mi-am dat seama, pentru care se plătește taxă de intrare înainte cu vreo 2 km, totuși drumul nu e astfaltat, am vrut să mergem pe jos ca să nu ne mai înghesuim pe drumul îngust, dar până la urmă ne-am întors să luăm mașina. Eram prăfuită până la genunchi. Izvorul e într-adevăr foarte interesant cu nuanțele alea turcoaz și are o temperatură foarte scăzută tot timpul.




Parcul Național Butrint

Din punctul meu de vedere un loc mult mai important și interesant din zonă - se află cam la 30 km de Ksamil - e Butrint, un obiectiv de neratat de către oricine are un minim interes pentru istorie. Este cel mai mare parc arheologic din Albania, înscris în patrimoniul UNESCO. Se găsesc aici ruine grecești, romane și bizantine, destul de bine păstrate, cred că e cam singurul loc în care am și uitat în ce țară suntem - totul în interior e bine organizat și curat. În plus, se află într-un cadru natural tare frumos. Nu intru în aspecte istorice, au mai mult farmec dacă sunt descoperite la fața locului.











Himare - Livadhi Blue Bay

Inițial trebuia să rămânem peste noapte în altă parte, undeva aproape de stațiunea Borsh, numai că ne-am trezit rămăși fără cazare. În atâția ani de rezervat o grămadă de cazări pe diverse platforme, n-am avut niciodată probleme majore și ne-am găsit fix în Albania să facem nefăcuta - am rezervat un hotel fără recenzii, pentru că nu mai erau multe opțiuni disponibile în acel weekend, tot planul acestei vacanțe fiind făcut din scurt. Ajunși la hotel l-am găsit închis și la telefon am aflat că nu ne recunoaște rezervarea, deși banii erau retrași. Ca o paranteză - rezervarea era făcută pe Hotels.com și au rezolvat problema, au scos hotelul și ne-au returnat banii, după ce s-au chinuit și ei să se înțeleagă cu omul ăla.

Revenind la Himare, acolo ne-am decis noi pe loc să mergem, numai că ne-am lovit de altă problemă - toate hotelurile erau pline pentru că era weekend. Așa că după ce am mâncat și am admirat un apus de soare superb (păcat că n-aveam aparatul) am luat decizia să ne punem la treabă cortul într-un camping, tot stătea degeaba în portbagaj și nu mai fusese folosit de 2-3 ani. Oricum plajele din Himare nu ne-au dat pe spate.

Așa am ajuns la Livadhi Blue Bay, în apropierea stațiunii Himare, o plajă lungă unde se găsesc foarte multe campinguri, dar și ceva hoteluri, restaurante, baruri și fast food-uri. M-a dus puțin cu gândul la Vama Veche. Cu greu am găsit și un camping care să mai aibă loc liber, dar până la urmă am avut unde să ne spălăm și să dormim, după jumătate de zi irosită. Asta se întâmpla seara, însă a doua zi dimineața ne-am bucurat și de plaja drăguță, destul de liniștită la primele ore ale dimineții.

Na, se mai întâmplă, a doua zi am râs de toată situația, dar nu mai facem greșeala să rezervăm în grabă un hotel. Privind partea bună a lucrurilor - altfel n-am fi ajuns pe plaja asta și chiar mi-a plăcut zona. De notat că e incredibil cât de multe campinguri sunt în Albania...





Dhermi - Gjipe Beach

În Dhermi am ajuns doar în trecere și tot ce mi-a plăcut a fost bucățica asta de oraș construit pe dealuri, pe care o vedeți în poze și pentru care am mers ceva pe jos ca s-o admir mai bine și s-o fotografiez. Am fost apoi la plaja mare din stațiune, de unde am fugit mâncând nisipul când am văzut ce aglomerație și fițe sunt pe acolo, în ciuda drumului prost.

Însă înainte de Dhermi e o plajă fabuloasă cu niște chei în spate - Gjipe Beach - următoarea mea favorită după Shpella. La aceasta se ajunge fie cu barca - ratând peisajul de sus - fie pe jos, după o drumeție de vreo 30-40 minute pe teren de pământ. Noi am ales varianta a doua. Până la parcarea unde am lăsat mașina drumul e asfaltat, dar tot cu loc de trecere doar de o mașină, ne-am fâțâit de câteva ori ca să facem loc la dus, la plecare am avut noroc să nu vină nimeni.

Mi-a plăcut la nebunie peisajul de sus, cu Marea Ionică în nuanțe dintre cele mai intense, care m-au entuziasmat și pentru că începeam să cred că nu mai e alt loc din Albania în care să arate la fel de superb ca în zona Ksamil. Plaja e cu pietre și în ciuda curselor frecvente cu bărcile de turiști... nu era exagerat de aglomerată, chiar dacă nici foarte liberă.








Llogara Pass

Mergând mai departe spre Vlore am traversat și acest pass spectaculos, cu o priveliște minunată atât cu muntele din față, cât și cu marea din spate. Văzusem drumul de la distanță, cum urcă șoseaua într-un fel de zig-zag pe munte, iar realizând că pe el urmează să mergem eu eram deja în culmea fericirii - ador curbele și am stat tot drumul grămadă pe geam să admir „hăul” tot mai mare din dreapta. Desigur, cineva cu frică de înălțime sau cu rău de mașină nu cred că mi-ar împărtăși entuziasmul și nici nu ar înțelege de ce a rămas printre locurile mele preferate din Albania.

N-aș recomanda însă drumul pe timp de noapte, e și puțin cam periculos, dar oricum ratezi și toată priveliștea. Îmi pare rău doar că n-am apucat să fac prea multe fotografii din mers, dar am tot oprit pe unde aveam ocazia.





Vlore și trecerea la Marea Adriatică

Pe coasta Albaniei asta este zona de unde începe Marea Adriatică. N-am văzut direct în stațiune vreo plajă spectaculoasă, nici marea n-are o nuanță prea intensă în zona asta. În schimb, plajele sunt cu nisip fin, intrarea în mare se face foarte lin, apa era super caldă și limpede, se și vedeau de la suprafață mici peștișori și alte viețuitoare marine. Unde am oprit noi - la întâmplare, în locul cel mai liber - chiar erau câțiva pescari.

Stațiunea mi s-a părut în zona centrală cea mai curată și cel mai bine amenajată dintre toate, dar la fel ca în toate cazurile... cum ieși din zona aia centrală dai de aceleași ulițe ca la sat, cum am văzut prin toate stațiunile spre periferie. Mi-a plăcut totuși cum era aranjată zona de promenadă, iar de pe plajă se vede frumos peisajul din spatele stațiunii. Nu aș irosi însă o vacanță acolo, dar de o zi și de final de vacanță a fost ok, mai ales că a fost primul loc în care am putut să înot (Marea Ionică am prins-o foarte agitată și am stat mai mult la mal).





Cu asta ne-am încheiat vacanța în Albania, la întoarcere am mers prin Macedonia (din locul ăsta era cel mai scurt drum) și am profitat să mai oprim și-n Ohrid o noapte, dar despre asta cu altă ocazie. În final Albania ne-a lăsat cu o grămadă de amintiri și a fost o experiență în sine, cu peisaje similare Greciei, dar fără prea multe altele în comun în rest, cu mizerie și sărăcie, dar și cu locuri fabuloase, cu momente de relaxare, dar și cu mici peripeții.

Îmi pare rău că n-am mai avut timp de Gjirokaster și de Berat, două orașe cu istorie care păreau și foarte frumoase, le luasem în calcul dar n-am mai avut timp de ele - la cel din urmă probabil că ajungeam dacă nu rămâneam fără cazare în sâmbăta aia, dar poate cândva o să ajungem și la ele. Nu e o prioritate să revenim în Albania în anii imediat următori, dar pe termen lung aș reveni să mai văd și alte locuri și chiar și să văd dacă au mai evoluat lucrurile.

Ați fost în Albania? Ce alte locuri ați recomanda sau ce impresie generală v-a lăsat?

Niciun comentariu